HOTELUL CENTRAL, GĂINAȚUL, GRANITUL ȘI PORUMBEII

În Piața San Marco din Veneția, vin în fiecare an turiști din toate părțile lumii, pentru a se fotogafia, pe lângă marile vestigii istorice și cu porumbeii. Aceștia inundă piața, chemați de copii, familii, persoane singure, cu pungile de hârtie pline de semințe. Din pungi se aruncă cu drămuială semințele cumpărate de alături, pentru ca selfiurile cu entuziasmul micilor oameni, regizate de părinți, bunici, doici, îngrijitoare, etc, să iasă cât mai bine pe rețelele de socializare unde vor fi distribuite, spre marea satisfacție a amatorilor de chestiuni mici și gingașe de pe întreg mapamondul.
Copiii se bucură și aleargă după păsărelele pe care le invită la masă, aruncând semințe cumpărate de cei care îi păzesc să nu facă vreo dandana și în orașul Suceava. În ultimii ani, mai întâi de probă, apoi tot mai motivați, porumbeii de sub acoperișul Casei de Cultură și-au extins teritoriul peste drum, sub acoperișul fostului hotel Central, devenit ulterior hotelul Suceava, cumpărat de o societate de asigurări UNITA, cu necazurile inerente pe care le implică această neplăcută procedură. Renovarea hotelului începută la un moment dat, a fost abandonată. Rețelele de utilități din clădire, unde se începuseră operațiunile de reparație, chiar și din camerele de hotel, au fost lăsate deoparte, trecute la capitolul ”alte lucrări”.

Hotelul Central, renumit în prima jumătate a anilor optzeci a secolului trecut a avut o perioadă de glorie. Construit în fața Casei de Cultură, într-un ansamblu de blocuri din care nu ieșea cu nimic în evidență, din punct de vedere arhitectonic, a fost dotat, la modul figurat desigur, cu agenții CFR, TAROM, birouri de turism oficiale și alte facilități conexe amplasate pe aceeași parte a străzii, cât mai aproape de ieșirea din hotel, pentru a nu încurca turiștii. Aceștia erau de fapt delegați de la conducerea de partid și de stat din timpul comunismului, mulți dintre ei trimiși cu avionul la Suceava să rezolve probleme și trebuind să se întoarcă repede în capitală. Fără avion sau, mă rog, fără autobuz spre aeroport la scară, respectarea indicațiilor era imposibilă.
O mare lovitură pentru autoritățile comuniste de la acea vreme a fost plecarea definitivă din țară, cu solicitare de azil politic în Suedia, a directorului de la jumătatea anilor optzeci a veacului trecut, a Hotelului Central.

Hotelul a continuat să funcționeze și fără directorul emigrat în Suedia, chiar și ani buni după revoluție. Când s-a apăsat pedala pe marea privatizare, imobilul a fost cumpărat, în ansamblul său, de o companie de asigurări din Timișoara, UNITA. Patronii timișoreni au lăsat să funcționeze o perioadă de timp hotelul și restaurantul, desfășurându-și activitatea de asigurări în spatele imobilului, unde funcționau anterior structurile de contabilitate ale hotelului și un lactobar.

Acum un deceniu, s-a închis prăvălia definitiv la Hotelul Central. Noua legislație a impus obligativitatea asigurării de locuri de parcare, lucru imposibil în buricul târgului, agențiile TAROM și CFR nu au mai fost de actualitate pentru că rezervările se pot face on-line, la fel și la agențiile de turism.
S-a încercat în câteva rânduri vânzarea clădirii dar prețul cerut de cei de la UNITA nu a încurajat niciun investitor local. S-a rezolvat însă preluarea parterului clădirii de către o rețea internațională de magazine de cartier, ”Profi” , funcțională acum.

Singurii stăpâni adevărați ai acestui edificiu au devenit acum porumbeii. Acele păsări urbane, denumite de un actor și regizor american pe nume Woody Allen ”șobolanii văzduhului”, au pus stăpânire pe costoroabele și asterialele clădirii defunctului, acum , hotel Central din municipiul reședință de județ.
Porumbeii de sub costoroabele nefuncționalului hotel s-au înmulțit de la un an la altul, luând pildă de la vecinii lor de sub acoperișul Casei de Cultură. Foarte posibil, s-a încuscrit și încumetrit între timp. Jos, pe granitul chinezesc cu care a fost pavată esplanada principală a orașului, sute de păsărele se adună la simpla chemare a unor prichindei cu un pumnuț de semințe scoase din punga pe care o ține, protectoare, bunica, bunicul, mămica etc. Și în centrul Sucevei se fac poze selfie, ca și în Piața San Marco din Veneția. Mulți dintre cetățenii Sucevei, cum prezumăm, și cetățeni ai Veneției, se plâng de murdăria lăsată în urmă de aceste mirifice zburătoare, soli ai păcii de milenii în cele două mari piețe. La Suceava, de exemplu, locuitorii mai în vârstă și mai plini de simț civic i-au reclamat pe porumbei că au găinaț acid care distruge granitul chinezesc. Copilașii se bucură pășind fără complexe prin găinațul acid pentru a-i hrăni pe porumbei. Granitul chinezesc încă mai rezistă. Clădirea vechiului hotel Central, devenită hulubărie s-a împăcat cu soarta și privește zâmbitoare atât la sucevenii recalcitranți, la cei care amorțesc pe o bancă dinainte, dar mai ales la copiii pentru care ideea de a ține în viață ceva, chiar și niște porumbei oportuniști reprezintă unicul țel într-o zi în care au venit pur și simplu, ”la porumbei”.

