Păzea, că vine eclipsa!

Prof. Dimitrie Olenici

După cum s-a mai anuntat ]n mass-media în seara zilei de astăzi 7 septembrie va avea loc o eclipsă totală de Lună vizibilă și din țara noastră.  Amatorii de observații astronomice pot vedea ecliosa cu telescopul la planetariul din Horodnic de Jos.

Momentele principale ale acestei eclipse în conformitate cu orarul de vară vor avea loc după cum urmează :

P1 – intrarea Lunii în penumbra 18h 28,1m   (invizibil, sub orizont la -13˚)

U1- începutul eclipsei parțiale    19h 26,9m  ( invizibil , sub orizont la – 3˚)

U2- începutul eclipsei totale       20h 30,7m   ( vizibil, deasupra orizintului la  9˚)

M – maximul eclipse  totale        21h 11,8m   (vizibil, deasupra orizontului la 15˚)

U3- sfârșitul eclipsei totale        21h 53,3m    (vizibil, deasupra orizontului la 21˚)

U4- sfârșitul eclipsei parțiale     22h 56,9m    (vizibil , deasupra orizontului la 30˚)

P4 – ieșirea Lunii din penumbră 23h 55,5 m    ( vizibil, deasupra orizontului la 36˚)

Acestea sunt ilustrate în figura alăturată.

 

În prezent, producerea unei eclipse nu mai prezintă un mister și lumea așteaptă cu interes astfel de evenimente, dar nu întotdeauna s-a intâmplat așa.

În trecut oamenii priveau eclipsele cu teamă și groază considerându-le semne cerești aducătoare de nenorociri. Iată câteva exemple.

 

• 2159 î.Hr.,Analele Chinei, din timpul Împăratului Tschong-Kong, astronomilor imperiali Hi și Ho li s-au tăiat capul pentru că au neglijat să ordoneze anotimpurile și au permis zilelor să se încurce, și în plus umblau beți în ziua eclipsei. Se pare că aceasta este doar o legendă.

Prima dovadă certă despre consemnarea unei eclipse este o tăbliță de lut ars din Siria care se referă la o eclipsă de Soare din anul 1223 Î.Hr..

Eclipsa cea mai sigur identificată  a fost  eclipsa de Lună din 15 iunie 763 î.Hr., consemnată de caldeeni pe o tabliță de lut ars în care se spune :  ”Când Luna se va eclipsa la 14 Addaru, o decizie va fi luată”

Herodot consemna că în anul 585.î.Hr.,s-a produs o eclipsă în toiul unei bătălii dintre mezi și lidieni, care ingroziți au părăsit câmpul de luptă.

Herodot mai consemna că matematicianul Tales a prezis anul dar nu și ziua eclipsei.

Se spune că și armata lui Alexandru Macedon a fost în derută din cauza  unei eclipse înaintea luptei cu perșii de la Arbela 331 î.Hr

Mayași din Guatemala consemnează pe o stelă funerară eclipsa de Soare din 20 ianuarie 771      Cristofor Columb îi determină pe indienii Arawak din Jamaica, pe 29 februarie 1504  să-i ofere apă și alimente în caz contrar le va lua Luna de pe cer.

 

 

La eclipsa din 1415- teama și neliniștea oamenilor era împărtășită și de animale.

La eclipsele din 1560 și 1715 –animalele de tracțiune s-au speriat și au căzut la pământ.

Teama de eclipse și comete  a fost amplificată de aparitia tiparului care permitea publicare unor broșuri panicarde precum:

Despre cometa cea mai teribilă care s-a văzut pe cer deasupra cetății

Sentimente asupra eclipsei care va apare în proxima lună august pe data de 12.

Iată cum descria F. Arago zilele premergătoare acestei eclipse:

„….în august 1654, persoane importante se închiseră din ordinul medicului în camere bine zăvorâte, bine încălzite şi bine parfumate, pentru a scăpa de influenţele nefaste ale eclipsei de Soare care se produse în acea zi; Petit ne aduce la cunoştinţă între altele că atât de mare era consternarea, încât clericii nu mai pridideau să spovedească pe cei înspăimântaţi; ceea ce în paranteză fie spus, sili pe preotul unui sat din apropierea Parisului să-i anunţe pe credincioşi că eclipsa fusese amânată cu cinsprezece zile şi că nu era nevoie de atâta grabă”.

Intrucât în trecut oamenii nu-și puteau explica aceste fenomene cosmice, considerau că Soarele și Luna sunt atacați de diversi demoni  sau  vietăți monstruase și pentru a le alunga făceau mult zgomot.

Incașii credeau că un jaguar înghite Luna,

pentru a-l alunga făceau zgomote, țipau

puternic și băteau și  câinii să urle infiorător.

Grecii și romanii făceau și ei zgomote în timpul eclipselor.

Tacit descrie un adevărat tărăboi la o eclipsă de Lună.

Vrăjitoarele din Salonic se lăudau că au multe relații cu Luna și că ele, prin vrăjile lor o scăpau pe Lună de dragonul care voia să o înghită și că aceste vrăji erau făcute în tmpul eclipselor chiar și bătând în căldări spre a face zgomot.

Plutarh spune că în timpul unei eclipse de Lună, soldații romanii cum le este obiceiul, chemau lumina Lunii bătând din alămuri și ridicând spre cer multe focuri cu tăcuni și cu torțe, în schimb soldații macedoneni cuprinși de frică și spaimă credea că eclipsa este fantoma regelului.

Aemelius,  comandantul macedonenilor deși cunoștea că la perioade anumite Luna intră în umbra Pământului care o ascunde până când iese din zona întunecată, atribuind acest lucru divinității și fiind iubitor de jertfe , de îndată ce a văzut Luna clară a sacrificat optsprezece viței.

 

Iată si două consemnari despre eclipse din cronicile romanești

7164 … S-au întunecat soarele într-acel an la luna lui iunie cu mare groaze,

cât pierise soarele cu puţin, nu toată lumina, tocmai amiazăzi; şi mulţi oameni,

neştindu a să feri de o întunecare ca aceea şi privind la soare multu,

au perdut vedere în toată viaţa lor .

(Costin, p. 250. Ed. şi Anestin, Cometele, p.

 

Să se ştie de când au perit luna, viniri, în luna lui Făurar,

în tri zile, în zioa de sămiaz, sara pe la miezul nopţii. Şi atunce au fost mare frică pe la tot omul care se teme de dumnezeu… Şi atunce, când au pierit luna, au tras clopotul pe la miezul nopţii şi cine l-au auzit s-au mirat ce este, că oamenii sunt proşti ; şi eu am scris, Văsălăi Marcociu, când şedeam la Prăjeşti.

(Însemnare pe un Octoih, În Catalog, I. P.353)

 

La greci eclipsele erau produse   de doi lupi care atacau Luna

La români eclipsele sunt produse de Vârcolaci care vor să înghită Luna. La rândul lor vârcolacii iau nastere dacă femeile torc fără lumânare și merg la Lună pe firul tors pe întuneric.

Impresionati de aceste fenomene cosmic in vremuri de demult oamenii așezau pe locuinte simboluri cu Soare, Lună si eclipse cu rol de protectie . Acest obicei se păstrează și in present in arhitectura tradițională romanească, dar acum au doar rol artistic . Cei care le realizează nu mai cunosc cunosc sensul initial. Pe case din județul Suceava întîlnim sute de astfel de ornamente.

Privind cu atenție un ornament pe o casă din Bucovina identificăm rerezentarea unei eclipse: discul Soarelui dela care pornesc in jos trei raze, este intersectat la stnga si la dreapta de două arce de cerc care simbolizează Luna la inceputul si sfîsrșitul eclipsei, o bară transverală peste rcele trei raze , aceasta sugerează un nor. In decursul timpului meșterii au tot imbogatit si transformat motivul initial ( a, b, c)  încât cu greu vedem acum intr-un frumos ornament ( m, p) o eclipsă de  Soare.

 

Aceste simboluri astronomice nu sunt o inovatie modernă, ele au o vechime de cca 6000 de ani. Din păcate în ultimul timp oamenii au început sa-și renoveze casele să construiască altele noi și distrug această moștenire culturală . Într-un viitor material vom prezenta imagini cu simbouri astronimice de pe case din satul nostrum. Multe din ele numai există !