Omul de poveste

Mircea Aanei, scriitor

Neculai Roşca se înscrie în lungul şir de ziarişti care, pe lângă activitatea profesională, se manifestă cu succes şi pe tărâmul literaturii originale. Singura deosebire faţă de majoritatea acestora este că autorul de faţă s-a apucat relativ târziu de scris, deşi muza îi dădea ghes încă din adolescenţă.

În ultimii cinci ani, ne-a surprins cu şapte cărţi de proză, publicate într-un ritm trepidant, probabil pentru a încerca să recupereze întârzierea de care vorbeam.

Am citit cu interes patru dintre cele şapte apariţii editoriale semnate de dânsul: “Kalimera”, “O lume minunată”, iar de curând “Umbre” şi “Poveştile de luni”. Ca o constatare personală, pot spune că se observă un progres vizibil în demersul său epic. Dacă, de pildă, în volumul “Kalimera” am sesizat un anume verbalism în construcţia frazei şi o uşoară amprentă gazetărească, în cele două cărţi apărute anul acesta exprimarea câştigă mult în supleţe şi concizie, iar stilul publicistic nu-şi mai exercită influenţa.

În volumul “Umbre”, autorul conturează un reuşit tablou al vieţii reale a consătenilor săi din Remezău, imaginându-şi o activitate febrilă a acestora după ce au trecut în lumea fără de dor. Un procedeu asemănător am întâlnit şi în cartea “O lume minunată”, numai că acolo personajele decedate se mişcă, preponderant, în spaţiul citadin.

Neculai Roşca se remarcă prin darul de povestitor, dar stăpâneşte cu dezinvoltură şi arta descrierii şi a dialogului. De altfel, proza intitulată “Umbre” are un scurt capitol introductiv care scoate la iveală talentul descriptiv şi virtuţile lirice ale autorului. Sunt zugrăvite cu nostalgie, într-o privire panoramică, împrejurimile satului natal, apoi ne este înfăţişată cu lux de amănunte semnificative flora diversă a celor două dealuri înfrăţite: dealul Slatinii şi dealul Alunişului. Autorul se mişcă lejer prin acele locuri pitoreşti, ca un excelent cunoscător al reliefului şi toponimiei locale. Poiana Alunişului îi apare învăluită într-o aură legendară, ca un areal în care cu milioane de ani în urmă se lăfăiau dinozaurii, iar frumuseţea ei îl face s-o compare cu o grădină a raiului. În următoarele capitole, ne sunt aduse în faţă figuri interesante din lumea satului: Gavril a lui Țapu, Toader a lui Caba, Bem ce bătrân, cu soţiile lor Istina, Zanovia şi Paraştiţa etc.

Unele personaje sunt urmărite de aceleaşi griji şi obsesii ca în timpul vieţii. Dumitru Hrihoreanu, de exemplu, nu iese din mormânt de teamă să nu-l pună activiştii de partid să semneze pentru intrarea în gospodăria colectivă. Zanovia lui Toader a lui Caba ţine şi după moarte supărare pe bărbatul ei care o speriase cu moroii în urmă cu 17 ani, Gavril a lui Țapu povesteşte mereu şi mereu despre luptele din Munţii Tatra, la care participase.

Moartea apare ca o cotoroanţă, ca o babă, dar şi ca o cumătră cu coasa în mâini, iar remezănii, chiar dacă sunt morţi, continua să aibă frică de ea şi s-o evite în timpul zilei.

Discuţiile aprinse dintre umbrele ieşite din morminte, realizate prin dialoguri suculente, se termină uneori cu certuri şi ameninţări, însă niciodată conflictele nu degenerează.

Memorabilă rămâne cioata îmbrăcată în straie de mireasă, un semn că o nevastă a făcut o vrajă ca să fie trimisă pe lumea cealaltă o femeie care să-i ia locul lângă bărbatul râvnit în timpul vieţii.

Cei din cimitir sunt la curent cu veştile din lumea pământească, cum ar fi groaza stârnită în rândul consătenilor de către pandemie. Nu uită nici unele obiceiuri din timpul vieţii. În drum spre Ariniş, bărbaţii îşi aleg traseul prin dreptul casei lui Ştefan a Ilenei lui Coroamă, care are cazan de ţuică şi îi poate servi, ca şi-n alte dăţi, cu un pahar-două de şnaps.

În ultimul capitol intitulat “Întâlnirea din Poiană”, putnenii Mihai a Calinii, Vasile Teodorovici şi Aurel Buzincu, aflaţi şi ei în drum spre Aluniş, îşi amintesc de o sticlă cu rachiu alb, ascunsă de cineva într-o scorbură de la Peşteră. Disputa dintre aceştia şi vicoveni pe tema pajiştei din Poiana Alunişului se încheie paşnic, ca între nişte vecini înţelepţi şi meşteri în mânuirea coasei.

În final, Aurel Buzincu povesteşte cum l-a învăţat secretele cositului pe viitorul ginere, alias Nicu Roşca, şi îşi aminteşte de o întâmplare hazlie când acesta, după ce-şi mâncase toate merele, a adormit sub o căpiţă, aşteptându-i pe cosaşii de la Putna.

Cât priveşte “Poveştile de luni”, acestea sunt scurte întâmplări, de regulă amuzante, cu un final adesea surprinzător, ascunzând un anumit tâlc. Părinţii pun pe foc schiurile pentru care fiul se zbătuse mult să şi le facă, bănuind că nu-i mai sunt de folos, unul dintre ele fiind rupt; un mesaj al muncitorilor de la IFA Suceava este dat la televizor cu mare întârziere şi văzut de o singură persoană, după ce fabrica se desfiinţase; pilda subtilă cu scaunul pus în faţa uşii de acasă de către domnul Dascălu, profesorul de muzică; băiatul care se lăuda cu muşchii lui şi care n-a putut coborî din vârful cireşului decât cu ajutorul unui gospodar care a adus o scară lungă; întârzierea la pescuit a celor doi copii vecini, peştii mâncaţi de pisică şi pedepsele primite de la părinţii care stătuseră cu grijă toată ziua, neştiind unde se duseseră odraslele lor ş.a.m.d.

Sunt istorisiri uşor de citit, scrise cu implicare afectivă, în care umorul se îmbină uneori cu tristeţea, iar hazul de necaz e prezent mai mereu. În multe dintre ele aflăm un tărâm al copilăriei nevinovate, dar, în câteva, şi o imagine sugestivă a frământărilor sufleteşti specifice adolescenţei.

În ambele volume, prozatorul utilizează, cu măsură, o serie de regionalisme (burduhan, pâclişit, cut, ţâcă, a rujdi, bulihăi, şturlubatic etc), însă fără a împieta asupra înţelegerii textului.

Trăgând linie şi concluzionând, avem de-a face cu două cărţi bine scrise, plăcute la lectură, care scot în relief personalitatea inconfundabilă a scriitorului Neculai Roşca şi maturizarea mijloacelor sale de exprimare artistică.

(Articol publicat și în cotidianul ”Crai Nou”)

 

Please follow and like us:

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *