Ziua Culturii Naționale. Câteva vorbe despre Mihai Eminescu. George Călinescu și Marin Sorescu, opinii despre poetul român care s-a născut acum 169 de ani

George Călinescu, la sfârșitul cărții ”Viața lui Mihai Eminescu”:

“Astfel se stinse în al optulea lustru de viață cel mai mare poet, pe care l-a ivit și îl va ivi vreodată , poate, pământul românesc. Ape vor seca în albie și și peste locul îngropării sale va răsări pădure sau cetate, și câte o stea va vesteji pe cer, în depărtări, până când acest pământ să-și strângă toate sevele și să le ridice în țeava subțire a altui crin de tăria parfumurilor sale”

Marin Sorescu: Eminescu n-a existat:


Trebuiau să poarte un nume

Eminescu n-a existat.

A existat numai o țară frumoasă
La o margine de mare
Unde valurile fac noduri albe.
Ca o barbă  nepieptănată de crai.
Și niște ape ca niște copaci curgători
În care luna își avea cuibar rotit.

Și, mai ales, au existat niște oameni simpli
Ștefan cel  Mare,
Sau mai simplu : ciobani și plugari,
Cărora le plăcea să spună seara în jurul focului poezii –
“Miorița” si “Luceafărul” și “Scrisoarea a III-a”.

Dar fiindcă auzeau mereu
Lătrând la stâna lor câinii,
Plecau să se bată cu tătarii
Și cu avarii și cu hunii și cu leșii
Și cu turcii.

În timpul care le rămânea liber
Între doua primejdii,
Acești oameni făceau din fluierele lor
Jgheaburi
Pentru lacrimile pietrelor înduioșate,
De curgeau doinele la vale
Pe toți munții Moldovei și ai Munteniei
Și ai Țării Bârsei și ai Țării Vrancei
Și ai altor țări românești.

Au mai existat și niște codri adânci
Și un tânăr care vorbea cu ei,

Ce se tot leagănă fără vânt ?

Acest tânăr cu ochi mari,
Cât istoria noastră,
Trecea bătut de gânduri
Din cartea cirilică în cartea vieții,
Tot numărând plopii luminii, ai dreptății,
ai iubirii,
Care îi ieșeau mereu fără soț.
Au existat și niște tei

Și cei doi îndrăgostiți
Care știau să le troienească toata floarea
Într-un sărut.

Și niște păsări ori niște nouri
Care tot colindau pe deasupra lor
Ca lungi și mișcătoare șesuri.

Si pentru ca toate acestea
Trebuiau să poarte un nume,
Un singur nume,
Li s-a spus
Eminescu.

Ziua Culturii Naționale, omagierea poetului național Mihai Eminescu pot fi sărbătorite în fel și chip.

Am considerat că aceste două omagii pornite din mintea unor oameni de cultură români care nu mai pot să sune prin redacții pentru că li s-a reinterpretat  mesajul, aduse poetului Mihai Eminescu, ”vin la fix” de Ziua Culturii Naționale.  

Please follow and like us:

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *