Cum evitau regii antici carnagiul pe câmpuri de bătălie, trimițând luptători să se bată parte în parte în locul lor

Cum se evitau acum două mii de ani, mai mult sau mai puțin, vărsările de sânge inutile pe ruinele civilizațiilor?

Oferim doar un exemplu: Cum a fost omorât uriașul și maturul războinic Goliat de adolescentul și neexperimentatul cioban David. Cel dintâi înarmat cu toate dotările specifice unui luptător de primă linie, cu multiple experiențe pe front. Cel de-al doilea, nițel speriat dar învățat să supraviețuiască prin munți, unde nu tehnicile de supraviețuire ale înzorzonaților cavaleri filistini ar fi fost de folos, ci mlădierea pe după tufe, stânci, prin scorburi, pentru a lovi la momentul potrivit fiara în creștetul capului.

  În vechiul testament este consemnat faptul că armatele iudeilor și ale vrăjmașilor filistini  erau conduse de regi care își apărau, fiecare dintre ei, personalitatea proprie ca lider, zeu sau semizeu, după caz, dar  și  identitatea mulțimii pe care încoronații o trimiteau în luptă. Se făcea treaba aceasta și cu platoșe, și cu coifuri, și cu  declarații belicoase trimise anterior prin soli unii altora, cărora li se tăia, în mod firesc, capul, mai de fiecare dată.

Pe câmpurile de luptă,  acești mari regi ai antichității, după ce măsurau din priviri oștile cu care urmau să se confrunte, evaluau riscurile și trimeteau din nou solii, până la mijlocul fâșiei de deșert unde era programată bătălia. Se stabilea, de multe ori, că nu se merită moartea a mii de oameni, este suficient doar ca din fiecare oștire să iasă la luptă dreaptă, în spațiul încă ne-însângerat dintre cele două oștiri vrăjmașe, cei mai puternici luptători din cele două tabere.  Iar cine va câștiga lupta, acela va fi cuceritorul iar regele umilit se va duce în munți să îl mănânce leii ori se va arunca în mare, să îl mănânce peștii, pentru a nu cădea în robie. Sau va pica la pace cu noul rege.

Vorba ceea: Moartea regilor, bucuria nebunilor.

Pentru civilizația veacului 21, practica trimisului la înaintare  a războinicilor viteji nu a fost îngropată în analele istoriei. ”Regi” care să se înfrunte, față în față, pe câmpul de bătălie,  erau la fel de puțini atunci, ca și acum.

Foto Wikipedia. Mulțumim.

Please follow and like us:

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *