Micile rușini bucovinene (I). Prima dintre acestea: lăsarea în uitare a Bisericuței de lemn a lui Dragoș Vodă

Zilele trecute am scris câteva rânduri despre starea ingrată în se află cea mai veche ctitorie creștină din Bucovina, bisericuța de lemn a lui Dragoș Vodă, apreciată de unii experți din afara țării ca fiind cea mai veche biserică construită din lemn și încă în picioare din Europa. Am arătat cu acel prilej că eforturile de zeci de ani ale preotului paroh Constantin Croitoru pentru restaurarea acesteia nu au dat până acum roade. S-au primit din spatele tuturor ușilor la care s-a bătut numai răspunsuri favorabile, încurajări și vagi promisiuni dar în mod concret nimic nu s-a mișcat pentru a menține și pentru viitorime această construcție unică, cu valoare culturală, istorică și religioasă de necântârit.

După apariția articolului, au apărut informații noi, pe care le transmitem mai departe. Astfel, reprezentanți ai primăriei Putna au dat asigurări că există un plan de restaurare, care se află în analiza Companiei Naționale de Investiții: ” Este în lista sinteză la CNI. Asteptăm și noi finalizarea proiectului. Probabil în 2022”, este precizarea făcută de reprezentatul primăriei Putna, care a pus la dispoziție și un tabel care conține într-adevăr o posibilă investiție destinată obiectivului istoric și religios de la Putna. O altă asigurare a venit din partea  asociației nonguvernamentale Ambulanța pentru Monumente: ”Este pe lista Ambulanței pentru Monumente Moldova în 2022”.

Până în anul 2022 nu mai este mult. Vom trăi și vom vedea dacă aceste asigurări se vor concretiza. Cu bani românești, cu bani europeni, cu bani din donații ori cu bani din buget, restaurarea Bisericii de lemn a lui Dragoș Vodă trebuie făcută repede, fiindcă altcumva o rămână doar poze cu aceasta, prin cărțile de istorie și pe rețelele de socializare.

Cazul bisericuței multiseculare din cimitirul de la Putna face parte din categoria denumită de autorul textului ”mici rușini ale Bucovinei”. Lucruri care se pot face nu cu foarte mulți bani dar care pot retușa cu culori proaspete portretul acestui mirific colț de rai.

Mai avem în agendă alte câteva asemenea cazuri, pe care le vom prezenta în articolele viitoare, rușini mici,  pete mici însă vizibile pe obrazul Bucovinei și, de ce nu, al bucovinenilor. Și pentru că principalul drum spre Putna, Ierusalimul neamului Românesc, trece apa Sucevei pe la Milișăuți, vom continua mâine cu o istorie mai recentă, cea a podului peste râu, degradat, semaforizat, abandonat de drumari, care de ani de zile urâțește drumul turiștilor către Putna, Sucevița, Marginea, Rădăuți, cele două Vicovuri și alte locuri cu care nouă ne place să ne lăudăm ca fiind  fără seamăn  în lume.

Please follow and like us:

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *