Brenda, câteva gânduri

Ieri, după  ora zece, a murit un un om. O femeie. S-a zbătut încercând să arate la  toți cei din jur că poate face mai mult decât să vândă ziare. Brândusa Iacob avea înăuntru un suflet pe care îl bănuiam cu toții dar pe care puțini l-au pipăit. O femeie  care a murit pe un pat de spital, conștientă că nu se mai poate face nimic pentru a o repune pe picioare toți doctorii din lume, gândurile sale erau către animăluțele pe care a trebuit să se abandoneze, din motive de boală, în căsuța ei.

A luptat ani întregi cu boala nemiloasă, cu dorința de a mai strânge niște bani pentru unul sau altul , om sau animal, ce contează diferența, cu atitudinile superioare ale cumpărătorilor de ziare citiți, care o priveau, desigur, ca pe vânzătoarea de ziare.

Brenda în sus, Brenda în jos, acest mănunchi de om a reușit, an în șir, să adune la un loc oameni care, dimineață de dimineață, credeau că vin la muncă, citind  ziare de pe taraba Brendei, porniți direct să răstoarne lumea, dar asta după prima cafea ori primul pahar. 

Brenda a fost cea care suprasatura mintea jurnaliștilor suceveni cu dragostea ei pentru câini, pisici, porumbei, alte entități zoologice  care ne-ar fi putut  racorda la  lumea naturală.

Am râs ani întregi de pasiunea sa pentru animalele comunitare pe care cei mai mulți dintre suceveni i-ar fi dorit moarte imediat, am râs că Brenda dorea să vândă cărți de pe taraba ei de câte trei ori aceluiași  potențial cupărător. Am avut un junghi în inimă când am aflat că a murit. Dumnezeu să o odihnească în pace!

Please follow and like us:

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *