Eveniment comemorativ la Vicovu de Jos: dezvelirea și sfințirea monumentului dedicat eroului Vladimir Macoveiciuc și celorlalți luptători bucovineni care și-au dat viața în lupta anticomunistă. Galerie Foto

Un eveniment remarcabil s-a desfășurat joi după amiază, în centrul comunei Vicovu de jos, acolo unde, la poarta de la intrarea pe aleea care duce la Biserica satului, a fost dezvelit  un ansamblu memorial cu troiță ridicată spre cinstirea memoriei luptătorului anticomunist Vladimir Macoveiciuc precum și a celorlalți eroi din Vicov, Voitinel, Putna, Horodnic și din alte sate ale Bucovinei, care au plătit  cu viața, iar rude și apropiați ai lor cu  ani lungi de pușcărie cruntă, curajul de a se angaja în lupta inegală cu molima comunistă.

Între eroii din această zonă, Vladimir Macoveiciuc a avut un destin special. Împotrivindu-se, alături de camarazii săi expansiunii bolșevice încă din anul 1944, după doi ani de luptă, încolțit de noua securitate  comunistă,  a fost împușcat din clopotnița bisericii din Vicovu de Jos și a murit la câțiva metri de locul în care a fost așezat monumentul comemorativ.

Acesta a fost dezvelit și sfințit joi, 8 iulie 2021, la 75 de ani de la tragicul sfârșit al luptătorului anticomunist Vladimir Macoveiciuc, el fiind cel dintâi  care s-a jertfit din lungul șir al eroilor anticomuniști din această parte a Bucovinei.

Despre destinul lui Vladimir Macoveiciuc, profesorul Victor Iosif a consemnat în scrierile sale dar, cel mai important, a înregistrat video, la începutul anilor 90,  mărturii ale oamenilor din Vicovu de Jos care au fost martori la execuția acestuia și la ”regia” securiștilor de atunci, care au vrut să ducă până la capăt sadismul, înscenându-i o ”sinucidere”.

Dar oamenii bătrâni din Vicovu de Jos nu au uitat acele zile crunte de după război. Cei care au trăit au povestit mai departe,  iar copii lor au consemnat adevărul întâmplărilor din acele timpuri.

Astfel că, la inițiativa  Asociației  Centrul pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiționale “Arboroasa”, condusă de o inimoasă fiică a satului, Maria Calancea, a fost dezvelit monumentul  în dreptul clopotniței de la Biserica “Pogorârea Sfântului Duh”, în locul unde locotenentul  Vladimir Macoveiciuc, conducătorul celui mai important grup de Rezistență anticomunistă din Bucovina de după cel de-al doilea război mondial și-a pierdut viața în zorii zilei de 8 iulie 1946, acesta fiind primul monument comemorativ din Bucovina care este dedicat Rezistenței anticomuniste.

Memoria luptătorilor anticomuniști, cinstită cum se cuvine la Vicovu de Jos

A fost, cum am spus chiar la început, un eveniment cu adevărat remarcabil. Sute de vicoveni, mulți dintre ei îmbrăcați în straie naționale, s-au adunat pe șoseaua națională care trece pe dinaintea Troiței încă dinaintea sosirii gărzilor de onoare: militari ai Batalionului 17 Vânători de Munte ”Dragoș Vodă” din Vatra Dornei și ai Inspectoratului Județean de Jandarmi ”Bogdan Vodă”  Suceava, precum și ai ansamblului de muzică militară a Brigăzii 15 Mecanizate Podu Înalt – județul Iași, care au întâmpinat oficialitățile.

Dinspre Primărie, elevii Școlii ”Ion Vicoveanu” din Vicovu de Jos, însoțiți de directoarea Pompilia Țugui, au fost cei dintâi care au trecut mândri prin fața militarilor , cu coroane și  jerbe de flori dar și cu un steag național purtat în mâini de copii, până alături de noul monument.

Primarul comunei Vicovu de Jos, Vasile Țugui a venit însoțit de oaspeții de seamă, personalități publice care au ținut să participe la eveniment printre care primarii comunelor Voitinel și Straja, Maria Pleșca și Mihai Juravle,  și odată cu înaltele fețe bisericești, iar ostașii au prezentat onorul militar.

Au venit să celebreze evenimentul și să sfințească ansamblul  comemorativ ridicat  în centrul comunei Vicovu de Jos PS Damaschin Dorneanul, episcopul vicar al Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților, arhimandritul Mechisedec Velnic, starețul Mănăstirii Putna, părintele protopop de Rădăuți Ionel Constantin Maloș, preoți parohi din Vicovu de Jos din Voitniel și din alte localități  învecinate.

După slujba de sfințire oficiată de soborul de preoți în frunte cu PS Damaschin Dorneanul și preacuviosul părinte arhimandrit Melchisedec, a fost tăiată panglica de dezvelire a monumentului, de către primarul Vasile Țugui avându-l alături pe PS Damaschin și pe consulului general al Consulatului General al României la Cernăuți, Irina – Loredana  Stănculescu.

Au rostit apoi alocuțiuni, toate conținând omagii aduse lui Vladimir Macoveiciuc și celorlalți luptători bucovineni.  Aceia care s-a încăpățânat să creadă, plătind cu viața, că bolșevismul sovietic, comunismul din România, nu va putea aduce nimic bun, fiindcă nimic nu se poate ridica fără credință în Dumnezeu și în valorile umane care au fost călcate în picioare de pe vremea lor, timp de o jumătate de veac. Abia după 1990 oamenii și-au putut  fără teamă aduce aminte de sacrificiul acestora și au putut să le cinstească memoria.  

Despre cinstirea memoriei acelor oameni dar și despre alte lucruri trăite în acele vremuri crâncene, despre alți eroi ai acelui timp, precum Vasile Motrescu de la Vicovu de Jos, Gavril Vatamaniuc de la Sucevița ori Constantin Cenușă de la Putna dar și de Cozma Pătrăucean de la Straja, au vorbit în alocuțiunile lor PS Damaschin Dorneanul, Vasile Țugui – primarul comunei Vicovu de Jos, diplomatul Irina – Loredana Stănculescu, consul general al României la Cernăuți, istoricul Marian Olaru,  directorul Institutului ”Bucovina” al Academiei Române, istoricul Arcadie Bodale de la Arhivele Naționale Iași, membru al Asociației CCPTC Arboroasa, conf. univ. dr. Aurel Buzincu, directorul Direcției Județene Suceava pentru Cultură și Patrimoniu Național, cercetătorul istoric Alin Mureșan care a prezentat mesajul academicianului prof. dr. Radu Ciuceanu – fondator și președinte al Institutului Național pentru Studiul Totalitarismului aflat sub egida Academiei Române, fost deținut politic, supraviețuitor al Experimentului Pitești, autorul studiului în 3 volume Rezistența armată din Bucovina – Editura Academiei Române, Maria Calancea, președintele Asociației  Centrul pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiționale “Arboroasa” a vorbit și ea, despre cum a fost posibilă realizarea acestui proiect comemorativ. Președintele Consiliului Raional Cernăuți, Ruslan Domnițak a rostit de asemenea un mesaj  de omagiu în memoria celor cărora le-a fost dedicat monumentul ridicat la Vicovu de Jos.

Au mai fost prezentate mesaje din partea instituțiilor militare și civile participante la eveniment: Batalionul 17 Vânători de Munte Dragoș Vodă Vatra Dornei; Inspectoratul Județean de Jandarmi Bogdan Vodă Suceava; Asociația Națională Cultul Eroilor Regina Maria – filiala Suceava, Mm. Principal (r) Dumitru Davidel – prim-vicepreședinte.

Inimosul aviator Alexandru Șcheul, patronul firmei Killer Horodnic, a oferit un scurt spectacol aviatic în cinstea celor comemorați, trecând de mai multe ori pe deasupra mulțimii de oameni care s-a strâns joi după amiază, în centrul comunei Vicovu de Jos, la dezvelirea și sfințirea monumentului dedicat eroilor anticomuniști din Bucovina.

Vom prezenta în cele ce urmează cîteva gânduri ale Mariei Calancea, vicoveanca răzbătătoare care a făcut posibil evenimentul de ieri dar nu înainte de a cita, din memorie, vorbele unei vicovence în vârstă: ” Mulțumesc lui Dumnezeu că m-a ținut până acum. Așa lucru minunat  nu m-am gândit niciodată că voi apuca să văd aici, în sat la noi!”.

Maria Calancea: cum a fost gândit monumentul de la Vicovu de Jos,  semnificații

”Aveți în fața dumneavoastră Modelul de troiță-cruce în cerc denumită și roata valahă, un monument tradițional sătesc din lemn, evoluat din tiparul stilistic al monumentelor arhaice denumite stâlpii cerului sau coloanele cerului –  care erau monumente sacre de structură precreștină , cu planul central ocupat de roata valahă care unește cele două axe (N-S şi E-V) într-un singur punct, crucea înscrisă în cerc și planul superior în formă de T simbolizând stâlpul ce susţine universul – cu „talpa” orizontală ca suport al cerului relevând o sinteză între straturile arhaice (arhetipul arborelui, arhetipul discofor – discul solar) și cel creștin (crucea înscrisă în cerc).

Despre coloanele cerului / stâlpii cerului, Romulus Vulcănescu spunea că sunt un simbol primordial al legăturii dintre cer şi pământ, aparţinând culturii arhaice.

Straja troiței: 47 de stâlpi din lemn – din care se remarcă 6 cu forme care redau simbolic chipuri umane. Cei 47 de stâlpi simbolizează cei 47 de membri ai grupului de luptători anticomuniști din Batalionul fix regional Bucovina, cei 6 stâlpi simbolizează familia lui Vladimir Macoveiciuc: soțul și tatăl Vladimir Macoveiciuc, împușcat în urmă cu 75 de ani, la 8 iulie, din turnul clopotniței bisericii din apropierea noastră, soția sa Domnica și cei patru copii ai lor – 3 băieți și o fată/o familie care a fost chinuită și persecutată de regimul comunist și după uciderea stâlpului familiei- numai fiul lui Vladimir, Silvestru, a fost arestat și condamnat de 3 ori, predat rușilor, anchetat și torturat de NKVD.

Monumentul reproduce cu fidelitate o veche troiță – cruce înscrisă în cerc fotografiată la începutul secolului al XX-lea (aprox. 1910-1920), ale cărei rămășițe noi le-am descoperit în depozitele Bisericii Monument UNESCO de la Pătrăuți – jud. Suceava, ctitorie a voievodului Ștefan cel Mare.

Masa Tăcerii de la Vicovu de Jos, compusă din trovanți, o masă a tăcerii, la care s-au așezat, în ceruri, ostașii voluntari din satele Bucovinei care au pierit luptând împotriva Comunismului Antihrist adus de Viscolul Roșu de la miazănoapte.

Dacă în urmă cu 563 de ani, în 1458, Ştefan cel Mare dăruia satul Vicovu de Jos Mănăstirii Putna, anul acesta, Mânăstirea Putna, prin bunăvoința părintelui stareț, a dăruit satului Vicovu de Jos o cruce -monument care să ne aducă aminte că în pofida multelor silnicii la care au fost supuse de-a lungul istoriei toate satele Bucovinei, troița românească se ridică neînfrântă, ca semn al credinței nestrămutate și semn al rezistenței moșilor și strămoșilor noștri.

Încă din epoca medievală, de la cnezi și voievozi locali, până la marile dinastii domnești, rostul troițelor a fost, în primul rând, unul comemorativ, legat de luptele împotriva năvălitorilor păgâni, de perpetuarea memoriei unui monument mai vechi, ori a numelui eroilor căzuți în alte locuri.

Dacă troițele din piatră au fost mai întâi ctitorii ale marii nobilimi românești, troițele din lemn au fost dintotdeauna ctitorii populare – ctitorii ale țăranilor,  care și-au exprimat prin ele jertfelnicia, îmbinând rolul lor cultic cu cel social și harismatic: căci locul cinstit cu semnul lui Hristos, dar și beneficiarii lui, primesc sfințire, putere și demnitate creștină de mărturisitori.

Așa cum poporul român a rezistat în fața mării slave, fiindcă s-a legat temeinic, sufletește și trupește de crucea lui Hristos, și noi, și toți vicovenii, ne legăm sufletește de părintele stareț, datorită căruia avem o cruce-monument la Vicovu de Jos, realizată la atelierul de sculptură al Mânăstirii Putna, cu măiestria mâinilor părintelui Matei”.