Please follow and like us:

Un comentariu la „HOTELUL CENTRAL, GĂINAȚUL, GRANITUL ȘI PORUMBEII

  • 3 august 2018 la 14:07
    Permalink

    Dar să nu uităm: acolo nu erau numai hotelul CENTRAL,agențiile aflate,totuși ,doar in proximitate,sediul OJT… Acolo se afla o instituție cu adevărat centrală,de calitate,cam la standardele care puteau fi considerate de calitate pe vremea aceea… Era restaurantul CENTRAL,cu muzică,cu toate ale destrăbălării chenzinale,ilicit-bișnițărești, și abia mai la urmă de partid și de stat… Nu cred,ba chiar mă amuză,că azilul politic al nu’ș cărui director rămas in Suedia,la *uie psd,ar fi fost vreun semnal pentru declinul localului dar și al locului… Dacă primăria Suceava,domnul Lungu personal cu cele enșpe mandate ale sale, ar fi știut, sau ar fi vrut ,sau ar fi putut, ar fi rezolvat problema parcărilor,pentru că parcarea subterana din megieșie este o variațiune pe aceeași temă…
    Primăria ,din păcate,și-a dat în petec poate acolo în primul rând,ca o proba a maturității sale în comiterea de erori,în migăloasa transformare a Sucevei in cea mai mare și mai butucănoasă comună din județ! Acolo a eșuat în preluarea legală a imobilului care fusese construit de către stat drept „Casă de cultură”,cu subtitlul „ …a sindicatelor”,care era o mențiune tâmpită,ceva cam ca democrația „originală”,astfel încât acel imobil,întamplător sau nu, arhitectural reușit, adăpostește acuma cârciumi și debite,cârnățării care se bat pe clientela cu marii luptători capitaliști reprezentați de feciorul primarului,tot acolo s-a eliminat definitiv revoluta noțiune de „for public” care,deoarece nu există,nici nu mai putea să adăpostească monumente de for public.. De aia statuia lui Petru I Musat a fost exilată vreo doi ani buni pe la un gunoi ,că cam încurca terasa lui Petru I. Lungu,descălecător bucovinean cu Oscar Wilde,mare bucovinean și ăsta,dar și homo,numa’ bun de homo bucovinensis,nu?
    De pe-acolo ne-au rânjit hidos statuile regimurilor pedelist-kioriste,statuia celui mai mare ou inchistrit (!!!) din lumea liberă („împiestrițată”,cum ar zice un anume domn „avocat” care a lansat recent o carte alzheimer-istă grea,de cca 1,675 kg…),confecționată din materiale refolosibile și drapată ,abțibildurată ,cum a zis domnul primar,cu un fel de autocolant,ceea ce reprezintă ultima modă în materie de monument de for public,statuia de slănină sau eco-bio,de rumeguș presat,care se restaurează cu șpaclul sau cu pila de unghii…Deci se ia un guguloi din ceva aflat la îndemână,se îmbracă într-un fel de chiloți-maiou-ciorapi-cu-totul,se face o șfeștanie de mort și iaca un simbol al bucovinismului rutean neted,actualimente trimis la oleacă de școală de corecție,undeva,la alt gunoi,de la Cetate…
    Dar și renumita statuie cunoscută sub diferite pseudonime,de unde concluzia că este o statuie acoperită,deci „Tirbușonul”,„Molia inaripată”,„Bucovineancă_model_din Prelipca_dându-și_jos_combinizonul”,„Tors_de_știmă”,altele,încât a trebuit să fie exilată și asta într-un decor și mai meschin,oleacă mai sus… Și să fie împodobită cu o plăcuță pe una dintre laturi,ca să știe tăt homo bukovinensis care este fața și care dosul,spre cele necesare…
    De unde și concluzia că,judecată într-un ansamblu la fel de coerent ca și politica primariei lungiste,chestiunea hotelului CENTRAL este chiar mai cotoioasă decât o arată și o modelează,acid,porumbeii…
    Cât despre UNITA,să fim noi serioși și la pungă groși,au și ei agerimea ,efectele dar și afectele căii ferate acum disparute, Gura Putnei-Nisipitu… In sensul că reprezintă ceva paralel,ca șinele,un fel de stat care era pe când nu s-a văzut,azi îl vedem și *uie…Mai mult nu că nu se poate spune,nu se poate ști,adevărul fiind chiar mai acid decât kk de porumbel…

    Răspunde

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *