HOTELUL CENTRAL, GĂINAȚUL, GRANITUL ȘI PORUMBEII

În Piața San Marco din Veneția, vin în fiecare an turiști din toate părțile lumii, pentru a se fotogafia, pe lângă marile vestigii istorice și cu porumbeii. Aceștia inundă piața, chemați de copii, familii, persoane singure, cu pungile de hârtie pline de semințe. Din pungi se aruncă cu drămuială semințele cumpărate de alături, pentru ca selfiurile cu entuziasmul micilor oameni, regizate de părinți, bunici, doici, îngrijitoare, etc, să iasă cât mai bine pe rețelele de socializare unde vor fi distribuite, spre marea satisfacție a amatorilor de chestiuni mici și gingașe de pe întreg mapamondul.
Copiii se bucură și aleargă după păsărelele pe care le invită la masă, aruncând semințe cumpărate de cei care îi păzesc să nu facă vreo dandana și în orașul Suceava. În ultimii ani, mai întâi de probă, apoi tot mai motivați, porumbeii de sub acoperișul Casei de Cultură și-au extins teritoriul peste drum, sub acoperișul fostului hotel Central, devenit ulterior hotelul Suceava, cumpărat de o societate de asigurări UNITA, cu necazurile inerente pe care le implică această neplăcută procedură. Renovarea hotelului începută la un moment dat, a fost abandonată. Rețelele de utilități din clădire, unde se începuseră operațiunile de reparație, chiar și din camerele de hotel, au fost lăsate deoparte, trecute la capitolul ”alte lucrări”.

Hotelul Central, renumit în prima jumătate a anilor optzeci a secolului trecut a avut o perioadă de glorie. Construit în fața Casei de Cultură, într-un ansamblu de blocuri din care nu ieșea cu nimic în evidență, din punct de vedere arhitectonic, a fost dotat, la modul figurat desigur, cu agenții CFR, TAROM, birouri de turism oficiale și alte facilități conexe amplasate pe aceeași parte a străzii, cât mai aproape de ieșirea din hotel, pentru a nu încurca turiștii. Aceștia erau de fapt delegați de la conducerea de partid și de stat din timpul comunismului, mulți dintre ei trimiși cu avionul la Suceava să rezolve probleme și trebuind să se întoarcă repede în capitală. Fără avion sau, mă rog, fără autobuz spre aeroport la scară, respectarea indicațiilor era imposibilă.
O mare lovitură pentru autoritățile comuniste de la acea vreme a fost plecarea definitivă din țară, cu solicitare de azil politic în Suedia, a directorului de la jumătatea anilor optzeci a veacului trecut, a Hotelului Central.

Hotelul a continuat să funcționeze și fără directorul emigrat în Suedia, chiar și ani buni după revoluție. Când s-a apăsat pedala pe marea privatizare, imobilul a fost cumpărat, în ansamblul său, de o companie de asigurări din Timișoara, UNITA. Patronii timișoreni au lăsat să funcționeze o perioadă de timp hotelul și restaurantul, desfășurându-și activitatea de asigurări în spatele imobilului, unde funcționau anterior structurile de contabilitate ale hotelului și un lactobar.

Acum un deceniu, s-a închis prăvălia definitiv la Hotelul Central. Noua legislație a impus obligativitatea asigurării de locuri de parcare, lucru imposibil în buricul târgului, agențiile TAROM și CFR nu au mai fost de actualitate pentru că rezervările se pot face on-line, la fel și la agențiile de turism.
S-a încercat în câteva rânduri vânzarea clădirii dar prețul cerut de cei de la UNITA nu a încurajat niciun investitor local. S-a rezolvat însă preluarea parterului clădirii de către o rețea internațională de magazine de cartier, ”Profi” , funcțională acum.

Singurii stăpâni adevărați ai acestui edificiu au devenit acum porumbeii. Acele păsări urbane, denumite de un actor și regizor american pe nume Woody Allen ”șobolanii văzduhului”, au pus stăpânire pe costoroabele și asterialele clădirii defunctului, acum , hotel Central din municipiul reședință de județ.
Porumbeii de sub costoroabele nefuncționalului hotel s-au înmulțit de la un an la altul, luând pildă de la vecinii lor de sub acoperișul Casei de Cultură. Foarte posibil, s-a încuscrit și încumetrit între timp. Jos, pe granitul chinezesc cu care a fost pavată esplanada principală a orașului, sute de păsărele se adună la simpla chemare a unor prichindei cu un pumnuț de semințe scoase din punga pe care o ține, protectoare, bunica, bunicul, mămica etc. Și în centrul Sucevei se fac poze selfie, ca și în Piața San Marco din Veneția. Mulți dintre cetățenii Sucevei, cum prezumăm, și cetățeni ai Veneției, se plâng de murdăria lăsată în urmă de aceste mirifice zburătoare, soli ai păcii de milenii în cele două mari piețe. La Suceava, de exemplu, locuitorii mai în vârstă și mai plini de simț civic i-au reclamat pe porumbei că au găinaț acid care distruge granitul chinezesc. Copilașii se bucură pășind fără complexe prin găinațul acid pentru a-i hrăni pe porumbei. Granitul chinezesc încă mai rezistă. Clădirea vechiului hotel Central, devenită hulubărie s-a împăcat cu soarta și privește zâmbitoare atât la sucevenii recalcitranți, la cei care amorțesc pe o bancă dinainte, dar mai ales la copiii pentru care ideea de a ține în viață ceva, chiar și niște porumbei oportuniști reprezintă unicul țel într-o zi în care au venit pur și simplu, ”la porumbei”.

Please follow and like us: