La tarabele din piață, negociator fără succes

La Piață. Ceri un kilogram de mere. Nu le atingi, că-i pandemie. În punguța de plastic se pun cele mai mari. Două – trei la kilogram. Ripostezi timid: doream mai mici. Privire dușmănoasă: Și pe astea  mari  cui le dau? Trage un măr uriaș și pune în loc 5, cele mai părăsite de pe tarabă, la același gramaj:  Să te înveți minte. La colțul cu roșii: Trei roșii, acelea nu prea mari vă rog! N-au crescut toate odată, vine răspunsul. Cum au venit, așa le dau la mână. La colțul cu cartofi al tarabei: două kilograme, mai mari, dacă se poate. Vine și răspunsul nervos: Mere mici, roșii mici, acum vrei matale barabule mari!

Merele cele frumoase,  și cele mari, și cele mici,  sunt din Polonia.  Roșiile vin din  Turcia netriate pe dimensiuni. Barabulele tot de la polaci, că-s mai gospodari. Vorba cronicarilor: Suceava  a fost în trecut un centru de negoț important, de la intersecția marelui drum comercial de la Stambul la Lvov.

Se plătește totul. Oamenii de dincolo de cântar, pentru că trebuie să trăiască, mai adaugă puțin la prețul mărfii cumpărate din Angro, să poată să-și hrănească gloata. Și nu pot rămâne cu marfa nevândută.  

Please follow and like us:

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *