BĂTĂLIA PE TERENURI DE LA MĂNĂSTIREA DRAGOMIRNA

O dispută imobiliară fără precedent se desfășoară, în aceste zile, la Mitocul Dragomirnei. De o parte a străzii este Mănăstirea Dragomirna, ctitorie veche, cu aliații proprii din justiție și din administrația publică. De partea cealaltă a șoselei este Ioan Burac, care la începutul anilor 90 a preluat în locație de gestiune popasul turistic al Cooperației de Consum din comună. A cumpărat ulterior și terenul aferent dorind să își deschidă o afacere în turism.
Detaliile bătăliei, pe care firma administrată de Ioan Burac – SC The Burac Company o poartă cu Mănăstirea Dragomirna, le vom prezenta mâine. Astăzi spunem doar că, măicuțele de la Mănăstirea Dragomirna, au stat de strajă, cu o zi înainte, peste drum, la fiecare stâlp al gardului pe care o echipă de constructori angajată de conducerea lăcașului de cult o săpa, pentru a construi un gard care să statueze faptul că proprietatea firmei lui Ioan Burac, nu îi aparține. Spre stupefacția turiștilor veniți să viziteze Mănăstirea Dragomirna care se cazaseră în popasul turistic de la Mitocul Dragomirnei, maicile de la venerabila mănăstire au fost văzute, filmate și promovate pe rețelele de socializare universale în ipostaza deloc plăcută de apărătoare a unor stâlpi de gard ce urmau a fi montați pentru a închide definitiv afacerea firmei SC The Burac Company.
Pentru ca turiștii din incinta popasului și artiștii participanți la o tabără de creație să nu rămână blocați în interior după ofensiva cu garduri metalice și aparate de sudură a Mănăstirii Dragomirna, Ioan Burac a parcat mașina chiar la intrarea în popas. Comică a fost însă abilitatea sudorilor de garduri care, seara trecută, văzând că un alt automobil era parcat pe calea de acces spre o intrare către popasul turistic, au înconjurat mașina, construind un gard metalic în jurul acesteia. Turiști din Germania și Franța, artiști din România participanți la o tabără de pictură, au fost blocați ieri în incinta gestionată de SC The Burac Company, peste drum de Mănăstirea Dragomirna, terenul de dedesubtul clădirilor fiind revendicat de către lăcașul de cult care are acum și hotărâri judecătorești executorii.

Please follow and like us:

9 comentarii la „BĂTĂLIA PE TERENURI DE LA MĂNĂSTIREA DRAGOMIRNA

  • 15 iulie 2018 la 19:25
    Permalink

    Despre ”context peiorativ” fiind candva vorba într-un cuvant al Dvs. catre cititori, oare nu este cel putin asa ceva cand spuneti ”Mănăstirea Dragomirna, ctitorie veche, cu aliații proprii din justiție și din administrația publică”? Chiar asa sa fie Justitia si administratia publica?
    Mai pe urma, v-ati intrebat cumva cine sa fi fost intai si-ntai pe acolo, Statul și confiscarile, Cooperația, dl în cauza cu a lui bodega cu fum de mici si manele sau chiar Mănastirea?

    Răspunde
    • 16 iulie 2018 la 4:02
      Permalink

      Atunci propunem să ia mănăstirea tot Mitocul. Că este Mitocul Dragomirnei, nu-i așa?

      Răspunde
  • 16 iulie 2018 la 8:31
    Permalink

    A pune intrebarea asa inseamna a da deja raspunsul, insa exact in sensul ”contextului peiorativ”. Mitocul evident ca nu se poate. Si pentru ca el este acum populat (insa de urmasii fostilor lucratori ai Manastirii, sa nu uitam si bine ar fi ca nici ei in frunte cu primarul lor si cu altii sa nu uite asta, macar din stropul de respect pe care il datoreaza neamul lor lacasului care i-a asezat, i-a facut gospodari la casa lor si chiar oameni, pe unii, din ”halipi”), si pentru ca civilizatia a evoluat in sensul democratizarii care de dragul convietuirii, sacrifica chiar unele dintre valorile importante ale convituirii: proprietatea, dania, legamantul etc. Civilizatia in evolutie a produs legile noi, dar i-0a produs si pe oamenii porniti sa incalce chiar aceste legi noi care se opun vechilor valori. Dl Burac este un exmplu. Si mai sunt si altele, totul e ca gazetarul sa cunoasca legile, locul, problemele. Adica sa vrea sa le cunoasca.
    Si, pe de alta parte, dl Burac, veti accepta, nu este satul Mitoc!!!
    Pe urma, pentru buna judecata, nici n-ar fi un rau sa se intoarca la vechiul proprietar ceea ce se poate intoarce. Zona ar avea de castigat, oamenii locului ar avea de castiogat etc.
    Dar a continua discutia implica raspunsul dv. problemele pe care vi le-am pus si pe care le-ati solutionat în felul taierii nodului gordian fara ca aici sa fie vorba de contextul nodului gordian, ci de unul care atribuia dreptul cenzurii in numele ”peiorativului”. Or, ati fost peiorativ cu Justiția și cu Administratia publica fara argumentul ca v-ar fi indreptatita aceasta atitudine și mai ales, fiind evident partinitor cu un domn care ar trebui privit si din alte puncte de vedere.

    Răspunde
  • 20 iulie 2018 la 4:45
    Permalink

    Un singur lucru vreau sa intreb: se poate sa-l slujesti pe Dumnezeu fara avere ?

    Răspunde
    • 26 iulie 2018 la 14:46
      Permalink

      Eu știu că la confirmarea în monahism , printre jurămintele depuse sînt voturile monahale , sărăcia , fecioria , ascultarea , deci renunți la tot ce i lumesc , ori ce se întîmplă acum la Dragomirna , nu numai că i lumesc , este chiar diavolesc . De o bună bucată de vreme se tot lucrează la mănăstire , dar nu în beneficiul Sfîntului Lăcaș , ați urîțit pur și simplu , locul . S a început prin tăierea arborilor , tei , brazi falnici , de pe aleia de intrare , pînă la cimitir și din cimitir , ați distrus iazul , de cîțiva ani luciul de apă a dispărut , ați trîntit garduri metalice m lacăte peste lacăte fără să fie necesar , tot farmecul , taina și sfințenia locului au dispărut , cînd pătrunzi spre zidurile mănăstirii nu mai ești cuprins de duhul duhovniciei , ți se dace gol în stomac de ce a fost cîndva Mănăstirea Dragomirna și ce a devenit , ortodoxia a luat o rău la vale , dacă e să ne luăm după comportamentul viețuitoarelor vremelnice din mănăstire

      Răspunde
    • 26 iulie 2018 la 15:29
      Permalink

      Din această întrebare deduc că cel care o pune nu i în slujba lui Dumnezeu , parafrazînd , averea ochiul diavolului , DUMNEZEU NU ARE NEVOIE DE AVERI , toți cei care s au nevoit pentru Dumnezeu , Duh Sfînt , pustnici , călugări , au trăit în sărăcie și nevointa . La intrare în monahism pe lîngă alte jurăminte se depun și cele trei voturi monahale , sărăcia , fecioria și ascultarea , să l slujești pe Hristos Dumnezeu nu ai nevoie de averi , ai nevoie de suflet , de Duh Sfînt . În ultima perioadă tot s a intervenit la Mănăstirea Dragomirna , cu trebuință și fără trebuință , cu rost și fără rost , atît cît acel loc sfînt plin de taină , sfințenie , duhovnicie să devină un simplu monument istoric și atît . A pierit farmecul locului , frumusețea odată cu tăierea arborilor falnici ce împrejmuiau aleia de intrare pînă la cimitir , au dispărut teii , brazii , dar au apărut garduri metalice , lacăte peste lacăte fără rost , a dispărut iazul , de cîțiva ani luciul de apă a dispărut , destul cît dintr un loc tainic , misterios , plin de farmec , frumos , s a transformat într un loc neprimitor , urîțit de atîtea grilaje , sfințenia a dispărut . De aici se vede că vremelnicele viețuitoare ale mănăstire confundă averea noastră a poporului , cu bunul propriu , au uitat de voturile monahale și de Hristos , sînt preocupate de traiul bun în loc să fie un bun administeator al acestui Sfînt Lăcaș , exemplu pentru ceea ce trebuie să fie un creștin ortodox , un bun creștin ortodox

      Răspunde
  • 27 iulie 2018 la 14:06
    Permalink

    Cred ca e prea mult rau, prea multa răutate. Sa depui un jurământ in care sa rămâi smerit iar tu sa urasti un om atat de mult?? Unde sunt cele 10 porunci?? Ce trebuie sa invatam noi de la oamenii care il slujesc pe Dumnezeu, ce sa le spunem copiilor nostrii si celor ce urmeaza sa vina?? Si totusi, inca mai cred ca exista o fărâmă de bunătate în inimile lor iar atunci cand citesc din cărtile sfinte sa fie cu gândul la Dumnezeu si nu la alte planuri diavolesti prin care sa le ia munca oamenilor. Dumnezeu vede, iartă dar nu lasa nepedepsit.

    Răspunde
  • 10 octombrie 2018 la 10:06
    Permalink

    Eu mergeam acolo cu copiii, pt ca nu prea ai pe unde sa mergi in suceava. mi-a parut rau cand am vazut ca nu mai putem merge. doar ei stiu care e adevarul si cui apartine cu adevarat, insa eu, ca simplu om care nu cunoaste aceste detalii, am fost dezgustata sa le vad pe maicutele alea cum stateau acolo ca disperatele si pazeau. o imagine urata care mi-a confirmat cat de ahtiata e uneori Biserica dupa avere. Uita si Biserica de toate, pana si de bun simt si omenie. Simpla mea parere e ca, pana la un rezultat final, oficial, clar, nu trebuiau sa inchida acel loc. Nu doar pt ca mergeam cu copiii, dar mi s-a parut abuziv felul cum a procedat Biserica.Oamenii mai intrau pe unde se mai putea, prin gardul viu, mai inconjurau si mai gaseau cate o intrare ceva. ei bine, tot tot tot au inchis maicile alea, fiecare spartura, pe cuvant, asa ceva niciodata n am vazut. Erau penibile sa le vezi acolo cum stau pe langa gardurile alea si pazeau, unele cu cate o lopata in mana sau cu nush ce mesaj scris pe o bucata de carton.Urat de tot.

    Răspunde
  • 10 octombrie 2018 la 10:15
    Permalink

    Plus ca, de-a lungul anilor, au imprejuit tot pe acolo cu garduri metalice. Numai lacate peste tot, nu-ti este permis sa te plimbi pe acolo.Da, nu venim la gratare si petreceri acolo si cine nu intelege asta inseamna ca nu are caracter, dar mi s-a parut ca sunt exagerat de avari. Locul nu mai este pitoresc, e doar un santier.Si chiar daca nu va mai fi santier, nu mai e ca inainte. Totul parca spune:E AL NOSTRU TOT, SA NU CUMVA SA CALCATI PICIORUL PE BUCATA ASTA SAU AIA DE PAMANT. Mai este si o TRECERE INTERZISA asezata asa sa te sacaie mereu. Unde sa mai gasesti liniste si starea aceea placuta cand te plimbi? Eu inca mai marg, dar de fiecare data deznajaduita de ceea ce vad. E o adevarata afacere acolo, nu un loc linistit si care sa-ti inspire prezenta naturii si a lui Dumnezeu. Betoneaza , lacul nu mai este, garduri multe de metal. ce ai…bussiness SFANT.

    Răspunde

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *