Cu certificatul verde la Bazar

La Bazar birjar! Adică în vremurile noastre mai simplu: La Bazar! Iar taximetristul își pune masca, dă drumul la ceas și pornește. Întreabă, înainte de a ajunge pe podul de peste Suceava: vreți în stația de autobuz, la poarta a doua? Se poate intra și pe acolo? Cum să nu! Desigur, răspund clienții, pentru a evita un drum lung cu întoarcere, până la giratoriul de la IMUS și înapoi.

Se plătește cursa, se coboară și oamenii dau să pătrundă, pe intrarea de lângă albia râului. Un polițist local cu mustață roșcată și cu masca pe bărbie explică celor care vor să viziteze centrul comercial și agită smarturile deschise pe pătratul mare cu pătrățele mici  alb-negre, ori copii la xerox ale aceluiași pătrat bălțat: Nu se poate! Pe aici e doar ieșirea! O maică vrea să intre fără certificat, cu caietul pentru donații. Măicuță! Nu se poate! Încercați pe la colegii de la intrarea principală!

Coborâtorii din taxi înțeleg mesajul și se îndreaptă către poarta mare a Bazarului. Umăr la umăr cu măicuța venită pentru donații și cu ceilalți clienți veniți la cumpărături.

La intrarea principală, trei polițiștii locali, cu mască, fără mască, cu masca pe bărbie, încearcă să respire și să gestioneze mulțimea doritoare să intre înăuntru. Sunt înarmați cu câte un telefon mobil pe care au deschisă aplicația de verificare a certificatului verde. Unul dintre ei, meticulos, se străduiește minute bune să folosească această aplicație pe o coală de hârtie imprimată, nițel boțită, arătată de o doamnă cu fustă mov,  lungă, cu fluturi, cu batic legat la ceafă și cozi negre, împletite. Alături, ceilalți doi încearcă, după puteri, să  facă verificarea smart la smart a dreptului de a intra în Bazar. Fără succes. Tehnologia îi depășește.

Pregătiți telefoanele deschise pe certificat! Rostește unul dintre ei cu voce tare. În scurtă vreme, lucrurile se simplifică în acest fel.

Renunțând la divaisurile inutile într-o astfel de aglomerație, polițiștii locali trec la o altă strategie de verificare a certificatului verde de pe aplicația telefonică a mușteriilor: ochiometrul. După scanarea vizuală a pătratului mare bălțat cu pătrățele mici, lumea intră mult mai rapid în spațiul comercial, printre ei strecurându-se și doamna cu fusta cea mov împodobită cu fluturași argintii. Cu mască, fără mască, nu mai contează.

Eroii din prima frază a acestei scurte povești își fac cumpărăturile și, conștiincioși, știind că ieșirea din Bazar se face pe poarta a doua, cea de lângă albia Sucevei, merg într-acolo. Aici, ce să vadă? Mai că nu pot să se strecoare prin mulțimea care dă năvală pe scări, din afară înăuntru. Polițistul local cu mustață roșcată la datorie.

Parcă spuneați că pe aici doar se iese, nu se poate intra! Face remarca unul dintre cei doi conștiincioși.

Na! Asta e! Răspunde sau constată și el, polițistul cu uniformă de la primărie, cu masca lăsată pe gât.

Acesta nu este finalul. Întorcându-se către stația de taxiuri de la Bazar, cei doi apucă să vadă că dintre toți, numai biata măicuță nu a fost lăsată înăuntru cu caietul ei pentru donații, rămânând să se învârtă fără speranță, printre valutiștii de la intrarea principală. Pe aceasta ieșeau deja  înghesuindu-se înfierbântați, cu sacoșele umflate de marfă, cumpărată în frumoasa dimineață de duminică, dintr-o frumoasă zi de toamnă târzie, clienții Centrului Comercial Bazar.         

Please follow and like us:

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *