DIN DANEMARCA (IV)

Ultima zi în frumoasa țară grupată pe sumedenia de insule, insulițe, ostrovuri, din jurul peninsulei Yutlanda, legate între ele de poduri și tuneluri așa de lungi încât un oaspete nepriceput într-ale geografiei locale ar crede că merge doar pe pământ tare, ca în țara lui de baștină. Doar ici-colo, prin fereastra trenului el vede mari suprafețe de apă și, dacă-i de pe la noi, zice că nu-i mare lucru, și pe la Fălticeni avem iazuri de-o parte și de alta a drumului și nu ne mirăm.
Dar am promis, dragă domnule Ghiorghiță, că până la urmă, voi povesti ceva despre muzeele din Danemarca, în principal din orașul milenar Aarhus, al doilea ca mărime din această țară bine plasată geografic și faină de tot.

Despre oraș în sine, am mai vorbit cu alte prilejuri, am convenit că zona centrală a acestuia este ea însăși un muzeu fiindcă mai toate clădirile au măcar jumătate de mileniu vechime. Dar ce te faci când într-un asemenea muzeu se delimitează un alt muzeu, care conservă Aarhus-ul vechi, așa cum la Suceava, în Muzeul Satului Bucovinean sunt consemnate vestigii ale civilizației tradiționale din zona noastră, cu casele mobilate tradițional, gospodăriile atelierele și câte altele. Și cu pârâu prim mijlocul muzeului, și cu pomi fructiferi în jur și cu grădini ale caselor și toate acestea întinse pe un teren asemănător ca dimensiune. Dar aici se oprește asemănarea între Muzeul Satului Bucovinean de la Suceava și muzeul Den Gamle By din Aarhus. Fiindcă acesta din urmă este de fapt un muzeu al civilizației urbane din acea parte a Europei, al nostru vizând civilizația rurală din Bucovina.

Acest muzeu danez a găzduit în aceste zile Conferința Academiei Europene a Muzeelor și festivitatea de premiere a muzeelor care, înscrise în competiția organizată de această prestigioasă entitate culturală europeană și-au dovedit, prin prezentarea făcută, rostul pentru care merită să fie vizitate. În clubul select de 29 de participanți, selectați dintr-un număr aproape dublu, a fost acceptat anul acesta și Muzeul Bucovinei, al nostru, cum îl știm, cu toate cele. A fost mândrie mare pentru directorul Constantin Emil Ursu și pentru echipa de la Suceava când prezentarea ofertei muzeale proprii, într-un ritm alert, dată fiind complexitatea acesteia dar și limita de timp impusă, a stârnit ropote lungi de aplauze din partea publicului prezent în sala Teatrului Den Gamble By.

Muzeul Bucovinei a intrat pentru prima oară într-o competiție de un asemenea calibru european și vine acasă cu meritoase aprecieri și strălucitoare diplome. N-a fost să fie câștigarea premiului cel mare din prima, anul acesta dar a fost un excelent prilej pentru echipa condusă de directorul Emil Ursu pentru a-și lua conștiincios notițe și să întrevadă posibilitatea ca una dintre edițiile următoare să se desfășoare la Suceava. Ideea există, posibilități există, disponibilitate există din partea administrației județene, astfel încât – la muncă! Pentru că organizarea unei astfel de acțiuni culturale implică un efort bunicel din partea celor care vor ca România să se laude cu Bucovina, așa cum Danemarca s-a lăudat cu Aarhus-ul ei.

Dar până atunci, fără niciun fel de triere, să vă spun domnule Ghiroghiță, cam ce se poate vedea în alte muzee ale Europei. Sunt cele axate pe istorie, pe tradiții, pe meșteșuguri vechi. Sunt altele de științe ale naturii, altele care vizează științele dar și noua tehnologie, cu tot ceea ce implică ea.

Astfel, dacă ne referim doar la cele mai atipice instituții muzeale, din seria celor care au concurat la marele eveniment cultural de la Aarhus și dacă matale ai pus ceva bani deoparte, poți trage o fugă până în Portugalia, unde la Universitatea din Porto vei putea constata că te ții dumneata mare, dar de fapt nu se se prea vede, dacă te pozezi lângă scheletul complet al celei mari mari balene, pentru amplasarea căruia au trebuit dărâmați pereți iar botul său tot ajunge, din holul central de la parter până la nivelul al treilea al clădirii.

La Muzeul Aerospațial din Bristol, Marea Britanie, vei putea să te familiarizezi cu scurta dar spectaculoasa istorie a aeronavei supersonice Concorde. Două muzee, din Olanda și Elveția au lăsat istoria, arheologia și istoria naturală pe seama tradiționaliștilor și s-au orientat către lucrurile cele mai la îndemână pentru oamenii acestor vremuri și care te încurcă de exemplu și pe matale, când îți zbârnâie un lucru în buzunarul de la suteică. Este vorba despre muzee ale comunicațiilor, cu tot ceea ce înseamnă acest vast și la modă domeniu – de la uitatele mesaje cu focuri din deal în deal, la scrisori, telegrame, telefonie, enervantul smart fără tastatură ce-l ai în buzunar până la roboții ce ne imită mai bine decât ne-am putea imita noi înșine.

Un muzeu dedicat Lumii lui Chaplin, în Elveția, un muzeu dedicat Holocaustului din Belgia și exemplele pot să continue domnul meu. Bani să avem la chimir și timp suficient la dispoziție, fiindcă de când cu avioanele, se poate ajunge dintr-un capăt în altul al Europei cât ai merge cu căruța din Pătrăuți până în Ițcani.
Lumea-i mare, domnule Ghiorghiță și se schimbă de la o zi la alta într-o viteză cu care noi nu mai ținem pasul. Dar nu-i rău asta. Îi lăsăm pe cei mici să meargă înainte. Noi venim din urmă, ne mai așezăm pe câte o piatră, ne sprijinim în toiag și mai depănăm câte o amintire fiindcă știm că o să-i ajungem din urmă, dacă nu cumva s-or simți și ne vor aștepta ei pe noi. Cu mult drag, ne vedem de-acum acasă bătrâne prieten, dacă nu cumva băiatul acesta din fața mea – însoțitor de bord (steward să-i spunem) – nu va reuși să îndese destul de bine un șervețel într-o gaură din plafonul avionului, prin care picură apă. Nu multă, dar samaliotul a întârziat deja o jumătate de ceas iar pe aeroportul din Varșovia plouă bine. Dacă acest mesaj a fost postat, înseamnă că am trecut cu bine prin această ultimă încercare și închei precum Plinius cel Tânăr, când îi scria apologetice împăratului Traian :”Si tu vale bene est, ego valeo!”

Please follow and like us:

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *