Micile rușini bucovinene (II). Podul de la Milișăuți

Despre podul peste râul Suceava de pe DN2H, de la intrarea în orașul Milișăuți, s-au scris în ultimii ani sute de articole în presă, zeci de emisiuni televizate au relatat povestea acestuia, mai veche ori mai recentă, posturile de radio au preluat la rândul lor știri de la fața locului, fără a mai vorbi despre miile de intervenții ale utilizatorilor de internet, pe rețelele de socializare, toate declanșate în vara anului 2018, pe la sfârșitul lui iunie,  când o viitură puternică a avariat iremediabil trei piloni de susținere ai construcției ridicate în vremea comuniștilor, în anii 60 ai secolului trecut.

Hai să-l reparăm! Au spus șefii de atunci și s-au pus pe treabă. Mai întâi s-a pus un podeț de-a curmezișul râului, pe niște tuburi de beton, ca să se poată trece de pe un mal pe celălalt. După cinci zile, apele Sucevei s-au umflat și au dărâmat înjghebarea.  

S-a făcut alt podeț, mai solid, s-a organizat licitație, a venit o firmă și s-a pus pe treabă. Pentru că lucrarea de reabilitare a podului de pe drumul național care leagă Suceava de Rădăuți și mai departe, de Putna și celelalte localități din zonă trebuia făcută rapid, a fost monitorizată, inspectată, verificată, lăudată ori criticată, oamenii bucurându-se că se lucrează și în scurtă vreme la Milișăuți va fi un pod nou, garantat pentru alți zeci de ani, pentru viitorime.

Când la sfârșitul anului 2018 au fost terminate lucrările, a ieșit cu tăieri de panglici, discursuri și ospăț. Toată lumea se bucura, fără să se gândească la faptul că doar o bucată din pod a fost reparată, restul rămânând la fel ca înainte.

Iar inevitabilul s-a produs doi ani mai târziu, în iarna anului 2020. Fără avertisment, o altă bucată bună din podul de la Milișăuți s-a prăbușit, de această dată fără să mai trebuiască să intervină vreo viitură. Pur și simplu, a căzut sub propria greutate.

Responsabilii de la Drumuri Naționale au dat asigurări atunci (în luna februarie a anului 2020), că nu a fost afectată structura de rezistență a podului. Așadar, se poate circula în continuare pe acesta dar provizoriu, pe rând, alternativ, cu semafor la un capăt și la celălalt al construcției de pe DN2H.

Situația nu s-a schimbat nici până acum. Nu se vede niciun semn că s-ar dori terminarea trebii începute în 2018, ca podul să fie reparat pe toată lungimea lui.

Bucovinenii din această parte a județului s-au obișnuit poate cu situația, cunoscând viteza de lucru a celor plătiți să țină acest colț de rai în stare de funcționare.

Dar ce ne facem cu acei turiști chemați să se bucure de frumusețile acestui tărâm mirific, care sunt nevoiți să stea la coadă ca la vamă, să le vină rândul să treacă podul peste apa Sucevei de la Milișăuți, în drumul lor către vetrele de ospeție din această parte a lumii: la  Rădăuți, Putna, Marginea, Sucevița, și în câte alte locuri , spre pensiunile primitoare, monumentele istorice, peisajele nemaivăzute, lăcașurile  de cult ctitorite de voievozii glorioși, cum este și bisericuța veche din lemn a lui Dragoș Vodă, din cimitirul de la Putna.

Please follow and like us:

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *