La cireșe cu mătușa

Hai cireșe ieftinite, hai căpșuni de Satu Mare, originale! Hai mărar de Moara! Hai ceapă de Șcheia, Prelipca, hai smântână de Frumoasa!  Hai caș de Salcea! Hai cartofi de Bosanci! Hai pătrunjel de angro! Marfă de Galați! Nimic din China!

Pe bune, nu găsești în Piața mică cățel de usturoi chinezesc. Dar sunt oferite la vânzare mănunchiuri de căciulii cu cozile încă verzi, la cinci lei struțul, proveniență incertă.

Acesta-i prost grămadă, zice Dante Gurtresch, privind peste acoperișurile provizorii ale tarabelor, cocoțați într-un pin negru, deasupra unor precupeți care vând flori, la adăpost de razele soarelui, indicându-i-l lui Mugur Geu  pe dezorientatul Roșca, trimis de nevastă să facă cumpărăturile de sâmbătă dimineață.

Ce-i acela struț? Întreabă Geu, cum adică usturoi la struț? Acesta-i bolund, se resemnează  jurnalistul fără teamă și aproape  fără prihană.

Vezi că nu știi străineză măi oacheșule? La Ițcani se vorbește nemțește. Der struțen egal der buchet, ce atâta filosofie?

Arianule, vezi că te împing de pe cracă!

La Don cu tine!

Mucles! Închide disputa Mugur Geu. Uite ce cumpără barosanul! Cireșe, jumătate de kil. Două sute de vorona. Câtă iroseală! A fost trimis cu bani potriviți de acasă. Nicio șansă pentru VeVe! Uite-l cum se strecoară printre mușterii cu viteză maximă! Oare îl prinde?

Nu cred. L-a văzut cu coada ochiului și își face drum spre ieșirea din piață.  Iată cum iuțește pasul! VeVe scoate sacoșa din buzunarul gecii! O scapă jos! Roșca pășește apărat spre ieșire! Nu se uită în spate! VeVe recuperează sacoșa! Roșca accelerează! Se apropie placajul! Nuuu!

Ce-i cu tine neamțule, ai căpiat! De unde ai scos astfel de interjecții? Te-ai întâlnit cu Țopescu?

Da de unde? De pe stadion de la Ițcani, cu Rapidul. Uită-te băi, acum îl trage de mânecă! S-a oprit. De ce? Nici Veve nu mai îndrăznește…

Îngusta stradă de dinaintea Pieței Mici, așezată provizoriu pe terenul privatizat al defunctei fabrici de tricotaje Zimbru, are trafic auto cât tot bulevardul George Enescu. Chioșcurile s-au lipit de străduță, fără nici un spațiu de protecție pentru bieții mușterii pietoni. Cei care au turnat asfaltul au lăsat parcă dinadins  la ieșirea din piață un povârniș adânc, unde apa se păstrează mai multe zile chiar și după cea mai blajină ploaie, trebuind să dispară doar natural, prin evaporare. Acum nu este cazul. Roșca, cu sacoșa în care avea printre altele, și jumătatea de kilogram de cireșe, se oprește automat, văzând coloana de mașini care huruie pe străduță, stropind nonșalant pe șefii de plasă veniți după cumpărături.

Hai măi! Strigă din spate o doamnă care vorbea puternic pe difuzorul  smartului. Și mai tare decât o auzea pe colega: Si, si, bambino! Hai măi, stai în drumul oamenilor!

Un pic mătușă, ne calcă mașinile dacă facem un pas în stradă, rostește prietenos Roșca, fără să se întoarcă.

Mătușă e mă-ta! Că dacă ești de la televizor, trebuie să fii și nesimțit!

Veve se întoarce zgribulit băgându-și înapoi sacoșa în buzunarul de la geacă, reluându-și plimbarea prin piață, gânditor, căutându-și alt sponsor.  

Roșca o vede pentru o clipă pe doamna cu smartul, cu părul în șuvițe crețe,  vopsite în culoarea cireșelor negre. Nu-i vede fața ascunsă de mască dar simte ascuțișul privirii femeii supărate foc pentru că involuntar, i-a aproximat vârsta. A prins o cărărușă printre mașinile blocate pe străduța îngustă nu se știe din ce motiv, și s-a dus în treaba lui.

A încasat-o Roșcanul! Ai văzut cum a tulit-o? Zise satisfăcut Mugur Geu.

Taci măi, uite la babornița vopsită! Și-a dat jos masca!

Văleu, bine zici! Dar unde a dispărut Veveul?

Ce-i cu ciorile alea bărbate? Ne strică vânzarea la floricele! Zât! Huși de-aici gheonoaielor!

Femeie, uită-te bine, nu-i nicio cioară în copac. E doar o stăncuță și o mierlă. Că-s amândouă întunecate la pene, așa le-a așezat Dumnezeu. Lasă-le acolo, să mai sporovăiască. Uită-te la burdihanul tău! Cu el m-am însurat pirando?

Please follow and like us:

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *