…MODELUL SUEDEZ

Nu este ciudată, ci simptomatică mulțimea variată a intrărilor în ring cu ocazia scandalului provocat de celebrele deja plăcuțe de înmatriculare suedeze. Simptomatică pentru felul în care suntem amestecați, ca de puhoaie, și pentru starea noastră adâncă și prelungită de confuzie.
Iată: ”Slugărnicia unor şefi din poliţie face din România un stat ridicol…”, scrie, nu atât de detașat și de onest pe cât de odihnit și de gata de orice, un fost președinte al României. Slugărnicia imputată nu vizează dedicarea față de impunerea legii, ci, într-un proces de intenție și pe bază de presupunere mai ales, slugărnicie în relație cu partidul ale cărui inițiale sunt înscrise pe plăcuțele de înmatriculare suedeze. Și fostul în cauză nu rezistă dispoziției dumnealui strucurale de a se asocia culturii și mentalului categoriei celui care ar fi plătit câteva sute bune de euro pentru atare inventivă personalizare a plăcuțelor de înmatriculare – cu care, în august, să-și impresioneze neamurile, prietenii, cunoștințele, conaționalii rămași acasă în somnolentă și culpabilă lipsă de educație și de civilizație model suedez. Căci încheie fostul, apoteotic, sapiențial și cu sentimentul plin al victoriei, precum altădată în culturalul îndemn interjecțional ”Hai la vot!” și, desigur, precum plăcuța de înmatriculare suedeză: ”Măi poliţiştilor, luaţi…”
Nu e de evocat, în chestiune, vacarmul de pe rețelele de socializare. Insă o intervenție de aici e greu de ocolit – din mai multe motive. Este vorba de postarea scriitorului Mircea Cărtărescu: ”Dacă veniți cu ”M..E PSD”, pe mine să nu contați. După mine, abia asta e cea mai bună dovadă că PSD, urmașul PCR, ne-a învins, ne-a adus la numitorul lor de degradare, ne-a mancurtizat,” scrie Mircea Cărtărescu. Ceea ce pentru unii – pentru ca s-a ajuns la comentarea comentariilor și la comentarea comentariilor la comentarii – ar fi …devastator.
Ar fi util, educativ, să știm și prin ce anume este devastator scriitorul. Prin atitudine și franchețea cu care se pronunță, da, este onest și corect. Cu așa ceva nu te poți asocia. Când e vorba de a identifica sursa răului, Mircea Cărtărescu este din nou de aplaudat: într-adevăr, trebuie să existe o sursă a răului, un izvor împuțit, și se impune să-l căutăm, să avem cunoștință de asta dacă ne propunem un demers ameliorator. Nu este însă de aplaudat și atunci când spune cu cine pune în doi la pagubă și la câștig, dar asta este treaba privată a omului Mircea Cărtărescu și e nevoie să fim în stare să garantam că are dreptul acesta.
Însă problema e că noi nu ne propunem vreun demers ameliorator. Ne dezicem, eventual, ca și scriitorul, de vulgaritatea verbală și gestuală imundă cvasiprezentă în spațiul nostru de viață, dar pactizăm cu performerii ei și chiar le intrăm în cor, fără motiv să ne ascundem satisfacția de a fi primiți și de a ne afla aici, cum o face evocatul fost președinte – nicicum întâmplător, ci continuând deliberat un exercițiu care i-a adus cândva simpatie și câștig electoral. Toată lumea, la noi își bagă și își scoate orice, oricând, oriunde într-o veselie! Și fără urmări.
De fapt, supărarea PSD – dacă ea există într-adevăr – în legătură cu înscrisul de pe plăcuțele de înmatriculare și/sau săritul la gâtul PSD pe presupunerea ori chiar certitudinea că principalul partid de guvernământ a apelat la Poliție pentru a pedepsi un ”Anti-PSD” și, în paralel și mai ales, spectacolul de vară ploioasă ocazionat de această întâmplare arată exact ceea ce am spus: nu vrem, ne simțim bine în cloaca asta, o considerăm normalitate, nu ne trece prin cap că lucrurile nu sunt în regulă…
Dar eu, domnule cu educație, curaj și inventivitate marcă suedeză, domnilor polițiști, domnilor guvernanți și domnilor făcători de legi, eu, cetățeanul – bărbat, femeie, copil – de ce nu contez în context?
Sensibilitatea mea vexată de o mârlănie care crește, prosperă, se înfoaie și se generalizează năucitor în jurul meu, aceasta de ce nu contează? Ba chiar în primul rând!…
A.B.

Please follow and like us: