Mopan Suceava
Editoriale

Găliganul, trotineta și drumul spre Piața Mică

Un găligan de școlar, cât un bivol de mare … continuarea acestei fraze celebre și-o mai amintesc vechii elevi  din atunci cunoscuta scrisoare a lui Nicolae Bălcescu către Vasile Alecsandri. Acum nu mai putem folosi astfel de cuvinte. Dar să spunem cam așa: Un adolescent supraponderal, cu un cap mai înalt decât toți trecătorii, a pornit în trombă pe îngustul trotuar care duce dinspre Albina către Piața Mică, împingând apăsat cu piciorul în spate, pe asfaltul aleii, plin de zel și minunat de viteza  pe care a prins-o, minuscula trotinetă îndoită sub povara lui.

A cucerit cu talent curba din fața bisericii și s-a năpustit cu toată viteza pe drumul drept, către buncărele de gunoi deasupra cărora tronează reclama unei farmacii. Voinicul trotinetist (e voie așa/ că și biciclist este voie să spunem), nu a mai putut evita nimic. Nici pe șefii de plasă care veneau agale dinspre tarabele pieții cu sacoșele pline, nici pe doamnele în vârstă care se întâlniseră ca din întâmplare și puseseră de o ședință despre boli și pomeniri ale morților, cu atât mai mult nici pe babele, moșnegii, domnișorii și domnișoarele venite de la țară cu marfă proaspătă și care, neavând loc în incinta pieței, și-au înjghebat mici puncte de desfacere pe marginea trotuarului nu mai lat de un metru.  Într-o clipită, au zburat toți și toate care încotro, printre gardurile vii: mușterii, șefi de plasă, găleți cu corcodușe, vișine, perje, brânză, pungi cu păstăi, buchete de busuioc, mărunții producători, două băbuțe mai firave chiar cu gaizdele-n sus.

Iar voinicul nostru, după ce a spulberat ca-n filme totul, a zâmbit nițel, până când minusculul vehicul de sub el, scăpat de sub control,  s-a izbit în ultimul sofronel păstrat  în zonă. Uriașul imberb s-a prăbușit de pe trotinetă, cutremurând asfaltul și pământul de dedesubt. Când i-a revenit respirația, s-a ridicat pe coate și a văzut cum sângele îi curgea în două cu praf, dintr-o julitură  la unul dintre genunchi.

Tot atunci  a venit și durerea. Iar eroul calicit a pornit-o pe scâncete, de nu mai putea nimeni să-l potolească. A sunat-o pe mama, pe smart, care a venit rapid și l-a recuperat privind urâcioasă către cei din jur. Și uite așa, salvatoarea mămică, sprijinindu-și eroul de două ori cât ea care șchiopăta și gemea iar în mâna cealaltă cărând ce a mai rămas din trotinetă, a fost urmărită cu privirile de  ceilalți eroi ai întâmplării, cu roluri secundare, îndepărtându-se încet pe alee, către Albina. Kaneț film!

Please follow and like us:

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *