MARIA SPĂLA RUFELE LA RÂU… (SAU “ALTERA PARS…”, DE LA “AUDIATUR ET ALTERA PARS…”)

Întrucât citesc publicația dvs. cu interes dar și cu prejudecata, numai aparent naivă, că, iată, în fine, un ziar altfel, neînchinat, aseptic dar și vindecător pentru că ustură la aplicare ca o loțiune de bărbierit politicienii specialiști în bărbi, ca un carmol care incurajează circulația fluidelor chiar și într-un picior de lemn… Însă, veți concede, întotdeauna este loc de mai bine, de aceea, cu voia dvs., vă sugerez următoarele:
(fac această propunere tocmai pentru că eu vă cunosc în calitatea dvs. de autor de carte, de carte bună, ceea ce implică o deschidere adecvată înspre construcție…)
Deci, ar fi potrivit pentru ziarul dvs., care suferă, totuși, de teama comună tuturor publicațiilor sucevene de represaliile deținătorilor de key, ale publicității, în primul rând, de frica contorsioniștilor care în exercițiul talentului lor produc un zgomot de table ca o talangă de partid și de stat, de deținătorii de grade cu precizări între paranteze (veți vedea la prezenta, cu o explicație…), de cei ce nu sunt ceea ce se crede ci ceea ce trebuie să fie „ca să asta!” (am citat din domnul Ponta…), care nu se mai știu nici ei câți mai sunt și de la care mă-sa mai sug ca melul blând (aluzie la domnul Geoană…) sau de cei care știu sigur cum este cu interesul național, astfel cum este el definit nu de parlament, să zicem, ci de un oarecare specialist cu patru stele de izmene și obiele, al cărui nume nu-l mai evoc, o dată că se știe și a doua oară fin’că dumnealui tocmai încearcă să revină în aria interesului național și nu se cade să fim neam prost și să-l încurcăm…Deci ce ar fi potrivit, că m-am pierdut pe traseu, în viciile comunicării?

Ar fi potrivit, ca să evitați obstacolele de mai sus, să lansați o rubrică permanentă care să se cheme, de exemplu, „Maria spăla rufele la râu…”, să vă spun de ce, cu precizarea că eu sunt bine sănătos la cap, ceea ce le doresc și altora… Pentru că exisă o anecdotă magnifică, cu valoare didactică incontestabilă, care spune ,scurt: „Maria spăla rufele la râu. Dar în apă se vedea invers!”
Ceea ce semnifică exact ceea ce trebuie să transmită o figură de stil cu potențial, o amfibologie intențională, mai exact, adică o comunicare din sfera cuvântului de duh, a vorbei în doi peri, apanaj al epigramei de calitate, al pamfletului abraziv… Mesajul nu este cel aparent, obscen, în cazul de față, ci unul mult mai important și care invită la reflecție profundă, respectiv acela că există întotdeauna unghiuri diferite de abordare a adevărului, că nu toate propozițiile emise de cei din aria evocată mai sus sunt adevărate numai ca urmare a prestigiului autorității conferite de bani, de instituții, de prejudecăți, de clișee…
Sau poate, nu atât de șocant, măcar : „Altera pars”, cealaltă parte, cea care poate să aibă altă opinie, fără ca aceasta să constituie un delict sau o lesmajestate, o pâră, un denunț calomnios…

Amintiți-vă de aceasta evocându-l și pe Marin Preda (cred că în „Cel mai iubit dintre pământeni,nu sunt sigur…) care a pus în gura unui personaj o altă definire, nu mai puțin elocventă: există vreo 8 (opt) moduri, (tonalități, accente retorice) în care poate fi rostită celebra lozincă „Proletari din toate țările, uniți-vă!”, deși este evident că autorii acesteia au avut în vedere numai sensul său vocativ-imperativ, lipsit de nuanțe… Sau, într-un registru grav, celebra zicere din Scripturi: ”… cine ridică sabia, de sabie va pieri! ”, care poate fi privită în cel puțin două accepțiuni – una că, anume, să se ia act de o constatare, fără conotații, ca în lege, că agresorul va fi pedepsit proporțional cu fapta sa, sau a doua, ca o amenințare și un îndemn la status-quo, că dacă vă ridicați împotriva regulii cu arma în mână veți pieri de sabie! (observați, vă rog, aluzia la #rezist, din punctul de vedere al unui anume partid, important, nu dau nume, victima favorită a *uismului suedez…)
Pentru că ce interes am eu, în calitatea mea de consumator de știre, de obiect al eternelor tentative de manipulare prin presă, de țintă a vestirilor de succesuri, pe goarnă, ale unui anume politician local cu ie bărbătească bucovineană și care ține – cum altfel? – lângă azimă și blid/cartea marelui partid iar in traistă bastonul de gauleiter al Bukowinei, ca un fel de cliupă de măsurat baloții de voturi?

Eu am interesul să pot spune adevărul din alt unghi, poate surprinzător pentru unii, deranjant pentru alții, caustic, sarcastic, lipsit de temeri și prejudecăți… Vă asigur că această categorie care citește jurnalele digitale mai degrabă pe display-ul PC și nu al iPhone-ului ar fi foarte interesată de ziarul dvs., dvs. înșivă veți fi, poate, surprins să constatați că cititorii sunt mai inteligenți decât par la prima vedere, ba chiar și la a doua vedere, că înțeleg exact cum e cu amfibologia intențională, deși nu știu (că nici nu are rost să știe…) ce este aceasta dar o profesează și o apreciază…

Urmând ca (este doar o ipoteză, evident…) dvs. să vă ocupați în continuare de editorialele care fac politica ziarului, ca să pară dar și să fie ca un fel de „TIMES”al Bucovinei, însă nu al celei butaforice, din Șanțul cetății de Scaun a Sucevei, ci al celei reale, emoționante și demne de toată stima…
Ceea ce ar rezolva solomonic și ezitarea subtil generată de către deținătorii de key (chei…) și de bani de publicitate, în legătură cu care există un alt banc didactic, pe care o să vi-l spun dacă înființați secțiunea sugerată.

Drept pentru care subscriu și semnez mai jos, ca să se știe și ca să-l provoc pe un anume savant de internet să iasă din popușoi unde stă ascuns ca sus scrofa și să răspundă la insinuările, fie ele în stil „pafletard” (l-am citat pe dumnealui, în exercițiul stării sale de savantlâc!) iară nu publicând facsimile cu amenințări la adresa unor bieți creștini după evanghelie (că nu toți sunt creștini după evangheliile laice pe care a jurat dumnealui apoi a semnat cu pseudonim, ca prelucrător prin așchiere a informației !)
Pentru că o să raspundă, exact după cum se înțelege și cum se cuprinde și în subînțelesurile acestui verb, nu neapărat mie…
Iata, cf. lege și spirit cazon, cum semnez:
col.(r) Juravle Nicolae
P.S.
Să rețineți că în regimurile colonelești există o adevărată inflație de colonei în rezervă al căror număr și natură juridică (și nu numai!) reprezintă, momentan, o enigmă „nesplicată”, ca să cităm din clasici… Adică, eu vă pot explica, preventiv, de ce nu am nici o ezitare să-mi trec statutul militar lângă nume însă nu bag mâna în foc că la fel ar putea face și alții, din pudoare sau din alte cauze care îi determină să se dea drept juriști, avocați, politicieni, pastori, scriitori cu oi pe dealuri, mironosițe, pamfletarzi, diseuze & diseuzi, guriști, savanți, martiri, mărturisitori, parlamentari… Observați, vă rog, tenta polemică nedisimulată, cf. „…dar în apă se vedea invers…” !

Please follow and like us:

Un comentariu la „MARIA SPĂLA RUFELE LA RÂU… (SAU “ALTERA PARS…”, DE LA “AUDIATUR ET ALTERA PARS…”)

  • 10 septembrie 2018 la 13:20
    Permalink

    Fiindcă ați avut amabilitatea dar și curajul de a publica o opinie despre care eu însumi admit că este nonconformistă,iată și bancul promis,unul care răspunde,cred eu,tuturor acelora care pretind în mod ipocrit că nu sunt interesați de bani ci numai de inalte idealuri,cam alunecoase,după cum mi se pare mie…
    Sourcouf,marele corsar francez,a capturat undeva în larg un vas englezesc cu tot cu proprietarul său,adică un lord scorțos… Amabil,francezul l-a invitat pe proprietarul păgubit la cină.
    – Nu vin! a spus,scurt,englezul..
    – Da’ de ce? s-a mirat sincer francezul.
    – Pentru că eu nu pot sta la aceeași masă cu voi,că voi luptați pentru bani iar noi pentru onoare!
    – Well,sir – a răspuns Sourcouf după o scurtă cugetare – fiecare pentru ce-i lipsește !

    O singură corectură aș vrea să mai fac :în textul de bază,cel din „Maria spăla…” este
    „…pe dealuri,mironosițe,pafletarzi…” și nu „pamfletarzi”…
    Imi dau sema că termenul stârnește nedumeriri,utilizat in forma aceasta,pafletarzi,care este vădit parodică,ironică… Un domn care se pretinde și savant și la care fac referire în același text l-a utilizat in premieră ,din preaplinul scrofuloasei sale culturi generale,cele două derogări asigurătoare în alt domeniu jucându-i acest frumos renghi,unul dintre nenumăratele, despre care,să fim noi sănătoși, că vom pomeni cu multă duioșie specifică…Pentru că face parte din categoria celor care ard etapele școlarizării minime și otravesc fântânile inclusiv la reconstituire apoi dau în fasole cu producțiunile lor nazale…
    În mod sigur că,între timp,a aflat cum se scrie corect, domnul cu pricina,mai degrabă quasidomn,însă de la cineva care pretinde să salveze Bucovina de România,care instigă la secesiune inclusiv pentru „discriminări” culturale,avem pretenții,să știe ,de exemplu,că autorul unui pamflet poate fi numit doar „pamfletar”… Că,dacă scrii „pafletard” și dorești să ne mai bagi și în tinda autonomiei, putem banui ori că ești cam sărac cu duhul,că nu te duce capul,ori că ești animat de îndoielile vreunei culturi străine,lipsite de respect pentru limba română și care se bazează în demersurile sale pe impostori sfertodocți – mă refer,desigur,la domnul cu pricina,cel cu „pafletard”…

    Răspunde

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *