POVESTEA ÎNCÂLCITĂ A UNEI BĂTĂLII PENTRU AGONISIREA DE AVERI ÎN ACEASTĂ LUME, ÎNTRE O MĂNĂSTIRE DE MAICI ȘI UN PATRON, LA DRAGOMIRNA

Un eveniment trist pentru unii, plin de bucurie pentru alții este în curs de desfășurare la Mitocul Dragomirnei, între vecini. De o parte a drumului, Mănăstirea Dragomirna, cu toată logistica și cu tot sprijinul de care poate dispune un locaș de cult istoric, beneficiar de proiecte europene și inclus rapid pe lista Patrimoniului UNESCO. De cealaltă parte a drumului județean U 208, un popas turistic cu un trecut nu la fel de spectaculos, dar care funcționează totuși, de aproape o jumătate de secol. Pe la mijlocul acestei săptămâni, maicile de la Mănăstire au decis să rupă pisica, punând în aplicare o hotărâre judecătorească favorabilă. Au chemat o echipă de meseriași cu aparate de sudură și cu utilaje pentru săpat, pentru a împrejmui cu gard metalic proprietatea revendicată folosită de peste două decenii de firma ”The Burac Company” aparținând familiei lui Ioan Burac, localnic. Pentru că au existat împotriviri la acțiunea de montare a gardului din partea acestora din urmă, măicuțele au făcut apel la sprijinul jandarmilor, care au executat ordinele primite. Mai mult, cei prezenți la fața locului, artiști plastici veniți la o tabără de pictură organizată în incinta popasului, turiști nemți ori francezi, bicicliști obișnuiți cu zona liniștită oferită de Mănăstire pe de o parte și de popasul turistic de cealaltă parte a șoselei, martori la descinderea de forțe din partea instituției monahale și-au făcut, indiferent de confesiune, câte o cruce mare și au umplut paginile rețelelor de socializare cu imagini relevante din ofensiva monahică împotriva mireanului Ioan Burac și a micii lui afaceri.

Punctăm, fără pretenția că vom epuiza detaliile acestui încâlcit diferend imobiliar o serie de momente care au condus la situația de acum:
Campingul de la Dragomirna a fost construit, cu dotările aferente, pe la începutul anilor 80, a secolului trecut. În acte, terenul, ca și clădirile care au fost ridicate atunci, aparțineau Cooperației de consum. După 1990, familia Burac a preluat în locație de gestiune micul complex turistic. Ulterior, clădirile au fost scoase la vânzare de cooperație, fiind cumpărate de familia Burac, care înființase o firmă – ”The Burac Company”. Terenul aferent urma să fie cumpărat tot de la cooperație. Primarul de la începutul anilor 90, Mircea Vatamaniuc, a primit însă o solicitare din partea unui anume Ștefan Dejmașu, soțul unei localnice, pentru reconstituirea unui drept de proprietate pentru două parcele, una cu teren forestier, cealaltă cu teren agricol, vizând însă aceeași suprafață. I s-a validat doar suprafața de teren agricol,de 1,005 hectare. Fiindcă n-ar fi fost loc de punere în posesie, i s-a propus lui Dejmașu să preia suprafața pe care Primăria trebuia să o dea la Cooperație, urmând să se înțeleagă cu deținătorul clădirilor, Ioan Burac. În anul 1996, ”The Burac Company” a cumpărat de la Dejmașu terenul pe care este amplasat Popasul turistic de la Mitocul Dragomirnei, în suprafață de 60 de ari, plătind pentru acesta 6 milioane de lei la valoarea de atunci a monedei naționale.

Popasul turistic a continuat să funcționeze, administrat de noii proprietari iar în anul 2000, s-a încercat lansarea unui proiect de modernizare a complexului turistic, fiind depusă o documentație la Consiliul Județean Suceava, pentru obținerea unui certificat de urbanism. Atunci a aflat Ioan Burac printr-o adresă semnată de vicepreședintele de atunci a CJ Suceava, Mihai Grozavu, că ar fi fost depuse împotriva sa trei cereri de chemare în judecată, din partea Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților datate 17.11.2000, care însă nu a fost s-au dovedit a fi înscrise niciodată la instanțe. În acest fel însă, proiectul de dezvoltare a fost blocat. În 2003, Ioan Burac primește o adresă de la primarul de atunci al comunei Mitocu Dragomirnei, Alexandru Tănasă, care îl înștiința că nu poate refuza solicitările Mănăstirii Dragomirna, pentru că acestea au fost garantate de șeful corpului de control al Guvernului de la acea vreme, Victor Ponta și este nevoit să deschidă o acțiune pentru anularea titlului de proprietate pentru cei 60 de ari de teren oferiți lui Ștefan Dejmașu și cumpărați de firma lui Ioan Burac, existând și o scrisoare din partea monahiilor de la Mănăstirea Dragomirna în acest sens. Primarul Tănase a deschis o acțiune în instanță, cum am precizat, pentru desființarea titlului de proprietate. Această primă acțiune nu dă câștig de cauză Primăriei Mitocu Dragomirnei și nici intervenientei, Mănăstirea Dragormina. În apel, primarul Tănase s-a retras din proces. Prefectul Ioan Cușnir, cel care a făcut apelul, a arătat că nu s-ar fi depus cerere de solicitare a terenului vizat, la Legea 18. Doar că această cerere a fost înregistrată la primăria Mitocul Dragomirnei cu numărul 26078/21.03/1991. Cerând o copie a acestui document la primărie, Ioan Burac a primit un răspuns dezarmant: ”cererea înregistrată cu numărul 2608 se regăsește în registrul de evidență însă cererea și eventuala documentație a acesteia nu se mai regăsesc în arhivele noastre din motive pe care nu le cunoaștem”. Această scrisoare este semnată de următorul primar al comunei, Viorel Reziuc și face referire, desigur, la terenul pe care Burac, prin firma lui, l-a cumpărat de la Ștefan Dejmașu.
Menționăm că toate documentele la care facem referire ne-au fost puse la dispoziție, copii ale acestora putând să fie consultate de oricine este interesat, apelând pe căile legale la redacția Suceava – Smartpress.

Mai adăugăm că în listele Comisiei Județene de fond funciar de la acea vreme apare ca fiind validată suprafața de teren respectivă. La Tribunal în apel și la Curtea de Apel în recurs, magistrații au concluzionat că familiei Dejmașu i s-a dat un teren ocupat cu construcții și care nu era înscris în patrimoniul Cooperativei Agricole de Producție Mitocul Dragomirnei, ceea ce atrage nulitatea absolută a titlului de proprietate. S-a cerut în consecință anularea contractului de vânzare cumpărare pentru teren pe cauză ilicită. Contractul a fost anulat.
Între timp, Mănăstirea Dragomirna a depus o solicitare la Comisia Județeană de Fond Funciar, prin care a cerut să i se aprobe încă 7 hectare de teren, cerere care a fost validată în ianuarie 2009. Primăria a acceptat validarea Comisiei Județene, dar nu s-a stabilit amplasamentul.

Printr-o sentință civilă din 28 ianuarie 2014, Judecătoria Suceava a obligat Comisia comunală de fond funciar Mitocu Dragomirnei să procedeze la punerea în posesie a Mănăstirii Dragomirna cu o suprafață de 0,5888 hectare pe amplasamentul solicitat – popasul turistic gestionat de firma lui Ioan Burac. Au fost făcute acte de punere în posesie pe un alt amplasament, care însă au fost refuzate de Mănăstire.

Într-o altă acțiune, Mănăstirea Dragomirna a cerut anularea fișei de punere în posesie, cerând să fie pusă în proprietate pe amplasamentul cerut de lăcașul de cult. Instanța a admis, în 17.11.2017 acțiunea formulată de Mănăstire, în contradictoriu cu Comisia comunală de fond funciar și cu firma ”The Burac Company”. Primăria din Mitoc a făcut apel la Tribunal, arătând că solicitarea Mănăstirii nu poate fi pusă în aplicare întrucât s-ar încălca din nou legea prin care a fost anulat titlul de proprietate – existența construcțiilor pe acel teren. Apelul a fost respins de judecătorii Tribunalului, ca nefondat, cu posibilitatea exercitării unei alte căi de atac.
A rămas însă definitivă sentința anterioară din 2016 și, cu toate că părțile, exceptând Mănăstirea Dragomirna au arătat că nu se poate face punerea în posesie pe terenurile solicitate fiindcă sunt ocupate de construcții, s-au constatat și suprapuneri de teren, săptămâna aceasta măicuțele de la Mănăstire au declanșat operațiunea de împrejmuire a terenului revendicat și câștigat cu larga bunăvoință a magistraților.
Un aspect interesant este că într-o fișă, cu numărul 6364 de punere în posesie, emisă recent de Primăria Mitocu Dragomirnei, în loc de teren arabil, așa cum fusese revendicat inițial de lăcașul de cult, pentru suprafața de 1698 de metri pătrați apare sintagma ”platformă asfaltată”.

Cert este că Mănăstirii i s-a întocmit un titlu de proprietate iar în baza acestuia a obținut o autorizație de construire pentru împrejmuirea noii proprietăți pe care Ioan Burac nu vrea să o cedeze după ani lungi de procese și sumedenie de bani cheltuiți. El a depus mai multe solicitări, la instanță pentru anularea fișei de punere în posesie și pentru obținerea unei ordonanțe președințiale pentru suspendarea autorizației de construire pentru gardul ridicat de măicuțele de la Mănăstirea Dragomirna, alte solicitări au fost depuse la SGA, la ISU și la Inspecția în Construcții. ”Fără un titlu executoriu, Mănăstirea Dragomirna a decis să construiască un gard, închizând complet popasul turistic, cu tot cu turiștii cazați în interior și cu mașinile lor, ca într-un ghetou”, a concluzionat Ioan Burac. De cealaltă parte a drumului, reprezentantele lăcașului de cult, demonstrează că legea și hotărârile judecătorești din procesele care s-au judecat în instanțe, le-au dat dreptate, și ce poate fi mai sfânt, continuăm noi, decât o judecată bine chibzuită…

Please follow and like us:

9 comentarii la „POVESTEA ÎNCÂLCITĂ A UNEI BĂTĂLII PENTRU AGONISIREA DE AVERI ÎN ACEASTĂ LUME, ÎNTRE O MĂNĂSTIRE DE MAICI ȘI UN PATRON, LA DRAGOMIRNA

  • 15 iulie 2018 la 7:00
    Permalink

    ,,Luca 16:10-13 Cine este credincios în cele mai mici lucruri este credincios şi în cele mari; şi cine este nedrept în cele mai mici lucruri este nedrept şi în cele mari. Deci, dacă n-aţi fost credincioşi în bogăţiile nedrepte, cine vă va încredinţa adevăratele bogăţii? Şi, dacă n-aţi fost credincioşi în lucrul altuia, cine vă va da ce este al vostru? Nici o slugă nu poate sluji la doi stăpâni; căci sau va urî pe unul, şi va iubi pe celălalt sau va ţine numai la unul, şi va nesocoti pe celălalt. Nu puteţi sluji lui Dumnezeu şi lui Mamona.”

    Intreb pentru un prieten :

    Oare asta sa fie Biserica lui Dumnezeu ? Biserica averilor ?…

    Răspunde
  • 15 iulie 2018 la 19:35
    Permalink

    Daca LĂCAȘUL istoric este nu ”beneficiar”, câștigător de proiecte europene pentru a se ăntreține, gospodari și perpetua cum face de patru sute de ani, asta este cumva reproșabil sau exemplar?
    Mănăstirea Dragomirna nu este inclusă nici rapid și nici încet in Lista Patrimoniului UNESCO.
    Pe lista dlui Burac și poate a altor domni, cum păreți a fi si dv., asta se poate.

    Răspunde
    • 16 iulie 2018 la 4:05
      Permalink

      Dați exemplu de un proiect european de acum 400 de ani.

      Răspunde
    • 17 iulie 2018 la 12:35
      Permalink

      Traduceti va rog…dar in limba romana ,daca se poate. Va multumesc.
      Cu respect.

      Răspunde
  • 17 iulie 2018 la 12:37
    Permalink

    Traduceti va rog domnule…ma rog ,ce-oti fi ,, g.c ” …dar in limba romana ,daca se poate. Va multumesc.
    Cu respect.

    Răspunde
  • 17 iulie 2018 la 16:57
    Permalink

    Imi pare rau, Zgăbearza, că ai probleme. Am citit si am înțeles tot. Câte un deșt este adevarat ca mai fuge de pe tastă ori bate anapoda. Dar e românește scris și destul de clar. Acum, ce să zic, clar dacă le vezi, pentru ca dacă nu, asta e! Nu te bagi, stai la tușa și lași pe alții. Traducere din română în română nu exista. Iar scris ori spus pe înțelesul cui nu are ce trebuie ca să înțeleaga, asta mai pardon, Zgăbearza! Tu pari a avea oarece neajunsuri cu școlirea. De unde și unele neajunsuri de măsura, nas, simț…

    Răspunde
    • 18 iulie 2018 la 7:05
      Permalink

      Vad ca nu stii …era sa zic ,,domnule “…individule ,, g.c ” ( presupun ca inseamna ,,gica contra ” ) , deci nu stii sa iti exprimi o parere intr-un mod civilizat ci numai sustinand-o cu jigniri si tot felul de apelative. Inca o data o spun , neasumandu-ti raspunderea semnaturii, ascunzandu-te in spatele unui acronim , esti un anonim , iar ceea ce spui e asemeni continutului unei ,, anonime ” pe care orice persoana responsabila o ignora…o arunca la cos. Acest lucru intamplandu-se in ambele articole legate de acest subiect. Iar ,in fine , ar mai trebui sa stii , dar nu te acuz ( probabil ai si o problema medicala cu auzul ) , personajul cu care faci asocierea mea se numeste ,, Zgăbearţă Iftode ” , din piesa ,,Doi Vulpoi ” interpretata de regretatul Dem Radulescu si Vasile Murariu… nu ,, Zgăbearza “…tipule. Din respect pentru cititori…nu pentru tine , ce ai dat o turnura infantila acestui articol si dreptului la opinie al fiecarui cetatean , voi face cateva clarificari referitoare la acest subiect : Nu am nici o afinitate fata de acest loc , nu il cunosc pe proprietarul acestuia si nu am fost niciodata la aceasta locatie. Stiu insa ca am trait mai demult sentimentul amar cand , alta bucata de pamant marginasa Manastirii, a fost revendicat si a trecut in proprietatea Manastirii. In acel loc mergeam inca de la varsta de 3-4 ani cu parintii in Duminica Rusaliilor, de Hramul Manastirii, ziua Pogorarii Sfantului Duh ,iar in afara de frumoasa slujba , se serba , cat se poate de laic pe locul denumit ,,In Brazi “, se organizau frumoase petreceri , …ne bucuram . Acel teren s-a cuvenit Manastirii …s-a infaptuit Lucrarea Domnului. Aceasta senzatie am retrait-o si la citirea acestui articol , insa , am ramas stupefiat si mahnit de modul cum s-a pus in practica iar…o astfel de ,,lucrare ” …. Sa ma iertati va rog , insa modul in care s-a desfasurat actiunea , asocierea vestmantului monahal cu haina jandarmeriei ,interventia in forta in contextul in care , in plina zi ,la acel moment se aflau si turisti veniti din tara acolo, turisti din strainatate …m-a consternat. Vreau sa fiu bine inteles…nu cunosc cauza…nu cunosc persoanele…nu contest nici un drept al cuiva castigat , ci numai si numai modul in care s-a facut interventia, rautatea si dusmania raspandita in jurul acestui caz. Oare astea sunt mijloacele…uneltele Domnului de a infaptui o Lucrare ? Prin forta , prin ura , prin ponegrire …prin folosirea asemeni soldatilor romani a jandarmilor de catre niste oameni ai Bisericii spre a se impune ? Sa ma iertati inca o data va rog…eu doar mi-am exprimat responsabil un drept la opinie. Faptul ca gresesc sau nu…poate fi aratat de oricine , dar inca o data o spun , cu asumare si fara a jigni . Cu respect .

      Răspunde
  • 18 iulie 2018 la 18:34
    Permalink

    Vai!
    Auzi, de ce nu te lasi de alde astea? Lasa-le altora.
    Individule, tipule și tot felul de alte …apelative. Consternatule…
    Poate ca si: constipatule. In orice caz: vai!

    Răspunde

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *