La vernisaj: „BD în acțiune”, expoziție comună Konstantin Ungureanu- BOX – Iulian Dzubinski, la Galeria de Artă a USV (Corpul A, la etaj)

Artiștii suceveni nu obosesc, nu se dau bătuți, nu se plâng pe rețelele de socializare. Dovadă că evenimentele culturale importante nu au lipsit din viața urbei de la începutul acestui an, Nu le enumerăm, pentru ca nu cumva să uităm pe cineva.

În acest articol este vorba despre vernisajul expoziției de miercuri seară, de pe holul mare de la etaj al  Corpului A al Universității ”Ștefan cel Mare”, devenit acum galerie de artă.

Cine sunt aceia care nu se dau bătuți și nici nu își plâng soarta la vreme de criză? Nimeni alții  decât pictorul Konstantin Ungureanu-BOX și amicul său într-ale creației dar și în  viața de zi cu zi, pictorul Iulian Dzubinski.

Pe generoasa simeză oferită de peretele corpului vechi al USV (aprecieri Universității pentru ideea de a valorifica artistic acest spațiu), Konstantin Ungureanu-BOX și Iulian Dzubinski au expus tablouri care nu pot să nu răpească măcar pentru o clipă privirile celor aflați cu treabă pe acolo, mă gândesc desigur, la studenți. Dar spațiul poate fi vizitat de oricine dorește, între orele reglementate.

 

Minutul de contemplație:

 

Din tablourile lui  Konstantin Ungureanu-BOX năvălesc către privitori siluete stranii și nu tocmai, cu forme și mișcări ademenitoare, sirene și îngeri, creaturi cu ochii goliți care te cheamă înăuntru.

Tablourile lui Iulian Dzubinski îți fracturează privirea în mii de solzi plini de culoare, pe care simți că trebuie să îi ordonezi, cu orice preț, tot acolo, înăuntru.

 

Revenind la eveniment:

 

Puține vernisaje ale unor expoziții de pictură au avut parte de atât de mult public în ultima vreme. Fără oficiali, fără responsabili din domeniul cultural, doar prieteni ai artiștilor și admiratori. Or fi fost o sută? N-or fi fost? Cine a stat să-i numere.

Iar când evenimentul a avut loc chiar în ziua în care pictorul Konstantin Ungureanu-BOX a împlinit 67 de ani, chiar nu se cuvine să numărăm ori să enumerăm participanții la petrecere.

Curatorul expoziției, asistent univ. dr. artist vizual Ana-Maria Ovadiuc, a făcut oficiile de gazdă. După prezentarea cuvenită a creațiilor celor doi corifei ai picturii sucevene, nu i-a lăsat pe aceștia să cuvânte, până când niște tineri artiști, frumoși și talentați, nu le-au oferit porția de cultură alternativă: poezie și muzică populară!

Iulian Bardan, student în anul II la Facultatea de Litere și Științe ale Comunicării a recitat din poeziile proprii, la fel și Alexandra Miscov, masterandă la Facultatea de Științe ale Educației din USV. Adela Şulea a recitat  câteva poezii ale profesorului Franciuc.
Roxana Lupu Moroșan, studentă la Facultatea de Drept și Științe Administrative şi Iuliana Chirică, elevă  la Colegiul de Artă ”Ciprian Porumbescu”, au  adus un val de prospețime în mulțimea de participanți, cu recitaluri de muzică populară, maestrul BOX bătând moderat, dar  cu multă voiciune  ritmul în mozaicul sălii. În timp ce prietenul Iulian Dzubinki se arăta mai rezervat. Dar nu a contat, pentru că ziua de ieri a fost și aniversarea lui Konstantin Ungureanu BOX, căruia i s-a aprobat dreptul de a se bucura, așa cum se pricepe el mai bine.

Celor doi pictori le-a venit în cele din urmă, rândul la cuvânt. BOX a vorbit frumos și i-a declarat monumente pe mai toți cei prezenți. Iulian Dzubinski, mai rezervat, a vorbit despre munca pictorului, în atelier.

Arhitectul, scriitorul și pătimașul într-ale artei Doru Olaș, a direcționat privirile vizitatorilor către arta non figurativă a lui Iulian Dzubinski, felicitând USV și organizatorii pentru spațiul generos pus la dispoziție, pentru un vernisaj de asemenea anvergură.

Poetul Constantin Bulboacă a profitat de prilej și a dedicat un catren pictorilor vernisați.

La urmă,  Konstantin Ungureanu-BOX  a pățit-o rău de tot. Profesorul pensionar Constantin Mărgineanu, fostul său șef de la școala în care pictorul, acum pensionar și el, era profesor de desen, a dat în vileag sumedenie de istorii, care dintre care mai percutante și pline de învățăminte, de genul  ”așa ceva numai BOX putea face”, din anii vechii prietenii care i-a adus destule belele pe cap  profesorului Mărgineanu, tratată cu nonșalanță de mai tânărul  profesor pictor.  Doi oameni remarcabili.

Publicul a râs pentru că i s-a confirmat încă odată că BOX este unic în  spațiul cultural sucevean și nu numai.

M-am întins cam mult. La sfârșit i s-a cântat ”Mulți ani trăiască”, BOX  a plâns și s-a pupat cu toți!

 

Opinia specialistului –  Ana-Maria Ovadiuc:

 

Pictorul BOX, care a împlinit 67 de ani pe 8 februarie, a tras după el pe prietenul Dzubinski și au acționat pe cale de consecință. Ca atare în galeria suceveană, îngerii lui BOX veghează peste limbajul colorat al lui Dzubinski. Culorile din lucrările celor doi prieteni, sparg prin cromatica, eclectică pe alături,
spațiul expozițional.
Lucrările lui I. Dzubinski, privite de la depărtare, emană un oranj amalgamat. Pe măsură ce te apropii de lucrările omului născut în Cacica, Suceava, marcat pe viață de strălucirea argintie a locului din care sarea este adusă la suprafață, descoperi un conținut multiplicat până la refuz de forme geometrice, în care, sau peste care, sunt plasate elemente figurative.

Cu o perdea de culori primare, roșu, galben și albastru, care acoperă ca o plasă de păinjen, un fundal gălbui spălăcit, totul pare a fi factura unui om frământat de multe probleme existențiale. Într-un anume fel personajele desprinse din încâlceala asta cromatică, emană tristețe. Se știe din cromatologie că două culori calde se resping reciproc. I. Dzubinski aplică formula asta la refuz. Galbenul refuză roșul și invers, iar din toate acestea se naște un tablou cubist. Dar nici cubist nu este. Pentru că dacă ar fi fost cubist, ai fi regăsit în el formele de dedesubt accentuate prin culori mai închise.

E un război cu el însuși pe aceste pânze. Are câteva autoportrete, în care stigmatizează pe altarul suferinței, trăirile sale zbuciumate. E ca și cum I.D. ar fi luat o oglindă, a izbit-o de perete, și de acolo din frânturile alea de cioburi sparte, a început să-și reconstruiască o identitate nouă.
Expresie a furiei uneori, roșul aprins, aproape fovist, din lucrărle sale este temperat de linii colorate, minuțios așternute, ca și cum și-ar diseca propriul timp emoțional. Nu există în un spațiu al liniștii lucrările lui I.D. Poate de aceea vine BOX să-l tempereze.

BOX deține acest spațiu al liniștii.
Unde îl găsim ? În formele ample de pe fundalul lucrărilor.
La BOX sunt trei mari componente plastice: fundalul, personajele și liniile sau tușele ample de legătură. Fiind absolvent de institut superior de arte, secția pictură murală, lucrările lui BOX pot fi privite de la distanță cu oarecare relaxare. Dacă la Dzubinski, te apropri obligatoriu de lucrare, să-i ințelegi mesajul plastic, la BOX lucrările le privești de la distanță. Înzestrat cu un simț deosebit al construcției planurilor compoziționale, aripile din lucrările sale zboară în lumi transcedentale. Suprafețele mari de albastru vin în contra-greutate la suprafețele mari de brunuri. Recunoști cu siguranță reinterpretări artistice ale vechilor maeștrii ruși. Dacă privești atent, sunt lucrări în care zborul, este tratat ca modalitate de trecere la neființă. Aripile creează un strașnic moment de acțiune, de ridicare în slavă a multiplelor fațete ale aceluiași personaj. BOX este în permanentă acțiune.