Cimitirul uitat de sub satul Tișăuți

O firmă a  început să sape pe lângă străzile din comuna Ipotești, pentru a instala o rețea de canalizare. Nimic neobișnuit, dacă raportăm această localitate la multele asemenea, care ”au prins bani” pentru extinderea sau chiar configurarea unui astfel de sistem de infrastructură, neapărat necesar pentru noi, cei care trăim în veacul XXI.

Când au ajuns excavatoarele care săpau  canalele adânci pentru a așeza conductele de canalizare la o intersecție din satul Tișăuți al comunei, au ”străbușit” un rând întreg de oase omenești. Utilajele le-au ridicat deasupra, amestecate printre brazdele de pământ vechi de sute de ani.

Pentru a semnala evenimentul, nu a intervenit atenția excavatoriștilor ori a dirigintelui de șantier, cei care mutau lutul dintr-un loc în altul ci a câtorva localnici care, trecând pe lângă șantier, au văzut cum ciolanele de-acum maronii se ițeau din pământul decupat de cupele utilajelor.

S-a descoperit, în sensul propriu al cuvântului, locația unui cimitir atât de vechi încât nimeni din sat nu-și amintește în ce vreme s-au înmormântat oameni acolo.

Pentru că urmașii acelor oameni au văzut cum oasele străbunilor erau întoarse de cupa excavatorului, au făcut, normal pentru veacul XXI, fotografii pe care le-au transmis în spațiul public prin internet.

În dimineața zilei de vineri, 14 februarie 2020, am ajuns la fața locului și, confirmă autorul articolului, că acele oseminte erau acolo, ițite din malul de pământ excavat. După puține minute au venit și lucrătorii de pe șantierul din satul Tișăuți, am vorbit cu șeful lor, el ne-a spus că este dispus să respecte procedurile legale în astfel de situații, după ce a constatat cu proprii ochi că au fost scoase din pământ ciolane umane.

Viceprimarul cu atribuții de primar al comunei Ipotești, venit să vadă cum evoluează lucrările, a fost informat pe drum despre acest ”incident” care ar fi putut bloca lucrările de canalizare. Au venit ulterior polițiștii de la Ipotești dar și un arheolog, în persoana directorului adjunct al Muzeului Național al Bucovinei, doctorul în arheologie Ion Mareș.

Văzând ”descoperirile” făcute de cupa excavatorului, arheologul sucevean a formulat primele concluzii, după ce a stat de vorbă și cu oameni din zonă.

Este foarte probabil, spune arheologul dr. Ion Mareș, că acolo a fost un cimitir vechi de câteva sute de ani și foarte posibil, tot în acea zonă a existat și o biserică de lemn, a căror urme s-au pierdut. Faptul că în acea intersecție a fost ani în șir loc neocupat de case, un fel de imaș, dă de gândit că exista în trecut un respect mai special pentru acel perimetru. După 1990, locul s-a cam umplut cu case mari, doar o fântână veche mai străjuiește cumva stingheră între ulița veche și casele noi, o locație de care nu își mai aduce aminte nimeni. Că o fi fost o biserică ortodoxă acolo? Sigur a fost un cimitir, pentru că atât de multe oase nu puteau să provină dintr-o bătălie pentru că nu au fost în istorie consemnate bătălii sângeroase în perimetrul acela. Fântâna veche, cu cruce deasupra, poate fi un martor bun pentru cei care doresc să adâncească cercetarea istorică a satului Tișăuți din comuna Ipotești.

Nu doar aceste oseminte pe care noi le-am fotografiat și care, după ce polițiștii și arheologii și-au făcut treaba, au fost preluate și înhumate creștinește, sunt relevante. Poveștile oamenilor din sat, care spun că în anii trecuți, când ploua abundent, din lutul spălat de viituri  ieșeau la iveală chiar și cranii umane, iar când se săpau fântâni se găseau în pământ ciolane omenești, sunt la fel de importante pentru a reconstrui un fragment din istoria satului Tișăuți, localitate cu un trecut mai mare de jumătate de mileniu.   

Please follow and like us:

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *