Dărăpănăturile Sucevei post-revoluționare: Clădirea putredă din PAL lipită de sediul Poliției municipiului
Afacerile post revoluționare din orașul Suceava și dimprejur, au produs bisnismeni, au reconfigurat peisajul urban și cel din zonele industriale ale municipiului, spațiile vechilor fabrici fiind transformate majoritatea în centre comerciale.
Sub titlul generic ”Dărăpănăturile Sucevei post-revoluționare” propunem scurte incursiuni în istoria unor clădiri începute și abandonate, din diverse motive, din 1990 încoace.
Pentru cei care sunt interesați de povești ale dărăpănăturilor post revoluționare ale orașului Suceava, ziarul Suceava smartpress propune o suită de micro-documentare interactive, la care, dragi cititori, vă invităm să participați. Știm că este folositor, pentru cei care vor veni după noi, să păstrăm imaginea reală a epocii pe care o trăim, măcar prin fotografii și mici povestiri. Istoricii vor face treaba, mai departe.
Monstuozitatea edilitară în stare de putrefacție lipită de clădirea Poliției
Pentru majoritatea sucevenilor și, cu certitudine, pentru toți vizitatorii din afara orașului a supermarketului Kaufland, peisajul marii parcări din fața magazinului conține un element de peisaj urban neobișnuit. Lipită de partea din spate a clădirii în care funcționează Poliția municipiului reședință de județ se află o construcție bizară, ridicată din lemn într-o logică arhitecturală ce amintește, cel mai degrabă de acele decoruri hollywoodiene pentru filme distopice.
O însăilare de grinzi din lemn, PAL (plăci aglomerate din lemn, n.r.) și alte materiale asemănătoare de sorginte forestieră configurează, de aproape un deceniu, o construcție aflată acum într-un stadiu avansat de descompunere. Foarte curând, aceasta se va prăbuși, pentru că ploaia, zăpada, vântul, arșița, n-a iertat-o deloc.
Scurtă istorie:
Terenul pe care funcționează supermagazinul Kaufland, câteva restaurante cu ieșire la strada Universității, centrul comercial Zimbrul, un corp al Universității Ștefan cel Mare dar și sediul Poliției municipiului Suceava au aparținut până spre începutul anilor 2000, unei fabrici de tricotaje renumite din România până peste ocean: Fabrica de tricotaje ”Zimbrul”.
Aceasta a intrat în faliment iar bunurile sale au fost vândute către o echipă de afaceriști suceveni, care au valorificat clădirile și terenul aferent, cum au crezut de cuviință. Parte din terenuri au fost vândute, precum cele aferente noului Kaufland ori au fost păstrate pentru vremuri mai bune, cele din spatele supermagazinului nemțesc, până la Piața Mică. Altele au fost cedate unor întreprinzători dispuși să facă comerț și alte afaceri, pe jumătatea străzii Universității unde era funcțională până acum peste un sfert de veac, cea mai tare firmă de tricotaje din județ.
Dar afacerea cu cea mai mare notorietate a fost vânzarea sediului administrativ al defunctei fabrici ”Zimbrul”, către Inspectoratul Poliției Române – IPJ Suceava, pentru amenajarea în această clădire a unui nou sediu pentru Poliția municipală.
Au fost ulterior anchete penale, procese în care au fost angrenați șefi ai IPJ Suceava și patroni ai firmei vânzătoare, soldate cu achitări in corpore, asupra cărora nu mai este cazul să revenim, istoria aceasta fiind de mult știută.
Dar mica poveste a edificiului ridicat din prefabricate de lemn lipit de clădirea Poliției municipale merită și ea să fie schițată.
O mică fâșie de teren nu fusese vândută nici Poliției, nici nemților de la Kaufland. Pe la începutul acestui deceniu, o anumită doamnă B., rudă cu unul dintre patronii firmei care a cumpărat decedata fabrică Zimbrul, a solicitat de la Primăria Suceava o autorizație de construire pentru extinderea clădirii administrative a fabricii falimentare. A obținut autorizația de construire, a pus la treabă o echipă de arhitecți, proiectanți și ingineri, a angajat o firmă care să construiască noul edificiu.
Constructorii, de bună credință, au acceptat modificările indicate de doamna B., crezând că sunt în conformitate cu modificări de proiect aprobate. Constructorii au prezentat niște facturi care nu au fost acceptate la plată, Inspecția în Construcții a intervenit și a dat amendă, arhitectul și proiectantul au fost trimiși în judecată cu buna contribuție a doamnei B., arhitectul a trecut între timp la cele veșnice, proiectantul și constructorul încă nu pot dormi liniștiți pentru că procesul privind statutul acestei dărăpănături încă se mai judecă.
Ultima întrebare, cu nuanță retorică: Pentru ce trebuia cu tot dinadinsul construită această mică monstruozitate arhitecturală, lipită ca o căpușă de clădirea ce a fost vândută Poliției Române?.
