Podul, căldura și prefectura (Sucevei)

S-a auzit prin viu grai, dar s-a scris și în presă că o parte dintre salariații prefecturii Suceava, mutați cu toții la Muzeul de Istorie Suceava, după incendiul care a afectat Palatul Administrativ din Suceava, fierb de căldură în Galeria Pod a muzeului.

Și pentru că împrejurările au făcut ca să cunoaștem foarte bine situația, vă putem spune că așa este.

În podul muzeului (amenajat ca spațiu administrativ în amplul proiect de restaurare finalizat în 2016), unde, de altfel, și angajații muzeului își au birourile, este ultra cald. Fiindcă e sub tablă neagră și sub sticlă multă. Are instalații de răcire, dar cine s-a gândit că la Suceava vor fi și 35 – 37 de grade Celsius la umbră, darămite la soare.

Revenind, Galeria Pod, unde acum sunt instalate birourile unor angajați ai prefecturii, a fost proiectată ca spațiu expozițional. Cu piramidă de sticlă pe mijlocul sălii lungi și în rest fără geamuri.

Un alt spațiu unde sunt alte zeci de birouri ale prefecturii, proiectat ca sală de evenimente (acțiuni cu public care durau maxim 2 ore), nu are lumină naturală, nu are aerisire, ca și Galeria Pod, doar ieșiri spre holurile pe unde trec vizitatorii.

Răcirea vine prin niște tulumbe, direct în cap, dacă este ținută permanent deschisă, acum că spațiile sunt transformate în birouri. Și tot nu ajunge.

O mare parte din spațiile care au fost relocate prefecturii și unei părți dintre salariații Consiliului Județean, de la Muzeul de Istorie, nu au fost proiectate ca spații de birouri, nu au amenajări în acest sens.

Și celor de la muzeu le este cald, mai ales cei care au birourile pe partea cu soare a clădirii. Nu chiar așa cald ca celor de la prefectură, cu 1-2 grade mai puțin.

Însă, prefectul Cimpoeșu, când a ales să rămână în spațiile muzeului știa în ce se bagă. Că de cinci ani, de când cu restaurarea, a tot trecut, transpirând uneori, prin podul muzeului. Știa și de căldură și de lipsa de aerisire directă și de lipsa luminii naturale în unele săli. Și știa desigur că pe lângă cei 30 – 40 de angajați ai Muzeului Național al Bucovinei, au sosit cu tot cu aparatură, dătătoare și ea de căldură, încă alți 75 de angajați, de la prefectură majoritatea, dar și de la CJ.

Păi și instalațiile acelea electrice, cât să ducă? Și apoi se încălzește atmosfera și de la aburul din gura salariaților, unii dintre ei nepurtând mască fiindcă se consideră ”superiori”.

Iar dacă se vor mai monta și niscaiva răcitoare suplimentare în spațiile ocupate de angajații prefecturii, trebuie neapărat să ne gândim la supraîncărcarea rețelei electrice care nu știm pentru ce consum a fost calibrată.

Dacă se pun răcitoare la prefectură or să vrea și cei de la muzeu, ce, ei sunt ”inferiori”?

Clar, situația nu e simplă deloc. Muzeul nu-și mai poate desfășura mare parte dintre proiecte, fiindcă nu are loc, salariații prefecturii nu pot lucra fiind prea cald, la toalete e mereu coadă.

Soluția: și muzeul a stat în pribegie vreo 2 ani, s-a descurcat. Sigur poate și prefectura să-și găsească loc de birouri în alte locații, că sunt, doar să se vrea.

Iar dacă facem raportul dintre numărul de vizitatori și participanți la evenimentele muzeului versus numărul de oameni care caută prefectura, sau care știu cu ce se ocupă prefectura, câștigă muzeul detașat.

Că așa, vreme de trei ori patru ani, nici muzeul nu va fi muzeu, nici muzeul nu va fi prefectură!