A murit jurnalistul Mihnea Petru – Pârvu, cel mai bun prieten al Sucevei de la București

Puțini ziariști bucureșteni de anvergura lui Mihnea Petru – Pârvu au călcat prin județul Suceava altcumva decât pentru a profita de ospitalitatea bucovinenilor și de a scrie mai apoi câteva rânduri prin paginile ziarelor ori a introduce câteva imagini, între două breaking – news-uri, despre această parte a țării. Cu ochii lui rotunzi și penetranți, cu inteligența sa fără cusur, Mihnea a devenit prietenul Sucevei nu ca moftangiu de presă, ci ca un om care judecă, critică, caută adevărul în anchetele sale și, ceea ce este cel mai important lucru pentru specia umană, a căutat și a găsit prieteni pentru toată viața. O viață care părea, cu doar câțiva ani în urmă, că va dura o eternitate.

Dumnezeu să te odihnească în pace dragă Mihnea Petru-Pârvu, marinarule de cursă lungă, care ai cucerit la cârma corăbiei tale chiar și uscatul Bucovinei! Dumnezeu să te așeze în rând cu jurnaliștii onești care au pierdut lupta cu viața, nu și cu posteritatea!

Pentru că ne-am cunoscut atât de bine, pentru că ne-am vizitat, pentru că ne-am ospețit unul pe altul, el la București, eu pe aici prin Suceava, pentru că l-am tot chemat pe la noi de vreo doi ani și dânsul nu și-a mai găsit timp să vină, pentru ultima cafea băută împreună într-o dimineață de acum un an pe o terasă de la Gara de Nord, pentru minunatele sale povești marinărești cu care a cucerit cititorii de la ”Evenimentul Zilei” și de la celelalte ziare la care a dat tot ce este mai bun din talentul său enorm, transcriu o amintire de acum 10 ani, așa cum am trăit-o împreună, într-un pub sucevean.

El venise de la București să investigheze scandalul de la Uniunea Ucrainenilor, unde președintele decedat era acuzat de prim vicepreședintele om de afaceri, fabricant de cașcaval, care umbla prin lume doar în costum alb marinăresc, cum că bătrânul lider i-ar fi furat zeci de mii de dolari. Scandalul ajunsese în presa centrală iar Mihnea a venit la Suceava, convocat fiind prim vicepreședintele ”delapidat”, la o discuție. El a  venit în costumul său alb imaculat și s-a prezentat: cutare, căpitan de marină în rezervă.

Căpitan? Ce vârstă ai? Întreabă Mihnea.

Patruzeci și trei, răspunde căpitanul.

Unde ai făcut școala? Că suntem de vârste apropiate, văd, remarcă Mihnea.

Cum unde, la Institutul de Marină ”Mircea cel Bătrân”! se contrariază căpitanul de marină, devenit între timp ”regele cașcavalului” din această parte a țării.

Nu ne-am prins în facultate,  dar să-l sun pe tata, că a fost profesor pe acolo. Apropo, și eu am făcut Școala de marină, îți arăt livretul, stai să-l scot din portofel.

Nu! Nu! Insistă căpitanul rege al cașcavalului! Nu este cazul!

Cum nu? Doar am fost colegi. Alo! Tata!

Nu-l suna! Te rog! Insistă iarăși marinarul de Bucovina cu costumul său alb imaculat.    

Tată, Mihnea sunt. Știu, lasă prostiile, ți le-oi aduce când mă întorc. Auzi, sunt la Suceava și am găsit aici un fost coleg de facultate, dar nu-l țin minte. Îl cheamă așa și așa. Știu că ai mintea odihnită, l-ai avut student? Cum? Nu?

Am fost la subofițeri… îngaimă căpitanul brusc rămas fără trese.

Auzi, a fost la subofițeri. Cum? Nici acolo?

Domnule jurnalist, fratele meu, prietenul meu! Nu mă omorâ! N-am fost nici ofițer de marină, nici subofițer, nici marinar, doar ospătar pe un vas și nici măcar atât, doar ajutor de ospătar, am furat un vinci pe care am vrut să-l vând în port la Odessa, m-au prins și m-au băgat la pârnaie, bun acum?

De-acum putem vorbi pe limba noastră, tataie! Termină conversația Mihnea Petru Pârvu.

Să-i fie țărâna ușoară prietenului nostru! Nu va fi uitat!

Please follow and like us:

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *