Hai la meci!
Astăzi după amiază a fost meci pe Areni! Foresta Suceava – Ceahlăul Piatra Neamț, echipe cu trecut glorios, care vor să renască, să urce iar, cum se spune, în ”eșaloanele superioare”, unde au fost cândva. Echipe din județe vecine și prietene dar fără nicio îngăduință, când este vorba despre cine-i cel mai tare.
Nu am fost un participant activ la fenomenul fotbalistic sucevean, recunosc, nici ca jurnalist sportiv, nici măcar ca suporter pe stadion. În ultima vreme, să fiu cinstit, am dat doar like-uri pe pagina de internet a echipei Foresta și i-am urat succes.
Ce m-a determinat să fiu astăzi la meci? Două – trei lucruri: Niște vorbe măsurate ale antrenorului Forestei, Dorin Goian, care m-au atins la sentiment, care au fost subliniate într-un editorial de colegul Sorin Avram: Suporterilor, decât să dați doar like-uri pe internet mai bine veniți la meci și, dacă nu jucăm bine, ne huiduiți, dacă jucăm bine, ne aplaudați! A mai fost un zvon că Dorin Goian ar fi curtat de FCSB-ul lui Becali și, nu în ultimul rând, niște copii, băieți și fete de prin fața blocului care, bătând mingea printre mașinile din parcare, își alegeau numele de fotbaliști miuțari: Eu sunt Chika, tu ești Makongo! Ba invers! Eu sunt Filip! Eu sunt Ilie! Ba eu sunt Ilie, tu ești Netbai! Netbai vreau să fiu eu! Și tot așa…
Foresta a câștigat, cu 2 – 1, precum se știe deja, goluri marcate pentru ai noștri de Filip în minutul 15 și Ilie în minutul 55. Oaspeții de la Ceahlăul au înscris în minutul 82, prin Ahmed.
Dar spectacolul! Acesta a făcut fiecare bănuț din cei 10 lei plătiți la intrarea pe stadionul Areni! Cum s-au mai luptat ai noștri cu ai lor, cum s-au mai faultat unii pe alții de au epuizat un buzunar întreg de cartonașe galbene ale arbitrului de centru. Cum în trei rânduri, luptătorii de la Foresta au lansat avioane în tribune în doar două minute, cum două mingi au zburat în afara stadionului, fără a se ști dacă vor mai fi vreodată recuperate, cum au însuflețit jucătorii tribunele, prin spectacolul lor.
Nu a fost loc de plictiseală pentru public, cum am mai văzut eu pe la televizor în ligi superioare, unde se confruntau formații mult mai galonate. Au fost driblinguri măiestre, au fost contraatacuri, au fost intervenții inspirate ale portarilor. Spectacolul, cum am spus, a meritat toți banii.
Iar când în spatele tău ai un domn în vârstă, cu șapcă din aceea de modă veche, microbist veteran, care îi cunoaște pe toți jucătorii de pe teren după numele mic și care le dă indicații cu voce sonoră mai abitir decât Dorin Goian de pe bancă, nu poți decât să spui: Abia aștept următorul meci!
Hai Foresta!
(Neculai Roșca)
