Anul centenar. Unirea-n cuget și simțiri a Sucevei cu Sibiul. De ce-i brad molidul, de ce-i metalul pom, de ce-i semicercul șorț

Săptămâna trecută au fost poziționate roată împrejurul cupolei cu beculețe ridicate pe esplanada din fața Casei de Cultură a Sucevei sumedenie de cocarde tricolore de formă semicirculară. Casa de Cultură dar și lateralele spațiului pietonal au fost decorate în același fel. Un nou motiv pentru municipalitate să se mândrească, un nou motiv pentru cei nemulțumiți în general de activitatea actualului executiv local să lovească încă odată, apreciind cu ochiul criticului de artă urbană: ”Ce cocarde? Astea-s șorțuri de bucătăreasă!”.

Cu ceva zile înainte, când a fost instalat pomul de Crăciun în centrul orașului, adus printr-un fel de sponsorizare din partea Direcției Silvice Suceava – Romsilva de la Ocolul Silvic Pojorâta, cetățenii ecologiști s-au ridicat și au transmis un ferm ”Așa nu! Cât a costat? Salvați codrii Bucovinei”, pe rețelele de socializare. Alții, mai puțin vehemenți, au pus întrebări de genul: ”Nu e prea devreme?”. Alții s-au exprimat tranșant: ”Bradul de anul trecut, cu trena lui de lumini, era mai frumos!”. Alții au spus că ba-i prea lung, ba-i prea scurt, ba-i prea drept, ba-i prea pe-o parte.

Câteva voci timide, mai puțin luate în seamă în orașul în care până și poleiul de azi-dimineață a fost pus pe seama municipalității care ne vrea răul, au încercat să spună că, după ce au fost aprinse luminițele în noul pom, acesta arată mai bine decât cel de anul trecut și, cu siguranță, produce mai multe aduceri aminte și induce în simțămintele oamenilor mai mult sentiment decât exo-scheletul conic și fosforescent, ce fusese așezat cazon peste înaintașul său, un brad mai înalt, cu ramuri mai dese, cu mult mai multe alte calități, care au fost însă obturate de scânteierile conului de lumini în care a fost îmbrăcat atunci, spre deliciul și extazul sucevenilor .
Ajungând zilele trecute în Sibiu, unde, între noi fie vorba, Târgul de Crăciun era deschis cu o săptămână înainte în piața de dinaintea Primăriei, am văzut și noi ce-am putut în scurtul timp pe care l-am avut la dispoziție, între vizitele făcute la uluitoarele muzee ale orașului. Chioșcurile din lemn ale comercianților sunt acolo la fel de mari ca și la Suceava, fabricate după un proiect asemănător. Dinăuntru comercianții oferă același tip de produse de sezon, globuri, păpuși, ghirlande, fesuri, colțuni, textile, încălțăminte, gablonțuri, vin fiert, țuică fiartă, acadele, prăjituri, brânzeturi și preparate din carne tradiționale și nu numai. Iar prin colțuri, cei care apelează la mila vizitatorilor au aceeași culoare în ochii lăcrămoși și cupola cu leduri este sora geamănă a celei din fața Casei de Cultură din Suceava.

Doar pomul de iarnă nu este deloc la fel. La Sibiu bradul nu-i brad, nu-i nici molid, nici vreun alt conifer. Nu-i deloc mai înalt decât alții și nici nu are culoarea verde, cum știm noi că trebuie să fie un pom, indiferent dacă este pom de iarnă, de Crăciun, de livadă ori de pădure. Pomul din Sibiu este mai degrabă scund, pitic după etaloanele noastre, cu cei 10 metri înălțime neajungând nici măcar la brăcinarul pomului sucevean de anul acesta, criticat că e mai scund decât cel de anul trecut. Pomul de iarnă din fața Primăriei Sibiului este o simplă confecție metalică, modestă ca altitudine, pierdută în târgul de Crăciun de la Sibiu, sub o cupolă atotcuprinzătoare, așa cum o avem și noi, cei din Suceava. Pe timp de zi, piața de la Sibiu este cenușie, poate „din vina primarului”. La Suceava, responsabilitatea pentru vremea câinioasă e direcționată cert: „E din vina primarului”.

Seara însă, când se aprind beculețele, în pomul pigmeu de inox din centrul Sibiului sau în molidul mai înalt care se crede brad în centrul Sucevei, chiar și cu o săptămână – două înainte, ceva tresare în inimile celor care se adună să vadă ceva ce nu pot vedea zi de zi, deși sunt înconjurați de ea: Văd lumina. Punct cu punct, zecile sau sutele de mii de LED-uri aprinse înseamnă ceva pentru ei și feeria acestei iluzii nu poate fi stricată nici de explicațiile fizicienilor, nici de supărații politicieni din opoziție și, desigur, nici de atitudinile contradictorii exprimate public din societatea civilă.

Și dacă e vorba că acele cocarde tricolore trase în Suceava pe sfoară de-o parte și de alta a pietonalului până la cupola din mijlocul pieței centrale, înșirate pe fațada Casei de Cultură și roată împrejurul statuii ecvestre a voievodului Ștefan cel Mare, seamănă cu niște șorțuri tricolore de bucătărese, dacă aruncăm o privire în spațiul occidental, vedem că însemnele naționale din țările în care tânjim să ajungem mulți dintre noi sunt folosite ca marcă înregistrată și pentru ciorapi, și pentru jobenuri, și pentru sutiene ori chiloți. Acolo nu se prea oftică societatea civilă, care folosește de asemenea acele însemne naționale cu mândrie. Inclusiv breslele de bucătărese, îmi închipui, din acele țări, n-ar ezita să folosească un șort cu însemne naționale de fiecare dată când pregătesc micul dejun, prânzul sau cina familiei.

E o rușine pentru românime să se poarte însemnele naționale pe un șorț centenar? Poftim idee pentru sucevencele cu patriotism în suflet, care au mașină de cusut acasă: șorțuri de bucătărie tricolore, în formă de semicerc, promovate la Târgul de Crăciun de la Suceava, pe cale să se deschidă. De ce ar fi nepotrivită o asemenea asociere de culori pentru acest obiect vestimentar utilitar?

 

 

Please follow and like us:

Un comentariu la „Anul centenar. Unirea-n cuget și simțiri a Sucevei cu Sibiul. De ce-i brad molidul, de ce-i metalul pom, de ce-i semicercul șorț

  • 26 noiembrie 2018 la 13:51
    Permalink

    De acord cu tot ce ati semnalat. Titlul nu e nimerit. “Oda primarului, primariei, administratiei locale/ La altii e mai nasol” erau mai aproape de cuprinsul textului.

    Răspunde

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *