Ce va urma ? Încotro ? În ce fel ?

Dr. Virgil Răzeșu – Piatra Neamț

 

Cu siguranță, cititorii își amintesc că după atacul terorist din 11 septembrie 2001, s-a afirmat foarte apăsat și s-a bătut multă monedă pe ideea că de-atunci înainte, lumea nu va mai fi la fel. Realitatea și viața au infirmat enunțul. Și cred că asta s-a petrecut numai fiindcă evenimentul, dramatic fără îndoială, a inte­re­sat un teritoriu mai limitat și acesta aparținea nu unei țări în curs de dezvoltare, ci SUA.  

Iată că apariția COVID conferă o turnură deosebită lucrurilor, la nivel planetar. Ca­rac­te­ris­ticile acestui inamic invizibil și perfid îl plasează dincolo de lista (și așa foarte lungă) a bolilor și îl fac extrem de periculos și profund îngri­jo­rător.

Nu e greu de explicat. Recurg la o comparație. Mai toți am văzut imagini privitoare la modul în care felinele își atacă prada care, nu de puține ori, înseamnă animale mult mai mari și mai puternice decât ele. Victima luptă din răsputeri pentru viața ei, dar este pierdută în momentul în care este doborâtă la pământ, iar felina se repede direct la gâtul acesteia. Cu menghina fălcilor bine plasată, respirația prăzii e suprimată și în puține minute totul e pierdut. Ei bine, COVID face exact același lucru : atacă respirația, funcție vitală omului, și de aici înainte soarta lui depinde de o multi­­­tu­dine de factori, pentru ca finalul să fie fatal sau nu.

Fenomenul COVID este grav pentru că nu cunoaștem dușmanul, despre el știm puțin sau nimic, nu avem o rezistență naturală față de el și împotriva lui nu avem nici o armă de luptă. Nici una. Singura modalitate de supra­viețuire este fuga din fața lui. Iar când această fugă inte­resează cea mai mare parte a omenirii dacă nu totalitatea ei, urmările sunt previzibile și extrem de severe, nu numai în plan medical, ci economic și social, fără egal. Singura apropiere posibilă din întreaga istorie a planetei este catastrofa care a dus la dispariția dinozaurilor, despre care, la fel, știm foarte puțin.

Lumea se află într-un imens pericol, spectrul foametei generalizate se conturează  undeva la orizont. Îmi ajunge mențiunea de pe burtiera unui post TV autohton : ”Ajutați-ne ! Murim de foame”. Abia acum se poate spune că lumea nu va mai fi la fel. Nimic mai adevărat : COVID-19 marchează ora ”ZERO” a omenirii, nici măcar o oră ”25”. Este momentul în care societatea trebuie regândită și reconstruită din temelii, pe alte baze și principii, renunțând la toate canoanele care s-au perimat și au devenit falimentare. Dacă nu vom dovedi înțelepciunea de a nu lăsa oamenii de bine și profesioniștii de care dispunem să predice în pustiu și ne vom lăsa din nou pe seama saltimbancilor de toate felurile, lucrurile vor evolua la voia întâmplării, și lumea va fi iremediabil pierdută.

Urgia COVID nu ne-a ocolit nici pe noi, românii. Din fericire, fără să putem spune că am fost mai grozavi decât alții ori să ne batem în piept cu ce-am făcut și ce n-am făcut, nu ne plasăm (cel puțin la momentul de față) într-o poziție catastrofală, deși pierderea atâtor și atâtor vieți a îndurerat numeroase familii. 

În loc să căutăm vinovații pe care nu-i vom dovedi niciodată, în loc să ne văicărim pentru ce-am pierdut, este mai bine să privim cu luciditate la ce avem de făcut de aici înainte, și nu oricum, ci în calitate de cetățeni cu drepturi depline (și egale) ai Uniunii Europene.

Ne aflăm la răscruce, pe placa turnantă a viitorului nostru și al tuturor țărilor Uniunii Europene. N-avem dreptul să ratăm direcția în care vom merge. Nu mai putem accepta jumătățile de măsură, clauzele favorizante și măsurile duble. Fiecare țară, indiferent de mărime, coordonate și grad de dezvoltare contribuie la vatra comună cu tot ce are la dispoziție. Ca urmare, pe agenda tuturor : șefi de state și guverne, parlamentari de toate categoriile, pro­fe­sioniști și cetățeni simpli, trebuie să se afle obiective bine precizate, aceleași pentru toți. Fără nici cea mai mică derogare. Ori suntem o singură comunitate și mergem mai departe în același front, ori o adunătură de grupări divergente, în care fiecare trage într-o direcție. 

Putem contura obiectivele majore, capitale pentru însăși existența UE :

  1. Monedă unică. Efectivă și, mai ales, cu aceeași putere de cumpărare în toată UE. Nu e normal ca gazul, benzina, pâinea și toate celelalte, bunuri și servicii, să aibă prețuri diferite în fiecare țară a UE.
  2. Spațiu comunitar liber. Spațiul Schengen este un anacronism ar­tificial, nejus­ti­ficat și rușinos. Orice cetățean al UE are dreptul să circule, să trăiască și să muncească oriunde dorește în cuprinsul UE, fără nici cea mai mică îngrădire. Neacomodarea la condițiile locului în exclude de la sine.
  3. Plată egală pentru muncă egală în toată UE. Nu este admisibil ca un profesionist cu pregătire, poziție și randament identice să fie plătit diferențiat după criterii diferite.
  4. Legislație unică, unitară pentru toate domeniile. De ce unitate se poate vorbi, când unele țările UE practică impozitul progresiv, iar altele cota unică ? Apropo, pentru cei care nu știu sau au uitat, trebuie să spunem că această variantă a fost concepută și lansată de a­mericani, în timpul lui papa Rea­gan (1981). În statutul ei se precizează că îi favorizează pe cei avuți. Americanii n-au aplicat-o niciodată. În UE, din­tre toate statele, numai șapte o practică. ATEN­ȚIE ! Toate șapte sunt țări foste socialiste, cu cele mai mari rate de şomaj, cu putere de cumpărare slabă, instabile politic şi cu nivel de co­rup­ţie extrem de ridicat.

Cineva m-ar putea acuza de naivitate. Și nu-l contrazic. Nu sunt obiective ușor de îndeplinit, dar ele reprezintă ținta către care trebuie să tindem. Vechile practici, prea înrădăcinate ca să fie eliminate fără dificultăți, cer eforturi conjugate. Altfel nu mai putem vorbi de comunitate, de familia statelor europene, ci de un conglomerat fără formă și conținut, destinat eșecului, exitului de tot felul și destrămării. Orice abatere de la implementarea acestor principii generează inegalitate, discrepanță, favoritism, națiuni de ranguri diferite, subordonare. Diferențele de ordin material trebuie să dispară cu totul. Sunt firești și justificate numai diferențele de suprastructură și spiritualitate. 

Este greu, dacă nu imposibil, să spun cu ce ar trebui să începem, dar este de datoria președintelui, a primului ministru și a întregii clase politice să acționeze  concertat pentru eliminarea tuturor formelor de discriminare și, mai ales, a diferențelor colosale dintre țările membre ale UE și, mai departe, dintre diversele categorii sociale.

Sintagma (improprie) ”Distanță socială” trebuie păstrată numai pentru con­semnarea depărtării minimale dintre două ori mai multe persoane.   

Dr. Virgil Răzeşu este medic chirurg, doctor în Științe Medicale,  membru titular şi fondator al Academiei Oamenilor de Ştiinţă din România (1985), membru corespondent al Academiei de Ştiinţe Medicale (1996),  membru titular sau de onoare a 11 Societăţi ştiinţifice naţionale şi internaţionale. Este autor al mai multor lucrări științifice de referință în domeniul chirurgiei precum și a mai multor volume de beletristică, fiind și traducător. S-a născut în 7 februarie 1932 la Brăila, după absolvirea facultății a fost medic în comuna Adâncata din județul Suceava. A fost, până la pensionare, șeful Secției Chirugie la Spitalul din Piatra Neamț.  

 

 

 

Please follow and like us:

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *