Peste 3000 de suceveni au participat astăzi la sărbătorirea Zilei Naționale a României. Mesaj deosebit al PS Damaschin Dorneanul

Ceremoniile dedicate sărbătoririi Zilei Naționale a României în municipiul Suceava s-au desfășurat, ca și în anii precedenți, la Monumentul ”Bucovina Înaripată”, de pe pietonalul de lângă Palatul Administrativ, străjuit de Aleea Unioniștilor.

Au participat prefectul județului, Alexandru Moldovan, președintele Consiliului Județean, Gheorghe Flutur, primarul Sucevei, Ion Lungu, președintele PSD Suceava, Ioan Stan, o bună parte din cei aflați în conducerea Prefecturii, a Consiliului Județean și primăriei, senatori și deputați ai coaliției de guvernare PNL – PSD precum și lideri ai altor formațiuni politice.

Peste 3000 de suceveni au ținut să ia parte la sărbătorirea Zilei Naționale, mari și mici, cu stegulețe tricolore în mâini. Trebuie remarcată prezența și în acest an a membrilor Asociației Tinerilor Ortodocși Suceveni, care au venit pe biciclete, înfășurați în steagul României.

Festivitățile au început cu o slujbă religioasă oficiată de un sobor de preoți care l-a avut în frunte pe PS Damaschin Dorneanul, episcop vicar al Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților.

Prefectul Alexandru Moldovan a citit mesajul de Ziua Națională a primului ministru, general (r.) Nicolae Ciucă. Au rostit alocuțiuni președintele Consiliului Județean Suceava, Gheorghe Flutur precum și primarul municipiului Suceava, ion Lungu, care au făcut apel la unitate, la reconsiderare a statutului de cetățean al  României, care ar trebui să onoreze, iar lucrurile bune care se fac în țară să fie privite cu încredere că și oamenii politici au același scop, de a dezvolta România. S-a făcut referire și la războiul din Ucraina, și la românii de dincolo de granițele țării, pentru care au fost de asemenea  lansate apeluri la unitate.

Parada de Ziua Națională în acest an nu a avut strălucirea celor din anii de dinainte de pandemie.

Doar două plutoane de jandarmi, dintre care unul purtând  Drapelul de Onoare al Unității, și două detașamente de la pompieri au defilat prin fața celor peste 3000 de spectatori.

Fanfara Primăriei Suceava a asigurat cu aplomb atmosfera sonoră, însuflețind pe cei prezenți.

P.S. Damaschin Dorneanul, episcopul vicar al Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților, a fost cel care a rostit mesajul cel mai vibrant, vorbind despre contextul în care s-a înfăptuit Marea Unire de la 1 decembrie 1918, învățămintele care trebuie trase și în final a transmis un îndem pentru rugăciune pentru ca însuși Dumnezeu să se poată bucura de o Românie frumoasă la suflet:

„Începutul de an 1918 nu era unul care să dea speranțe mari. Bună parte din țară era ocupată de străini. După victoriile frumoase din anul precedent de la Mărășești și Mărăști, acum suferiseră și înfrângeri. Pe frontul de Est eram cam singuri. Administrația și familia regală era în exil la Iași. Epidemia de tifos adăuga morți de acasă la românii omorâți pe front. Și totuși a răsărit și pentru români speranța.

A fost, cum s-a spus, ora astrală pentru România. De unde această schimbare? Cum când multe sunt năruite se poate reactiva crezul și dorința de unitate de atât de mult timp râvnită și pregătită. Cred că dincolo de toate, dar mai ales prin toate a fost mâna lui Dumnezeu care s-a uitat cu milă la acest popor de multe ori chinuit și nedreptățit.

Dar a făcut-o pentru că a văzut ce au făcut și oamenii în această direcție. Nu s-a stat cu mâna în sân. Diplomații au susținut cauza României pe plan extern. Oamenii de stat au militat și ei pentru unitate. Regina Maria și-a activat cunoștințele dar și a dat mână de ajutor răniților. Preoții bisericii au încurajat poporul și au mângâiat pe cei îndoliați. Călugărițele și-au făcut rugăciunile mai mult pe la capetele bolnavilor. Cei rămași acasă au lucrat și așa puținul pământ ca să nu rămână țarina precum o miriște cu buruieni.

Asta a văzut Dumnezeu. Și a adăugat El cu puterea Lui cea mare ceea ce lipsea pentru ca lucrul părut în anumite privințe aproape imposibil să se împlinească. Nu a fost un noroc orb ci mâna providenței. Dar care lucrare a lui Dumnezeu a venit pentru că și oamenii au făcut ce ține de ei.

Pentru România de azi și cea de mâine nu trebuie să aștept ca altcineva să facă vreun lucru măreț, iar eu să aștept pe margine, eventual dându-mi cu părerea.

Ce învăț de aici eu, românul ce-mi aduc aminte cu pioșenie de 1 Decembrie 1918? Că Dumnezeu deși atotputernic, nu face minuni din nimic. Că Dumnezeu a făcut o Românie Mare pentru că oamenii nu doar și-au dorit o Românie Mare, ci au pus umărul să o facă mare.

Învăț că pentru România de azi și cea de mâine nu trebuie să aștept ca altcineva să facă vreun lucru măreț, iar eu să aștept pe margine, eventual dându-mi cu părerea.

Nu doar politicienii, nu doar cârmuitorii de sus ori mai de jos, nu doar Biserica prin clerul ei, nu doar intelectualii, ambasadorii, liderii de opinie decidenții de orice fel sunt responsabili de cum arată România.

Și eu și tu ne facem România de azi și o dăm copiilor și nepoților pe cea de mâine. Căci da, nu doar de alții, ci și de mine depinde cum e țara.

De e mare, ori mai puțin mare, de e cinstită, ori coruptă, de putem trăi frumos în ea, ori tânjim după alte exotice plaiuri, de e curată sau e plină de urât.

Minunat este Dumnezeu care poate să ajute să ne ridicăm și să ne bucurăm mai mult și mai mult de țara noastră. Dar o va face, Dumnezeu, dacă și mie îmi pasă de ea. O iubesc, iubesc țara, nu declarând asta ci făcând ceva pentru a arăta asta. Fiecare la locul lui, cu puterile lui, împlinind menirea lui.

Și zic în încheiere în gând de rugăciune:

Ai putut Doamne în urmă cu un veac să întorci mersul lucrurilor când speranțele se șubrezeau. Și ai făcut așa pentru că ai văzut oameni muncind și chinuindu-se pentru aceasta. Insuflă-mi și mie și dă-ne și nouă Doamne să ne iubim țara făcând pentru ea ce ține de mine.

Pentru ca Tu apoi cu dragostea ta să adaugi ce numai tu poți face pentru ea. Și nu doar noi să ne bucurăm de o Românie Mare, ci Tu Doamne să te bucuri de o Românie frumoasă la suflet”.