În loc de editorial: Nimic nou sub soare, comportamentul oamenilor în vremuri de cumpănă

”Am cunoscut multe cazuri și aș putea da nenumărate exemple de oameni inimoși, cucernici, pătrunși de credință care, simțindu-se stăpâniți de boală, nu numai că s-au ferit să-i molipsească pe alții, dar n-au îngăduit propriei lor familii să se apropie de ei, în speranța că astfel viețile le vor fi cruțate; ba chiar au murit fără să-și vadă neamurile cele mai apropiate, ca să nu le transmită boala ăi să nu le pună viețile în primejdie.

Dar au fost și cazuri în care oameni măcinați de boală s-au arătat nepăsători față de răul pe care-l făceau altora; mai ales bolnavii care fugiseră din casele închise , scoși din răbdări de puținătatea proviziilor sau a distracțiilor. Reușind să-și ascundă condiția reală, ei au fost, fără voie, unealta de molipsire a unor oameni neștiutori și nepregătiți”

Când au fost scrise oare aceste rânduri? Ieri? Alaltăieri? Săptămâna trecută? Nicidecum. Au fost scrise fix acum 300 de ani, pe la 1720, de cunoscutul de mai toți scriitor englez Daniel Defoe, autorul nemuritoarei cărți ”Robinson Crusoe”. Iar această carte, pe care mai toți pământenii, dacă o au sau au avut-o, au ascuns-o mai toți într-un ungher al bibliotecii, pentru că zugrăvind ororile plăgii care a lovind crunt Londra pe la 1665, ar fi provocat lectorului mai degrabă frisoane reci decât plăcere a lecturii.

În aceste zile vedem postări pe rețelele de socializare cu redescoperitul roman al lui Albert Camus, ”Ciuma”. Dar dacă vreți să aflați  comportamentul real al omului în fața morții iminente recomand, cu strângere de inimă, mult mai realistul volum al lui Daniel Defoe, ”Jurnal din anul ciumei”. Eventualii cititori vor înțelege de ce această carte tinde să revină în actualitate parcă mai pregnant decât optimistul roman ”Robinson Crusoe”.

Iar dacă doriți o atitudine mai optimistă asupra acestui gen de flagel, apropo de ”izolarea la domiciliu”, vă recomand ”Decameronul” lui Giovanni Boccaccio, scris prin veacul al XIV-lea, despre cum s-au izolat florentinii chivernisiți de teama aceleiași epidemii și, ca să le treacă plictiseala și grijile, s-au pus pe împărtășit istorii dintre cele mai pitorești.

Please follow and like us:

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *