Constantin Severin: ”Viețile pictorilor”

Vă vine să credeți sau nu, acum fix un sfert de veac, la sfârșitul  lunii aprilie 1997, mi-a fost publicat primul articol în presă, de fapt o știre nu prea mare, care anunța: ”Poetul sucevean Constantin Severin, tradus acum și în engleză”. Dincolo de stângăcia evidentă din titlul știrii: poet tradus,  nu poezia poetului tradusă, de exemplu, acest mic articol a însemnat începutul carierei mele în jurnalistică.

Constantin Severin era atunci jurnalistul de calibru al ziarului Monitorul, investigator, corespondent pentru BBC și Europa Liberă, purtând prin oraș pe umăr  o geantă mare, neagră, doldora de cine știe ce secrete.

Constantin Severin a fost acela care a întrebat, aruncând privirea peste hoarda de pețitori la poarta  presei: Este unul aici pe care îl cheamă  Neculai Roșca?

Nu eram nicicum vedetă, cineva conspirase în favoarea mea, este vorba despre Aurel Buzincu, universitar, pe atunci șef la Cultură și amic al poetului jurnalist.  

Mi-a oferit o carte de poezii în ediție bilingvă, „Zid și Neutrino” .

Scrie și tu ceva despre cartea asta. Se publică sigur. M-a asigurat Constantin Severin.   

Am scris cât m-am priceput. Dar am și citit și m-am mirat, privindu-l pe autor și citind poeziile sale. Cum un bărbat costeliv, tuns și bărbierit, cu față simpatică și fără urmă de infatuare în atitudine, poate să scrie așa stihuri. Nu arăta nici ca Eminescu cu plete în vânt, nici ca Nichita cu ochi strălucitori, nici ca Labiș cu păru-n ochi și privire pe deasupra mustății.

Ce am aflat mai apoi despre cariera de poet deja consacrat a lui Constantin  Severin, cum a evoluat aceasta într-un sfert de veac, știu toți iubitorii de poezie. Și iubitorii de proză, și iubitorii de pictură.

Vineri, 29 aprilie, în Sala ”Elena Greculesi” de la Biblioteca Bucovinei ”I.G. Sbiera”, a avut loc lansarea ultimului volum de poeme semnat de Constantin Severin, ”Viețile pictorilor”.

Public numeros, distins, dedicat.

Elena Brândușa Steiciuc, profesor universitar, critic literar reputat și prieten de o viață cu Ninel, cum este alintat poetul de cei foarte apropiați (devenit de doi-trei ani și erou de roman, am vorbit cu altă ocazie despre romanul ”Bibliotecarul infernului”), a vorbit despre cartea cea nouă: ”Viețile pictorilor”.

Alexandru Ovidiu Vintilă, poet și critic literar, președinte al Societății Scriitorilor Bucovineni  a oferit de asemenea  o interpretare a poemelor despre pictori ale lui Constantin  Severin.

Cei care sunt prieteni cu poetul sucevean de anvergură care depășește granițele României și ale Europei, au avut privilegiul ca pe parcursul unui an și mai bine, în perioada în care circulația liberă a oamenilor a fost strașnic limitată de rigorile pandemice, să viziteze ”șantierul” în care Constantin Severin a ridicat această deosebită construcție poetică, în care 25 de pictori ale căror creații i-au modelat percepția despre artă  sunt readuși la viață, prin vocea sa, dar cu credințele lor.

Cartea ”Viețile Pictorilor”, poeme de Constantin Severin, va putea fi găsită în librării, autorul mulțumind cu prilejul lansării volumului  Librăriilor ”Alexandria”.

Condițiile grafice în care a fost publicată de  editura EIKON București sunt excepționale, la fel cum este și conținutul.

Invită la lectură prefața semnată de Ovidiu Pecican iar postfața, scrisă de Toti O`Brien,  propune o interpretare a poemelor cuprinse în volum.

Desigur,  fiecare cititor este liber să își formuleze propria interpretare după lectură, fiindcă poemele lui Constantin Severin oferă nenumărate astfel de posibilități.

Constantin Severin, după 25 de ani. Aproape neschimbat de capriciile scurgerii timpului, costeliv, modest în atitudini, ferm în afirmații, scurt la vorbă, oferind recunoștință celor care îi sunt alături, lăsând pe ceilalți să   vorbească despre lucrurile minunate făcute de el.  

Please follow and like us:

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.