Editorial: Eurovision, melodii, versuri și nostalgii
După o prestație mai puțin decât mediocră a reprezentatului României la concursul Eurovision, urmărită cu mai mult sau mai puțin interes de telespectatorii din România ori de pe mapamond, au venit repede comentariile. Nici eu nu m-am abținut când am fost întrebat dacă aceasta ar putea fi melodia anului, măcar în România. Am răspuns conform așteptărilor generale, care merg pe același curent de opinii. Unii au criticat ”țoalele” cu care interpretul s-a urcat pe scenă. Alții au criticat prestația domnișoarelor dansatoare, alții cântecul ca atare, foarte mulți au fost de acord că nimic nu a mers iar Eurovisionul este politizat și nu mai merită atenție.
Și mi-am adus aminte de niște melodii care, de-a lungul timpului, după ce au câștigat sufragiile la concursul muzical european, au rămas în urechile și în mintea ascutătorilor mulți ani, unii, din generații mai vechi, rezonând și acum la acestea. Nu știu dacă peste o săptămână va rezona cineva la ce a cântat Theodor Andrei.
Dar, dacă îmi este permisă opinia, spun așa: Haine fistichii au purtat în 1974 și tinerii suedezi de la ABBA. Coregrafia lor nu era deloc strălucită. Dar ce melodie, și ce voci de să-ți intre prin urechi direct în suflet și de acolo până în creștetul capului! Cine nu a ascultat măcar odată, tânăr ori bătrân, ”Waterloo”, melodia cu care ABBA a cucerit Europa!
Noi învățam mai mult limba rusă în vremurile acelea, dar nu simțeam că trebuie să și cunoaștem neapărat semnificația versurilor în engleză. Cu toate acestea, inimile tresăltau. Sperând în permisiunea site-ului care a realizat traducerea în limba română a acestora, eu o transcriu mai jos. Și cred că este o poezie despre dragoste și război minunată:
”Vai, Waterloo e locul unde s-a predat Napoleon!
Da, iar eu mi-am întâlnit destinul aproape în acelaşi fel.
Cartea de istorie de pe raft
Se repetă la nesfârşit.
Waterloo – Eu am pierdut, tu ai câştigat.
Waterloo – Promit să te iubesc mereu, chiar mai mult de atât.
Waterloo – N-aş fi putut scăpa nici de-aş fi vrut.
Waterloo – Ştiind că destinul meu e să fiu cu tine.
Waterloo – Parcă lupt şi eu la Waterloo acum.
Vai, am încercat să-ţi rezist, dar ai fost mai puternic.
Da, iar acum mă tem că n-am altă şansă decât să mă predau.
Şi cum aş putea refuza asta?
Mă simt ca o învingătoare chiar şi atunci când pierd.”
https://lyricstranslate.com/ro/waterloo-waterloo.html-4
În anul 1990, Toto Cutugno câștiga trofeul a Eurovision cu o melodie care, odată auzită, nu mai poți să spui că nu ți-a îmbibat sensibilitatea muzicală pentru totdeauna. Și, da, este un cântec politic, cu mesaj, dar încă odată, melodia și mai ales vocea neimitabilă a lui Toto Cutugno a transformat un cântec de concurs într-un șlagăr european. Erau vremuri mai frumoase pe atunci, erau mari speranțe care doar în parte s-au confirmat după mai bine de trei decenii. Cu mulțumiri aceluiași site, oferim traducerea în limba română a melodiei ”Insieme – 1992”, scrisă și cântată de inegalabilul Toto Cutugno:
”Împreună: 1992
Împreună, unită, unită Europa!…
Cu tine, aşa departe şi de diferit,
Cu tine, amic pe care-l credeam pierdut,
Eu şi tu, având acelaşi vis:
Împreună, unită, unită Europa!…
Şi pentru tine, doamnă fără frontiere
Pentru tine, sub aceleaşi steaguri,
Eu şi tu sub acelaşi cer
Împreună, unită, unită Europa!
Noi suntem mult mai liberi.
Nu mai e vis, şi nu mai suntem singuri.
Nu suntem decât noi.
Dă-mi mâna ca apoi să zburăm!
Europa nu e departe.
E un cântec italian pentru voi:
Împreună, unită, unită Europa!
Pentru noi, cer!
Pentru noi, iubiri fără eu şi tu,
Sub aceleaşi idealuri,
Împreună, unită, unită Europa!
Noi suntem mult mai liberi.
Nu mai e vis, şi nu mai suntem singuri.
Noi suntem mult mai uniţi,
Dă-mi mâna ca apoi să zburăm!
Europa nu e departe!
E un cântec italian pentru voi
Împreună, unită, unită Europa!…
Noi suntem mult mai liberi!
Stelele noastre, o singură barieră.
Noi suntem mult mai întăriţi
Dă-mi mâna dacă vrei să zbori…
Europa nu e departe,
e un cântec italian pentru voi
Împreună, unită, unită Europa!”
Dar poate că suntem prea nostalgici, prea îmbătrâniți în proiect, prea neracordați la lumea în care încă trăim. O zi bună.
(Neculai Roșca)
