DESPRE MODELE

Cu amintirile de elev conștiincios dar șugubăț, pasionat și tenace, apoi părinte peste care se suprapun cele aproximativ trei decenii și jumătate în care meseria de dascăl mi-a fost cea mai dragă îndeletnicire, problemele școlii mi-au fost mereu motiv de frământări intelectuale și, nu de puține ori, de ‘’polemici prietenești’’ cu parteneri de profesii diverse.
Trăim într-o lume pragmatică prin excelență, care-și urmărește, halucinantă, himerele materiale. Viețuirea frenetică în sensul valorilor palpabile de astăzi, al acumulării și al proprietății, constituie un scop al existenței noastre, reprezentând un model existențial.

Chiar lipsa modelului constituie un model de viață, de gândire, de atitudine. Modelul poate fi mama, tata, o persoană sau o idee, un personaj literar, o teorie, un ideal. Indiferent de model, el trebuie raportat la un set comun de valori și principii care ne definesc ca ființe umane înzestrate cu suflet și rațiune. Modelul individual nu trebuie să intre în conflict cu valorile tradiționale cardinale care ne edifică și fac posibilă comunicarea socială și nu trebuie să afecteze drepturile sau aspirațiile celuilalt. Valorile perene ale omului se dobândesc mai întâi în familie și apoi se cultivă prin educație.

Societatea de astăzi se confruntă cu o gravă criză a modelelor. Criza modelelor nu înseamnă lipsa modelelor, ci lipsa modelelor de urmat, în acord cu valori precum binele, frumosul, respectul față de sine și de celălalt, demnitatea, onestitatea, dragostea, altruismul, dăruirea, credința, etc. Prinde tot mai mult contur un model generic de viață construit pe pseudovalorile actuale: minciuna, hoția, corupția, înșelăciunea, lenea, trădarea, vulgaritatea, pornografia, care reprezintă, de fapt, negarea valorilor tradiționale.
Ascensiunea exponențială a modelului străzii, a pseudomodelelor este posibilă și favorizată de situația actuală a societății românești care se dovedește de cele mai multe ori neputincioasă și care nu are capacitatea de a oferi și de a cultiva modele autentice.

Tinerii liceeni, adolescenții, trebuie să înțeleagă că a avea modele nu înseamnă ați limita drepturile sau libertatea, nu înseamnă ați renega familia, credința și patria, ci dimpotrivă, a da un sens libertății individuale în acord cu aceste valori. Lipsa modelelor autentice explică „evoluția” haotică a individului, care navighează prin viață ca o corabie aruncată de talazuri care mai devreme sau mai târziu va sfârși sfărâmată de stânci.

Generațiile de tineri au nevoie de modele autentice, care pot fi cultivate numai prin intermediul familiei și al școlii.
Ca dascăl conștient de jurământul asumat asupra menirii noastre, neoficial, dar în genere respectat, consider că dincolo de educația științifică pe care trebuie să o realizeze școala, rolul acesteia trebuie să fie: CULTIVAREA MODELULUI AUTENTIC. (Virginel IORDACHE, profesor, senator de Suceava)

Please follow and like us:

2 comentarii la „DESPRE MODELE

  • 18 septembrie 2018 la 9:20
    Permalink

    IUn model autentic s-a oferit deja ]n persoana colegului dv I. Balan!

    Răspunde
    • 23 septembrie 2018 la 8:58
      Permalink

      Am citit ca Valentin Popa, ministru la Educație, are postul ameninţat de Uniunea Democrată a Maghiarilor din România pentru că a dat un ordin prin care ”îi obligă elevii maghiari să înveţe cu profesori de limba română”, spune presa. Nu stiu despre ce este vorba, iar din formularile presei este greu sa intelegi lucrurile: sa invete elevii de etnie maghiara limba maghiara cu profesori de limba romana, sa invețe romana cu profesori de limba romana, sa invete toate disciplinele cu profesori de limba romana, sa invete romana cu profesori romani, sa invete ungureste cu profesori romani, sa invete toate disciplinele cu profesori de etnie romana etc… Asta face ca intrebarea mea sa nu se adreseze doar dlui ministru Popa, ci si multor ziari: ei cu cine sa fi invatat limba romana?…

      Răspunde

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *