Podul de la Milișăuți, lucruri care nu merg bine și localnicul, șofer de TIR în Europa
Cu ce să încep? Ce nu merge bine? Ce m-a apucat?
Explic acum:
Prietenul vechi Costică, cel din vremea discotecilor anilor 80, lucrează acum în Italia, șofer pe TIR de mulți ani. Nu a prins deocamdată accentul din Cizma Europei precum mulți alții, nu-i nici cu ”filio di putana” și nici măcar cu ”ciau bambina”, vine acasă când apucă, își ridică vilă, etc.
Zice el, și cu asta încep: Am îndată cinșpe ani ani de când bat drumurile Europei, cu TIR-ul. Din Italia în Portugalia, înapoi în Polonia și din Grecia în Irlanda. Am văzut poduri rupte de puhoaie reparate în câteva luni, mai bune ca înainte. Am văzut tuneluri dărâmate, reașezate la loc în câteva luni, mai faine ca înainte, am văzut alunecări de teren care au oprit circulația pe drumuri, față de care cea de la Broșteni ar fi ca prăbușirea unui mușuroi, lângă o benă cu balast. Într-o lună drumul era lună, parcă și mai larg, și mai bun!
Zice tot el, și astfel continui: Ce faceți voi aici fraților, cu prăpăditul acela de pod de la Milișăuți? Ați scris acum jumătate de an că o firmă a câștigat licitația și îl va face. Când? Că nimic nu se mișcă acolo! Până la Liteni, mai să-mi rup mașina. Noroc că am făcut niște milioane de kilometri pe șosea și mă feresc de gropi. Ce mai așteptați? Aici nu-i Europa?
Zic eu: Sunt niște proceduri…
Zice el: Procedurile măsii, ne râde lumea. Mă duc să iau niște ardei semi-iuți din piață, de pus la borcan, cei de la noi sunt cei mai buni! În Italia toți sunt hormonați!
Ce faine erau discotecile din anii 80!
