Postul cel mare, băbuța cu cârnați și evreul Moșe

Este duminică la amiază, a doua săptămână din Postul cel Mare. Slujba s-a terminat. La capătul strâmtei alei care duce de la biserică înspre piața mică, drept înaintea noroaielor de la șantier, băbuța cu căciulă de astrahan, doar de câteva șchioape, aplecată din spate rău de tot, cu ochi strălucitori,  are poftă de conversație:

Ți-am spus doamnă, cum a fost ca o minune! Părintele s-a uitat drept la mine, m-a arătat cu degetul și a spus: Am venit de la Muntele Sfânt și vă binecuvântez acum, în Postul cel Mare. Postul este greu, nu este ușor. Dar așa vom ajunge la mântuire!

Bătrânica a reușit să vândă o bucată de cârnaț și o chișcă, fiindcă asta e treaba ei: să vândă preparate proaspete din porc, la capătul aleii.

Iată și o amintire veche: Românii care lucrau în Israel, acum un sfert de veac ori mai bine, mergeau vineri înainte de Șabat, la Șuk Tel Aviv. Pentru cumpărături. Acolo era un magazin în care se găseau cârnați de porc, slănină, costițe, cotlete, tot ce dorea sufletul omului aflat la două mii cinci sute de kilometri de la grăsunul de acasă.

La tarabă era evreul Moșe, gras și zâmbăreț, plin de vorbe bune în toate limbile pământului.

Moșe, de ce vinzi tu, evreule, carne de porc? Nu știi că nu ai voie?

Eu doar pun mâna, nu și limba, explica evreul Moșe, zâmbind tuturor.  

Please follow and like us:

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.