Pe zebră în carierul George Enescu. Ce simți după ce ai fost la un pas de a ajunge subiect de breaking news

Fără patetisme, declar: N-am fost mai aproape de moarte niciodată, ca în această seară.

Când eram drac de copil, m-a prins vârtejul într-o plisă adâncă în apa Sucevei dar, dând din mâini și tras în sus de prietenii de scăldat, am ieșit deasupra cu doar câteva gâturi de apă înghițite. A fost vina mea, pentru că nu mă pricepeam să înot.

Când am devenit adult, m-am încrezut într-o scândură șubredă pusă de-a curmezișul pe o schelă, scândura s-a rupt și m-am prăbușit câțiva metri drept pe beton. A  fost vina mea,  pentru că am avut  încredere în scândura aceea.

În această seară, purtându-mi trupul pe trotuarele orașului, plimbare de seară pentru consumat de calorii și îndeplinirea target-ului impus de pedometrul din buzunar, mi-am zis: Hai să traversez bulevardul George Enescu,  să o iau printre blocuri, în drum ocolit spre casă.

La trecerea de pietoni, ca oricine, mă uit în stânga, văd o mașină care încetinește, undeva pe la 50 de metri. În dreapta, pe celălalt sens, o altă mașină vine. Timp suficient, judec eu. Mai ales că din partea cealaltă a drumului, o domnișoară pune și ea piciorul pe zebră.

Și uite cum, pe negândite, pe nevăzute, pe neașteptate, dar pe anunțate cu un claxson pus pe continuu, trece printre noi, așa aproape de puteai să-l atingi cu mâna, ca un iureș, ditamai bolidul patru ori patru, negru cu numere roșii. Într-o secundă s-a făcut nevăzut, zburând către Calea Obcinilor.

Eu înjur cât mă pricep  în spatele bolidului dispărut deja în depărare  iar domnișoara, cât de drăguță și grijulie, poate cu inima încă bătând de să-i spargă pieptul: Sunteți în regulă, domnule? Ceilalți șoferi care își opriseră și ei mașinile: Sunteți în regulă, oameni buni?

Da, am fost în regulă. Dar mă gândesc așa: Dacă domnișoara care pornise din partea cealaltă a străzii, ori eu, de dincoace, am fi fost cu un pas mai grăbiți și ne-am fi intersectat traiectoria pe trecerea de pietoni cu bolidul acela negru cu numere roșii, n-am fi fost, acum când scriu, subiect de breaking news?

Trotuarele din cartier sunt luate în proprietate, la ceas de seară, de bicicliști și trotinetiști imberbi, tupeiști și vitezomani. Dacă de te ferești de biciclistul vitezist, te apropii de marginea trotuarului și acolo un autobuz  TPL te udă din cap până în picioare cu zeama adunată într-o adâncitură din asfalt. Simpla traversare a bulevardului George Enescu este tot mai riscantă. Eu cred că este vorba despre o conspirație, nu-i așa? Sau, mai simplu, nu mai încăpem unii de alții.

Please follow and like us:

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.