„Carantina” de Neculai Roșca – Editura „Iuni Smart”, Vicovu de Jos, 2020 (”Jupânu”, 28.07.2020)

Elena-Brîndușa Steiciuc

 

Recent apărută în spațiul literelor bucovinene, cartea binecunoscutului jurnalist și scriitor sucevean aduce un punct de vedere interesant asupra timpurilor pe care le trăim. Compus dintr-o suită de aproximativ treizeci de proze, al patrulea volum al autorului este expresia experienței sale din ultima perioadă, pe care cu toții o cunoaștem acum ca pe o adevărată carantină. Sînt evocate figuri ale prezentului și trecutului, bunicii, oamenii de la țară pe umerii cărora s-a sprijinit construcția noastră, precum și diverse figuri ale prezentului, de la cele mai umile la cele mai cunoscute. „De atunci, Suceava a devenit pata neagră sau, mă rog, roșie, de pe harta României, bîntuite de coronavirus” spune autorul la pagina 139, referindu-se la evenimentele din ultima perioadă, pe care le cunoaștem cu toții.

Născut la 1 martie 1968 la Vicovu de Jos, Neculai Roșca a studiat în satul natal, după care și-a desăvîrșit studiile la Universitatea „Ștefan cel Mare” din Suceava, fiind unul dintre cei mai cunoscuți „tecemiști” din presă (și nu singurul!!!). „Consemnat” (2018), „Lapte și miere” (2019) și „Kalimera” (2020) sînt titlurile volumelor precedente, pe care simpaticul nostru coleg în ale scrisului le-a lansat în oraș, în vremuri mai faste. Cititorul este invitat să răsfoiască și acest nou volum, în ale cărui pagini se va cufunda asemenea unui scafandru în căutarea perlei mult dorite. Va găsi o invitație la prețuirea naturii, care este o sursă inepuizabilă de regenerare a sănătății pentru om: „Iată cîte livezi de cireș nenăscute se clatină în bătaia vîntului, la geamul meu. Pînă mai ieri nici nu știam că există acest pom înalt, subțiat în căutarea luminii și alungindu-se pînă dincolo de ultimul etaj al blocului, să prindă soarele” (p. 102). Cît adevăr este în spusele acestea, pe care le apreciez nu numai eu. Cred că oricare dintre noi trebuie să profite de acest adevăr, aflat „la un click distanță”, cum spune Neculai Roșca într-o altă proză. Nu pot încheia fără să-i aduc mulțumiri celui ce mi-a oferit volumele sale, transmițîndu-i pe această cale urarea de a trece cu bine prin aceste vremuri și de a continua să prizeze „drogul” pe care-l îndrăgește cu atîta perseverență și pasiune: scrisul.

Autorul cărții mulțumește doamnei profesoare Elena-Brândușa Steiciuc, precum și săptămânalului  ”Jupânu”, care a găzduit această măgulitoare recomandare de lectură.

 

Please follow and like us:

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *