”Lapte și miere”, carte lansată ieri cu casa închisă la Muzeul Bucovinei, mulțumiri din partea autorului, Neculai Roșca

Aseară, Muzeul Bucovinei a găzduit în sala mare, lansarea cărții scrise de Neculai Roșca, adicătelea subsemnatul, cu titlul ”Lapte și miere”.  Peste o  sută și treizeci de prieteni au participat la acest eveniment descris de cei care au luat cuvântul ca fiind unul care și-a meritat  atenția.

N-ar fi fost posibilă publicarea acestui volum fără  Aurel Buzincu, conferențiar universitar doctor, directorul Direcției pentru Cultură Suceava,  profesorul de română care mă încurajează de câteva decenii încoace să nu mă cramponez pe anchete cu rată de succes relativ.

 Imposibilă ar fi fost publicarea acestui volum fără atenția profesoarei Ana Buzincu, ea fiind atentă  și îngăduitoare dar și  păstrătoare ale unor amintiri vechi de la Noua Sulița. Mi-a îmbogățit  minimul bagaj de cunoștințe ortoepice și de punctuație,  corectându-mi  cum se cuvine scăpările  din rândurile  volumului.  

Cu neputință mi-ar fi fost să fac acest nou pas fără omul care de câteva decenii îmi este alături, la bine și la greu, Iulia, soția mea.

Mi-ar fi fost foarte greu să public această carte: ”Lapte și Miere”, fără prietenia veche cu maestrul tipograf George Matei de la TIPO TONIC Suceava și a talentatei doamne Rozi, soția domnului tipograf bărbos și răbdător. Între noi fie vorba, maeștrii tipografi de la TIPO TONIC  au ajuns la strania performanță că au uitat să așeze pe paginile de gardă ale volumului  datele de contact ale minunatei tiparnițe.

Căutați, dragi editori, tipografia TIPO TONIC și veți avea doar de câștigat!

Trecând la persoana întâi, fiindu-mi mai ușor, voi face o descriere succintă a ceea ce am trăit ieri după amiază:

Doamna prefect  Mirela Adomnicăi a spus că dedublarea mea, este demnă de interes și așteaptă cărți noi de la subsemnatul.

Domnul profesor Aurel Buzincu, criticul muncii mele, a spus că așteaptă încă 98 de cărți cu aceeași semnătură. Să ne dea Dumnezeu sănătate  și putere de muncă amândurora!

Domnul  vicepreședinte a Consiliului Județean, Viorel Seredenciuc, a dorit să-i fie traduse niște cuvinte folosite în carte și a primit răspunsul pe loc din partea nașei Coca de la Vicovu de Jos, pentru ”șpicniță”, ”carbasan” și ”tapucichi”.

Directorul Bibliotecii Bucovinei ”I.G. Sbiera”, Gabriel Cărăbuș, mi-a oferit  prilej de mulțumire fără contabilizări pentru sprijinul său la înființarea și punerea pe roate a editurii IUNI SMART.

Prorectorul  Universității Ștefan cel Mare din Suceava, profesorul Mihai Dimian, a fost exemplul perfect pentru cei mai tineri dintre persoanele prezente la lansare  dar și pentru părinți, bunici, unchi, străbunici, că USV este o opțiune care trebuie neapărat trecută cu majuscule, pe lista scurtă a agendei  absolvenților de liceu din România.

Profesorul  Florin Pintescu a reușit să transmită celor prezenți datele esențiale din volumul pe care a dovedit  că l-a lecturat și l-a apreciat.

Șcriitorul și publicistul Cezar Straton a apreciat lupta de pe baricade diferite de acum 30 de ani, când autorul dorea viață pentru IFA iar Cezar Straton  lupta pentru  moartea acesteia.

Ovidiu Milici, profesor de ”umanioare” și prieten bun, fin preferat, a ținut să explice auditoriului că ”nu e brânză precum cașul și nici om mai bun ca nașul!”

Scriitorul Constantin Horbovanu, umorist cu state vechi, aproape antidiluviene, nu a putut nici el să își stăpânească pornirea lirică: ”Nicu Roșca are-un har/ De care care n-are habar/ Pe Smart: e butoi cu fiere/ În carte: lapte și miere„.

Daniela Beale, de la cotidianul ”Crai Nou”, a folosit o nuia de aur pentru a-l dădăci și a-l întărâta pe prietenul ei vechi.

Cătălina Biholar, redactorul șef al Televiziunii  Intermedia Suceava, a punctat abilitățile de povestitor ale subsemnatului, reliefând și faptul că acesta realizează o emisiune cu un rezonabil trecut la postul de televiziune amintit, denumită ”Povestea Vorbei”.

Gabriel Ghincea, redutabil jurnalist importat din Giurgiu și naturalizat în această parte a țării, și-a amintit cum a fost primit în Bucovina, acum mai bine de două decenii.

Dinu Zară, prietenul jurnalist mereu cu atitudine rezervată, și-a amintit că multe dintre istoriile din cartea publicată au fost mai înainte povestite de autor, certificând astfel autenticitatea lor.

Articolul acesta nu ar avea sens dacă nu aș pomeni prezența la această lansare de carte a unor oameni fără de care, ori n-aș fi existat, ori nu aș fi fost titular de lansare de carte. Mama este cea dintâi, Maria Roșca, timidă și mereu emoționată, cu lacrimi în ochi. Nașa Domnica – Coca Calancea, care mi-a promis de câteva ori că mă ”dezbotează” dar până la urmă m-a și cununat. Mătușa Ana Răilean, în grajdul căreia tropoteau cai și, uneori, chiar și câte o căprioară. Uncheșul Ghiță Țugui, decanul de vârstă al vajnicii familii de țuguieni, trei fete și un băiat. Au venit tuspatru de la Vicovu de Jos și au încălzit atmosfera academică din sala de evenimente a Muzeului Bucovinei.

De la 15 kilometri dinspre deal, de la Putna, dar și  de la 150 de kilometri dinspre Iași și de la Bacău au venit să însuflețească sala alți preferați:  nepoți laolaltă cu părinții lor, prieteni vechi, oameni care au vrut să fie alături de autorul cărții proaspăt lansate.

Părintele Constantin Croitoru, parohul Bisericii din Putna, a rostit o rugăciune pentru cei care scriu cărți, pentru a nu se îndepărta prin ceea ce fac, de la adevărul pe care îl simțim trăind zi de zi.

A fost o atmosferă prietenoasă, relaxată și  deseori veselă la această lansare de carte. Pentru aceasta mulțumesc domnului Cornel Grosar, omul cu suflet  mare, de foarte multe ori responsabil în Suceava și nu numai cu reintroducerea în suflet a poftei de viață.  

Imagini și film  la: https://www.facebook.com/iulia.buzincu/media_set?set=a.2747478555281429&type=3

Sabrina Elena Croitoru. Mulțumim.

 

Please follow and like us:

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *