Cum îmbătrânește urât Casa de Cultură din Suceava. Galerie foto: Cristinel Vasilcău

Domnul Cristinel Vasilcău, sucevean care își iubește orașul în care trăiește și pe care l-ar dori mai frumos decât celelalte prin care a trecut, a publicat, pe grupul ”Suceava, leagănul sufletului nostru”, mai multe fotografii pe care le-a realizat, oferind  detalii pe care orice sucevean, orice trecător indigen sau alogen le trece cu vederea aproape zilnic, dacă pașii îl duc prin centrul municipiului reședință de județ, pe lângă Casa de Cultură a Sindicatelor.

Inevitabil, cei mai în vârstă privesc cu melanjul de nostalgie, resemnare și puțină revoltă către clădirea abandonată edilitar, căreia îi mai este folosită doar fațada dinainte cu balconul construit special în anii 80 pentru vizitele rare ale lui Nicolae Ceaușescu.  În vremurile noastre,  pentru festivaluri diverse, întrerupte acum de vicleanul coronavirus. Cum arată pe lateral frumoasa cândva clădire proiectată de arhitectul Nicolae Porumbescu, lăsăm să vorbească de la sine  fotografiile domnului Cristinel Vasilcău postate pe pagina de facebook mai sus amintită, căruia îi mulțumim.

Deteriorarea aproape iremediabilă a unor detalii arhitectonice, lipsa de respect pentru această clădire emblematică care a devenit în timp un fel de ”mall” , cu spații puse la dispoziție pentru diferite activități economice, de la crâșme  la școli de șoferi, universități, servicii de închirieri casete video,  agenții de turism, case de schimb valutar, servicii de masaj, este evidentă.

Sălile de spectacole erau folosite înainte de pandemie în principal de către partidele politice care închiriau scaunele pentru a-i aduna la un loc pe activiști. Artiștii cu spectacolele  cele dătătoare de hrană spirituală au venit tot mai rar. Iarna era prea frig, vara era prea cald. Scaunele pentru spectatori s-au umplut cu pupe de molii care au ros postavul roșu, mucegaiul a covârșit pereții, lemnul din care a fost construită scena a început să putrezească, scârțâie și este pe cale să cedeze.

Cine este răspunzător pentru intrarea în colaps a Casei de Cultură a Sindicatelor din Suceava? Nimeni și toți, totodată.

Într-un răspuns oarecum precipitat la postarea acelor fotografii realizate de Cristinel Vasilcău și a unor comentarii care s-au succedat,  m-am exprimat cam în acest fel:

Dacă aș aduna toate cele scrise în presa suceveană pe această temă, ar ieși un raft de cărți groase. Eu personal, am scris articole cât pentru un volum, de-a lungul timpului.

Dar Constituția garantează proprietatea. Iar după revoluție, sindicatele libere proaspăt constituite atunci au avut grijă mai întâi de patrimoniul sindicatului comunist și s-au intabulat cu acesta. Poate au avut grijă nițel și de membrii de rând, ajutându-i cu o butelie – două, cu niște portocale de Crăciun ori cu niște televizoare color la preț subvenționat.

 Acum Uniunea Generală a Sindicatelor Libere, s-au cum s-o mai fi numind această entitate care nu mai reprezintă aproape pe nimeni, este proprietar cu drepturi depline pe clădiri, iar casele de cultură, cu ce mai au ele prin jur, funcționează ca orice agent economic, pe principiul clasic al economiei de piață: obținerea de profit.

De ce nu investește nimeni în remedierea măcar ”de fațadă” a fațadei celei mai importante instituții construită de arhitectul Porumbescu pentru servicii culturale din municipiul Suceava, merită întrebată doamna Brânză, directoare a acestei entități.

Va răspunde că nu sunt bani, cum a răspuns de atâtea ori. Primăria nu poate face mare lucru fără acceptul acelei Uniuni Generale a Sindicatelor, sau cum s-o fi numind, fiindcă, dacă ar cheltui bani pentru reabilitarea casei de cultură, ar veni Curtea de Conturi și ar pune poprire pe conturile primăriei, ori ar găsi pe cineva bun de plată, fiindcă s-a băgat cu investiția pe proprietatea altuia, ceea ce legea nu permite. Vorba clasicului: Din această dilemă nu putem ieși! Am zis!”.

Please follow and like us:

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *