Cu mască, fără mască…
Acum două decenii, aceste patru cuvinte erau mai cunoscute în asocierea lor firească, fiindcă denumeau o emisiune de divertisment celebră.
Titlul acestui scurt articol are însă o altă conotație, mult mai la îndemâna celor care trăim noile vremuri. Fără artă, fără artiști, fără filosofi.
Am cumpărat 10 măști de protecție de la o farmacie din incinta unui supermarket. Am plătit pentru fiecare în parte 3 lei și 85 de bani. Dacă aș fi avut card de fidelitate, aș fi plătit 3 lei și 50 de bani de bucată.
Ajungând acasă și fiind trimis la cumpărături, am înhățat una dintre măștile care ar fi trebuit să mă salveze de la moarte, ori măcar de la infectarea cu noul coronavirus. Am așezat-o pe după urechi și am coborât scările. Când să deschid ușa blocului, pleosc! Guma s-a rupt! Am rămas cu masca agățată într-o ureche.
Să nu mai urc iarăși până la etajul al doilea, dau telefon și mi se aruncă pe geamul de la balcon, într-o punguță din plastic în care, pentru greutate, mai era introdusă și o barabulă, tot într-o punguță din plastic, o nouă mască din pachetul cumpărat de la farmacie.
Mi-am pus-o pe față, fiindcă trebuia să intru într-un magazin, unde nu se putea altcumva penetra spre mărfuri decât mascat. A rezistat masca cea nouă până la intrare, când guma acesteia a plesnit lângă cealaltă ureche, tocmai când mă dezinfectam, spre rușinea mea și spre râsul celor din jur.
La tejghea, domnișoara vindea și măști asemănătoare, de două ori mai ieftine. Pentru că nu puteam intra în spațiul comercial nedotat cu un astfel sistem de protecție, am cumpărat o mască, de fapt cinci, dar pe una dintre ele mi-am așezat-o pe față și am putut astfel face cumpărăturile minimale, cele mai scumpe fiind, de la sine înțeles, cele cinci măști la ofertă.
Nu-i nici un dram de minciună în ceea ce am spus. Am ajuns acasă iar în punga cu măști cumpărate de la farmacie, am găsit că la alte două dintre cele rămase, firul de elastic era rupt direct din fabrică.
Fotografia care însoțește acest articol nu este falsificată. Am pus o mască nouă, nefolosită, pe o pungă neagră pentru cadouri, în care ținem în mica noastră gospodărie, încă de anul trecut, cimbru uscat. Acolo am pozat-o!
Și mă mai gândesc uneori că și măștile acestea trebuie să fie cumpărate de cineva, că doar n-au fost fabricate degeaba!
