CUM NE DISTRĂM CU ”TRENUL FOAMEI”, DE LA IAȘI LA CLUJ, VIA SUCEAVA. EXPERIENȚA TRĂITĂ DE O STUDENTĂ DIN PUTNA
Studenți, It-iști, delegați ai firmelor cu afaceri înspre și dinspre Ardeal, pornesc zilnic din gara Iași, urcându-se în trenul care face legătura între capitala Moldovei –Iași și capitala Banatului – Timișoara, trecând prin capitala Ardealului – Cluj Napoca. Alături de ei, pe același traseu care trece și prin Suceava, capitala Bucovinei de Sud, se suie și pasageri mai puțin impresionanți – femei, bărbați, fete și băieți fără veleități academice, care doresc să circule dintr-un loc în altul al țării, fiecare cu interesul propriu.
O studentă din Putna, județul Suceava, cititoare a publicației noastre, ajunsă cu treburi la Iași și trebuind să se reîntoarcă la Cluj cu mare viteză, ne-a transmis câteva impresii despre această interesantă experiență: călătoria cu trenul de la Iași către Banat, istoricul tren al ”foamei ” dinspre Moldova spre Banat via Ardeal.
”Am o știre, Când am plecat din Gara Iași, cum a prins trenul viteză, a căzut geamul și nu a mai putut fi ridicat la loc. Controlorul a spus că așa trebuie să mergem până la Suceava. A spus că nu are ce face, că nu-i treaba lui ci a celor de la ”revizie vagoane”. A fost și supracontrol. Domnul supracontrolor a zis că nu are ce ne spune, se va vedea în Suceava care este problema iar reclamații vom putea face câte vrem, în stația de destinație (Cluj, n.r.). Sper să se repare geamul la Suceava pentru că, dacă merg în felul acesta până la Cluj, paralizez!”, este primul mesaj al studentei, pasager în ”Trenul foamei”.
”Când am ajuns în gară la Burdujeni – Suceava, au venit și meseriașii. Aceștia au ridicat geamul și au plecat cu simțământul datoriei împlinite. Ne-am rugat să nu pice din nou. Noroc că nu-i iarnă. Doamne ajută!”, este cel de-al doilea mesaj.
După știința noastră, tânăra putneancă a ajuns cu bine la Cluj Napoca unde este studentă. Cât privește tradiționalul tren Iași – Timișoara, prietena noastră trebuie să afle că această cursă era uneori atât de aglomerată cu 30 de ani în urmă încât cei care se odihneau claie peste grămadă pe holul vagonului ieșeau pe rând la geam să îmbuce câte o gură de aer, pe lungul traseu de la Iași la Timișoara.
Corect, cunosc si eu, am mers cu trenul foamei. Da au trecut aproape treizeci de ani. Dar inseamna ca numai anii au trecut peste noi si trece viata noastra. N-a trecut si nepasarea si nesimtirea acelora care administreaza aceasta avere a statului nostru destinata binelui public. Am constatat ca in continuare cfreul are trenuri de calitate diferita pentru moldoveni si munteni de exemplu. Noi cei de aici suntem tratati parca am fi din jungla, ne jignesc grosier nesimtitii, mama lor de jigodii! De ce nu pune nimeni de vreun #rezist pe tema asta? Dar cu oameni sanatosi si responsabili, cu carte de munca nu ca ala cu 5 ani se servici!