Ce e mai ușor în viață? Să crezi că le știi pe toate

Cel mai ușor este să te dai cine nu ești.  Dacă dorești să folosești abilități, devine greu să fii ceea ce vrei să fii.

 Cel mai ușor este să desenezi. Dacă ai îndemânare,  se pot copia tipare care vor fi folosite până la senectute, ca martor al incipientului talent.

La fel de ușor este să scrii versuri. Capacitatea de a așeza cuvinte ”ce din coadă au să sune”, mulțumim poetului național Mihai Eminescu, marchează o altă etapă a existenței noastre, folositoare în marele conflict uman între adolescenți și părinți, în marele război ce se stinge rapid, cu împăcarea părților, doi – trei ani mai târziu.

Trecând timpul și arzând etapa nostalgică și revanșardă împotriva ”bâtrânilor” care au făcut armată și a mamelor îngrijorate, privim lumea cu ochi asemănători celor de la 18 ani, doar că ni se pare că, după două decenii de viață, am învățat suficient și putem de-acum  să dăm sfaturi babacilor.

Este ușor este să dai sfaturi, când ai în spate frumoasa vârstă de 20 de ani.

La 30 de ani, certitudinea valorii proprii nu are loc pentru  contestatari. Am făcut, am dezvoltat, am întemeiat familia, avem tot ce ne dorim. Profesional am încercat slujbe, am renunțat la unele, am devenit patroni , am luat viața în propriile mâini, am eșuat, ne vom  ridica iarăși.

La 40 de ani, acceptăm că viața este grea, că partenerii de afaceri și chiar prietenii vechi ne-au înșelat așteptările, copiii au crescut și cer părinților păreri despre cum se scrie corect în limba română: ”Mămică, tăticule, ne este dor de voi”, cu diacritice, pe calculator.

Cel mai ușor este să crezi că le știi pe toate. Cel mai greu este să accepți că acest lucru nu este posibil. Cu dedicație pentru părinții care își rup ciolanele prin toată Europa, cu  gingășie pentru cei mici, care nu înțeleg acum de ce mama și tata nu sunt acasă ori de ce sunt determinați să învețe limbi străine prin școlile în care părinții își poartă copiii, după calendarul lor de muncă, mai mult sau mai puțin bătut în cuie ori în clasicul sistem de învățământ național, cu veceul în  curte .

Cel mai ușor pentru părintele care le știe pe toate este să răspundă, după caz, că ”la noi la Italia”, ”la noi la Germania”, ”la noi la Franța”, ” la noi la Anglia”, ”la noi la Spania”, nu se petrece acest lucru, numai ”la România” se întâmplă.

Please follow and like us:

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *