CONSILIUL JUDEŢEAN SUCEAVA ORGANIZEAZĂ O ÎNTÂLNIRE ÎNTRE REPREZENTANŢII ECHIPELOR DE IMPLEMENTARE A PROIECTELOR TIP DIASPORA „START-UP”CU PERSOANE DIN DIASPORA

Consiliul Judeţean Suceava anunţă prelungirea termenelor de înscriere în cadrul proiectelor de tip DIASPORA StartUp, până în luna septembrie 2018.
În acest context, CJ propune organizarea unei întâlniri între reprezentanţii echipelor de implementare a proiectelor, care se adresează judeţului Suceava, cu persoane din Diaspora, interesate de acest subiect, în data de 09.08.2018, ora 10, la sediul CJ Suceava – Sala Bucovina.
În cadrul întâlnirii se vor prezenta proiectele şi se vor putea face înscrieri în grupurile ţintă.
Termenele de înscriere au fost prelungite astfel:
08.09.2018 – pentru proiectul ReCONNECT DIASPORA, reconectarea resurselor umane active din diaspora la comunităţile de origine prin sprijinirea antreprenoriatului;
22.09.2018 – pentru proiectul ACASA/Antreprenoriat Creativ Adaptat Societăţii Actuale
13.09.2018 – pentru proiectul „A.C.A.S.A., Antreprenoriat, Curaj, Atitudine, Siguranţă, Ambiţie” şi START UP 4 DIASPORA;
15.08.2018 – pentru proiectul DIASPORA ReSTART.

Please follow and like us:

6 comentarii la „CONSILIUL JUDEŢEAN SUCEAVA ORGANIZEAZĂ O ÎNTÂLNIRE ÎNTRE REPREZENTANŢII ECHIPELOR DE IMPLEMENTARE A PROIECTELOR TIP DIASPORA „START-UP”CU PERSOANE DIN DIASPORA

  • 19 iulie 2018 la 8:58
    Permalink

    O, mama cui să-l fi făcut pe el de ACORD LA GENITIV!…
    Este sigur că nu vorbim de ”echipe” ALE ”proiectelor”, ci de ”implementare A proiectelor”. Despre ”echipe” ni se spune că sunt ”de implementare”. Prin urmare: ”…REPREZENTANŢII ECHIPELOR DE IMPLEMENTARE a PROIECTELOR TIP…”

    Răspunde
    • 19 iulie 2018 la 9:37
      Permalink

      Corectat, mulţumim, viteza de preluare a comunicatului de presă!

      Răspunde
      • 23 iulie 2018 la 12:04
        Permalink

        Pe baza uzulu de limba română, din vorbirea stămoșească a unora s-ar putea extrage liste de cuvinte, expresii și formulări de neam prost. La ce ar folosi acestea? Nu la cine știe ce, adevărat. Nicicum vreunei științe lingvistice sau culturale. Doar spre a exista aceste liste – de vreme ce cuvintele și expresiile și formulările de neam prost există deja.
        Iată exemple: știu, Bucovina, concluzia că anumite ceremonii totemice, care au fost practicate de multe triburi din diferite părţi ale lumii sunt identice în simbolismul lor, şi toate acestea trebuie să fi avut o origine comună, cunosc, buzincurist, mărturii ancestrale, Bucovina, Datina primordială, popii, zicălași, Bucovina, furatul miresei, de la mister, la imbecilitate (IV), porturi populare, salvare de pe net a mărturiilor istorice, „Prashna-Upanishad”, Bucovina, instinct vizual al miticului, azteci, cumani și pelasgi, cea mai proaspătă inspiraţie lirică ţine de vârsta fragedă a fiecărui om, rombul, nu cunosc limbi străine, pătratul, dar traduc (pe oricene), cercul, Dimitrie Cantemir descoperise superstițiile dacice ale cuplului nupțial-inițiatic Lado și Mado, Ionel și Mărioara, Terente și Didina, Cluj, ci a urmașilor mei ardeleni, popândăii președintelui, fonotecările, pe măgurile Carpaților, acolo unde, de fapt, s-au născut Poezia, Muzica, Dansul și Religia,bucovineana, atmosfera de carnaval a inițierilor străvechi, toate săvârșite pe înălțimi, fiind diametral diferită de platitudinea unor falsuri (falusuri) spirituale de genul „Hora de la Bucșoaia”, „Întâlniri Bucovinene” sau „Comorile Muntelui”, pelasgi, Ra-rău, dar, vorba unui epigramist român, nu are rost să mai vorbesc precum Moise etc…

        Răspunde
        • 23 iulie 2018 la 12:47
          Permalink

          Da,această limbariță ,aceste puseuri scripturistico-diareice, excelent surprinse de dvs.,au și multe alte efecte colaterale,dintre care doar câteva ar putea fi menționate,de lehamite,de scârbă și îndoială și,cu permisiunea dvs.,lista ar putea fi extinsă,veți vedea in ce scop,care este utilitatea…
          Deci: martir,poet-martir,marturisitor,daco-geții,pelasgii,Ra,ra-ra, mărturii ancestrale, „Moldovă, Moldovioara mea”, „Stejărel de la Guranda”, Churchward, Albert, The Signs and Symbols of Primordial Man, London, 1913, p. 242 (care – atenție,domnu Gi – este un fel de șperaclu,cu el se deschid multe uși încuiate,pentru încuiați! Această pagina este tradusă cu predilecție,încă nu știm de ce,de către un mare cunoscător de limbi străine…) apoi iarăși: Guterbock, Hans Gustav, The Song of Ullikummi Revised Text of the Hittite Version of a Hurrian Myth, Chicago, 2009,Vasile Gherman,Pacea de la București,pafletard, Taraf de lăutari evrei din Kolomeea, la o nuntă polonă,emigranți ardeleni,colomeici,muzica hasidică,zicalași, La mulți ani ,Cutare ,și Dumnezeu să ni te ție numai întru bucurie!
          Dar ce părere aveți despre ultima variantă scoasă pe piață de către unul dintre acești risipitori ai limbii române,știm noi care,variantă potrivit căreia la București,la uzinele Vulcan, ar fi învățat meseria nu de turnător-(in)formator,cum credeam eu,ci de așchietor,respectiv,cum se chema la mama ei,secu, prelucrare a informației prin așchiere? Deoarece eu am o îndoială,însă nu prea mare (cf. Churchward, Albert, The Signs and Symbols of Primordial Man, London, 1913, p. 242) deoarece si în ziua de astăzi, in scrierile sale minunate, se văd de la o poștă urmele prelucrării prin așchiere a cuvintelor,cu tesla,ascuțită pe tocila luptei de clasă…Iară unii dintre învățătorii săi mai traiesc,loviți de gută și de podagră,boli hasidice…

          Răspunde
  • 19 iulie 2018 la 13:18
    Permalink

    Acuma,că domnul N.R. a aquiesat fără crâcnire la bunele maniere ale genitivului pe stil academic vechi (ceea ce îl onorează și îi ridică promițător calitatea lucrării sale jurnalistice,fără glumă!) deci acuma,domnu’ Gibs ,n-ar fi bine să vă pronunțați , cât-de-cât, și cu privire la uzul și abuzul de termeni,in cazul de față al celui de „diaspora”? Să fim înțeleși,am în vedere utilizarea excesivă oficială și oficializată,poate utilizarea improprie, după un nărav consacrat la politrucii vremii noastre…
    Deoarece pare chiar deplasat și chiar degradant să introduci bieții noștri emigranți economici într-o categorie străină ca sens apoi să-ți aduci aminte de ei doar în legatură cu votul lor transformat în măciucă, sau cu bănuțul lor,cusut în buzunare și băgat in casele noi ce se văd pe Valea Sucevei și nu numai… Vorba unui „diasporean” coborât dintr-o cursa nouă,low-cost,mai pe la începuturile celui de-al doilea mandat al celui mai mare fan diasporean: mă,eu când am vazut câtă meliție și ce mai era pe aeroport la Suceava,am vrut să fug-napoi în avion și m-am catat la buzunare…”
    Nu întâmplător,pe la adunările de „diasporeni” din regiunea de nord-est, filiala Suceava (ca să zicem așa…), vezi prin sală grupuri mignone de lăcuitori din Comanești/Botoșana,Mitoc,Adâncata,cam de pe unde le mai cântă un anume cucu neoprotestant, precum și din alt motiv pe care îl banuiți,cred…Pesemne că aceștia sunt și cei mai mare investitori ,strategici,vezi bine,care s-au gândit cum să investească o parte din banii excedentari obținuți din drișcuit la Germania (unde,în general,cumnații se îmbogațesc cel mai rapid!) sau din cules hasmațuki, tot pe-acolo, sau din operațiuni de igienă și întreținere babe italiene…
    Iata definiția din „Dicționar enciclopedic de iudaism”,editura HASEFER,București,2000:
    „pag.189,DIASPORA,vezi GALUT;
    pag.266, GALUT
    Termen ebraic utilizat în Biblie pentru a desemna exilul, captivitatea (2 Regi 25, 27; Ier. 29, 22; Ezec. 33, 21; Plâng. 1, 2); sinonim cu gola (2 Regi 24, 15-16; Ier. 24, 5; Est. 2, 6; 1 Cron. 5, 22). Ambii termeni se referă exclusiv la grupurile de evrei exilaţi în Babilon sau la ducerea lor în captivitate în acelaşi loc. În Biblie, galut nu este niciodată folosit în sens abstract ca exil generic, rătăcire, robie ori înstrăinare, cu atât mai puţin ca o condiţie obiectivă sau ca o stare de spirit. Asocierea cuvântului cu astfel de concepte a avut loc abia după distrugerea celui de-al Doilea Templu, în epoca talmudică. Treptat, gola a devenit sinonim cu grecescul diaspora (“răspândire”), desemnând orice loc din lume unde erau evrei, în afară de Ereţ Israel, indiferent cum ajunseseră acolo (R.H. 1, 4)…”
    Lasând la o parte cinismul politicienilor care se fac a nu vedea adevărata stare dar,mai ales,adevărata cauza a emigrației economice care este sărăcia,lipsa locurilor de muncă în țara de baștină,merită să ne gândim dacă abuzul propagandistic are vreun rost,dacă emigranții economici ai Romaniei se vor întoarce in viitorul apropiat ca să-și investească bruma de bani obținuți cu sudoare și uneori cu umilințe în proiecte discutabile, de tipul „Hai în Bukowina”,„Proiectul Stefanian”,felurite hore cu sau fără bundițe,ele însele,aceste proiecte fără o finalitate economică certă,iluzioniste,cu beneficii doar în zona antamată de propagandiștii și piariștii noilor vremuri…Poate că ar trebui să ne pună pe gânduri,înainte de toate,un detaliu aproape insignifiant : „ diasporenii”,investitorii ,scapă și ei și vin pe-acasă,pe la mamaliga lor și-a noastră,când? In perioada concediilor de vară din Occident,ceva din iulie dar mai ales în luna august,când,desigur,aceste concedii sunt date pentru a investi in butaforiile din Bucovina…
    Iar a-i întâmpina cu trâmbițași cu Rollex la mână la aeroport (un caz din practică…) este o metodă sigură pentru a-i determina să deschidă fermoarul la buzunare,spre a-i investi în acțiuni la purtător sau în cine știe ce măreț proiect de-a lungu,cu participarea și a unor fonduri norvegiene…

    Răspunde
    • 19 iulie 2018 la 19:06
      Permalink

      Domnule …#Amin, iscați un pic de situație cu ieșire încurcata: daca ma ironizați cu ortografia academică, rămână-va de cap, iar dacă mă solicitați sincer să-mi dau cu parerea despre diasporă, tot de cap să vă rămână, pentru că sigur mă pricep mai putin la diasporă decât, ca sudic, la cea mai frecventa greșeală a moldovenilor (și bucovinenilor!), dezacordul la genitiv.
      Diaspora… Păi cred că cea mai bună definiție cu referire la actualitate este aceea care se referă la un grup (etnic mai ales) trăitor în afara țării de origine. De aici și primele probleme insa. Nu simple. Prima: ”grup”, ceea ce implică structurare comunitară, o organizare, o viață colectivă. Au asa ceva comunitățile de români vechi, precum neamurile lui Gică Hagi, au și exilații comunismului. Diasporenii avuti in vedere de CJ nu cred insa ca au. Acesti diasporeni au condiții individuale sau de familie foarte felurite, mulți dintre ei trăind ca vai de ei printre autohtoni. Chiar și când sunt legal in regula. Comunitate este insa un cuvant mai curând neadecvat. Chiar si atunci cand e vorba de romanii din Italia si Spania, unde se spune că ei ar depăși cu mult milionul. Chiar si atunci cand se straduiesc unii sa genereze niste forme și formule de structurare comunitara (se pare ca exact ca acasa, mai ales pentru a obține din asta un profit). Ei, în această situație, apar niste probleme. Devine impropriu sa vorbești acasa despre diaspora ca si cum faci referire la o comunitate. Mai mult decât atât: asta se face politic, dintr-un interes și cu un interes, nemărturisit, incât cuvântul ”diaspora” devine unealta ideologica. Ceea ce implica mai multe lucruri, între care neonestitate, nesinceritate, ipocrizie, minciună, fals, inzestrare interesata a realitații cu o însușire pe care realitatea n-o deține în fapt. Scopul: legitimarea, motivarea, justificarea a ceva. Ce? Păi doar n-o să spui public ca ai adunat câțiva împrăștiați si ai realizat nu stiu ce. Alta e izbânda când la chemare âți raspunde …diaspora. O comunitate, adica, o structura, o organizație care a constatat că tu esti important pentru ea si a decis sa-ți onoreze invitația. Ai ce pune ăn blazon. Pe de alta parte, denumind asa pe cei câțiva provoci invidia celorlalti (oameni complexați multiplu și greu si care au nevoie sa fie bagați in seama acasa), îi stârnești, îi mobilizezi. E un element de discurs politic termenul și poate face mici minuni ca instrument ideologic. Si nu, nu e vorba de faptul ca diasporenii nu realizeaza falsul, doar ca marea lor nevoie de mângâiere de acasă îi face să-și dea jos platoșa și scutul chiar și atunci când au experiență, au mai fost îndulciți. Si de buna seamă că, în general, nu sunt nici mai luminați politic decât neamurile lor rămase acasă. Nici chiar cei care stau acolo bine, au sau fac studii. Au toti o orbire de același fel: țara lor nu e ”ca afară”, străinii i-au privit de sus din această cauză, ei nu prea cunosc dedesubturile vieții sofisticate de acasă și cel mai simplu este să cauți vinovați și să-i găsești după primul colț, rapid, fără efort. Prin asta, ei, în fapt, fac o execuție după o judecată sumară. Dacă se mai întâmplă și să dea peste un Băsescu, s-a terminat pentru multă vreme: au diagnosticul, au soluția. Si dacă nu se îndoiește cel rămas acasă de adevarul lui, nu e de așteptat să aibă ezitări în această privință diasporeanul care, oricâtă educație ar avea, a călcat pe caldarâmul Romei, Parisului, Madridului, Londrei, iar asta l-a umplut brusc de …școala vieții. Prin urmare, știe el ce alege și de ce anume alege așa! Știe asta, cu subtilități, și organizatorul întâlnirilor cu diasporeni…
      Diaspora este, în sine, cum să zic, o vorbă. Si o unealtă. Si numele unui fals și al unei păcăleli acceptate, asumate, necesare unora într-un fel și altora în alt fel. Aproape că devine primejdios în sensul propriu să te amesteci
      Si uite cât sunt de complicate lucrurile, deși abia am inceput a le descoase.

      Răspunde

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *