O lume minunată, carte nouă: Doamna Nuța, Metroul, Brenda de la ziare și Băietucu

Nu se poate! Nu se poate! Mă duc înapoi de unde am venit! Mamă Nuța! Unde ești? De ce ai pus grilajul? Ne-ai lăsat în bătaia vântului și a ploilor, a viscolului și nămeților! A cutremurelor și cometelor care fac extincții periodice! La cheremul  jaguarilor,  leilor, babuinilor și motanilor politici care au cele mai ascuțite gheare!  A foștilor șefi de fabrică cu antemergătoare care vor să facă din noi foi de celuloză la CCH! Dar uite groaza cea mare de care de acum acolo nu vom mai putea scăpa: Iată oameni buni  vecinele cu părul pus pe bigudiuri care ne urmăresc orice mișcare de la balcoane! Doar în  Băieucu ne este salvarea! Brenda! Unde ești? Ne mănâncă lumea!

Toate aceste și multe altele au fost rostite de talentatul Mugur Geu, când, ajungând toată trupa din ipotetica asociație Capșa Mică la intrarea în crâșma de la Metrou, au găsit doar gratiile reci și groase, ce se desfac în ix, la intrarea în bodega de unde a pornit de fapt ideea marelui fenomen cultural local, acum praf și pulbere.

Geule, asta-i viața, asta-i moartea, cum dorești, îl consolează prietenul dușmănos Dante Gurtesch, bătându-l pe umăr.

E stare de alertă, explică mai proaspăt decedatul  Liviu Huzdup. N-au terasă, de aceea nu pot deschide crâșma.

Vai, vai, vai! Ce soartă grea pentru noi autorii! Izbucnește iarăși Mugur Geu, cu lacrimi curgând șiroaie din găvane, pe pomeții albiți.

Nu te mai sclifosi Geule, intervine Ion Cozmei. De fapt tu ne-ai purtat pe toți până aici. Chiar să fie doamna Nuța la bar, tot nu te-ar auzi. Și nici măcar nu ai cine știe ce operă. Nu mai fă pe eroul tragic, cu mine nu ține. Dacă îți spun ceva pe latinește, nici VV nu este  în stare să traducă…

Aud? Aud? Ar fi trebuit să se audă  din fundal vocea lui VV, care inexplicabil, fără să-i vadă de pe cealaltă lume pe vechii prieteni, i-a dibuit cumva după miros și astfel a ajuns și el, neștiut de mai nimeni, la ușa ferecată cu zale a metroului doamnei Nuța.

Uite-l pe VV! Rebusistule, latinistule, chilitorule! În sfârșit dăm de cineva care baleiază între mai multe universuri. Se entuziasmează pe moment Geu și Gurtesch. Vino încoace!

VV parcă a simțit ceva, așa ca un aer răcoros pe la urechi și ca o șoaptă din văzduh. N-a înțeles bine vorbele care băteau în timpanul lui  dar a văzut cu ochii minții, cum acestea fac în jurul căpățânii sale, cu păr rar și deloc încărunțit, un fel de vârtej. Iar din vârtej veneau voci cunoscute, ale celor plecați.

Geule, Gurtesch, maeste Cozmei, unde sunteți? În capul meu?  Am înnebunit. Îmi trebuie o voronă. Și uite că la doamna Nuța s-a închis. Gratiile astea rombice îmi dau dureri de cap. Nu poți pune un rebus pe ele, sunt împotriva rațiunii. Asta-i pandemia, doamna Nuța nu are terasă, nu are voie! Doamna Nuța, doamna Nuța! Pentru ce ne-ai părăsit?

Astfel se jeluia VV zgâlțăind gratiile de la coborâșul în Metrou iar însoțitorii lui, cei mulți, veniți de la Federală să facă ședință de Capșa Mică erau și mai deziluzionați.

Aurel Tudose, rapsodul de la Vicovu de Jos și Traian Straton, rapsodul de la Pârteșții de Sus, și mai împăcați acum decât atunci când bătuseră palma doar două ceasuri în urmă, schimbară câteva vorbe în șoaptă. I le șoptesc apoi și lui Vasile Mucea, rapsodul de la Bilca, el dând afirmativ din cap:

Oricum n-am fost de multe ori pe acolo, eu mai mult prin lume, ca artist independent, dar pentru asta doar  maestrul Ion Cozmei, cu care ați lucrat o viață, poate să dea acordul, spune Vasile Mucea, precaut.

Ce vreți de la mine? Întreabă stropșit și nemulțumit de ceea ce se petrece dinaintea gratiilor de la Metrou, Ion Cozmei. V-am auzit! Ce puneți la cale guriștilor? Pe unde vreți să mă mai purtați? Numai eu știu cum am venit cu RATA aseară, de la istoricul meu Călinești. Și pentru ce, să văd doar uși închise și fețe palide? Mă duc la autogară, că-i la doi pași, și vă las cu păcatele voastre, ”artiștilor”!

Dar și noi am venit cu trenul, l-am luat pe Mucea din gară de la Vicov, când am primit ordinul de chemare, și ne-am executat, răspunde cumva arțăgos dar și cu deferență, Aurel Tudose. Până și cumătrul Straton, iaca, a venit de la Pârtești.

Pardon, eu sunt îngropat la Pacea, la oraș, intervine Traian Straton, ofuscat.

Și eu, dar tot m-am dus după prietenul Vasile Mucea până la Bilca, să-l aduc cu mine la Suceava. Cumătre! Vezi că iar treci pârleazul! Se enervează Aurel Tudose pe precizarea artistului Traian Straton.

Bine măi! Și ce vreți voi?  Calmează atmosfera Ion Cozmei.

Păi, dacă și aici e închis, să mergem durc la Casa de Cultură, acolo pe scenă să cântăm, chiar și în Sala Mică. Poate și o scenă din ”Ciprian Porumbescu”. Parcă acum văd: Eu Corbu, așa și pe dincolo, tu vânătorule trădător, așa și pe dincolo, rosti Tudose uitându-se chiondărâș la Traian Straton, amintindu-și de parcă a fost ieri, de istoricele roluri interpretate de amândoi acum aproape 50 de ani.

Niciodată! Tună Ion Cozmei! Nu mai am vorbe cu aceia! Au venit sindicatele, m-au descăunat din fotoliul de director, pe voi cei de la Ansamblu v-au exilat la Dom Polski, de unde ați fost de asemenea dați afară ca pe  niște calici amatori, nu profesioniști. Pe acolo eu nu mai calc!

Bine, intervine din nou, nedumerit, Aurel Tudose. Dar unde să ne ducem?

Eu spun, domnii mei, că ar fi bine să ne așezăm și să cugetăm pentru a găsi cea mai bună soluție, se aude vocea clară a lui Florin Hău. Uite aici niște bănci în părculeț, să ne așezăm și să gândim unde am putea noi reînființa Capșa Mică. Iaca și un microfon uitat, pare-se de la o conferință de presă. Că astea se fac prin parcuri, de când cu pandemia, am aflat.

O pujlă de câine comunitar, șchiopătând, sare din întuneric  la ei, hărcătindu-i.

De unde a ieșit și acesta Doamne ferește, și cum de ne simte pe noi aici, javra? Că n-avem miros decât pe cealaltă lume! Se întreabă logic inginerul Zebi.

 Băietucu! Înapoi Băietucu! Din gang vine în fugă Brenda de la ziare, să-i apere pe vizitatori de colții câinelui șchiop.

Brenda! Tu ești! se luminează la față Mugur Geu. Ce-i cu tine aici? Ai sucombat  și tu?

Dar cum nu! De prin primăvară. Lasă-i Băeitucu, că și ei sunt de-ai noștri, hai la culcuș!

Iar Brenda de la ziare și câinele care murise de bătrânețe tot iarna trecută, s-au retras în gangul întunecos.

Please follow and like us:

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *