La Denii

O dată pe an, ne înțoleam. Pantalonii trebuiau să fie pensați, pantofii ciocați, cămașa  strâmtată și ea pe bust, în trapez, cu gulerul ridicat. Restul nu mai conta. Ba nu! Conta la pantaloni să fie negri și cu  vipușcă albă.

Doar câțiva își permiteau, fiindcă la croitorul de la Complex, vipușca te costa o sută de lei în plus. De unde să scoți atâția bani când ești în clasa a opta și abia te-ai apucat de fumat? ”Babacele” plăteau pantofii, cămașa pe care o și strâmtau în trapez la mașina de cusut de acasă dar niciodată n-ar fi acceptat pantalonii negri cu vipușcă albă: Când vei câștiga banii tăi! Sare cu piper nu-i bun, nu-i elegant?

Buni și aceia. Pentru că pândeam calendarul, să vedem cum sunt Deniile, în Săptămâna Mare. Acolo mergeam noi băieții, spălați și înțoliți cu hainele cele noi, cu gândul că și  fetele vor veni, să vorbim.

Iar când apăreau ele, ca un stol de păsărele gătite minunat, cum se înțeleseseră dinainte, îți venea să le sorbi dintr-o linguriță de aur.  

Iar flăcăii cu pantofi ciocați, pantaloni pensați și cămăși trapez cu gulerul ridicat, rămâneau blocați.  

Cel mai curajos punea întrebarea: Ce faceți? Și voi pe la Denie?

Iar cea mai curajoasă răspundea: Am venit și noi oleacă.

Iar după aceea fetele se hlizeau și plecau mai departe, amestecându-se în mulțime. Iar băieții cu ciocați noi se retrăgeau în întuneric, să  tragă din țigările Ateneu mentolate, câte două – trei la rând, vorbind despre cu totul altceva.

Iar fetele în biserică ascultau cuvioase slujba pe partea stângă, iar băietanii se așezau și ei pe partea cealaltă, la fel de cuvioși, trăgând cu ochiul unii la ceilalți.

Câțiva dintre ei, cu carbid de la fabrică, pușcau conserve de farbă, în cimitir. Cei bătrâni îi dojeneau din priviri, ascultând ce cântă popa, cu urechea cealaltă.  

Iar seara târziu, după denie, fetele se întorceau acasă de mână pe mijlocul drumului iar în urma lor la câțiva zeci de pași, se retrăgeau și bravii flăcăi, terminând pachetul de Ateneu.

A doua zi, la școală, totul era la fel de anost, de parcă nimic nu s-ar fi întâmplat.

Dar bine că sunt Denii toată săptămâna! Cine știe?

Please follow and like us:

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.