Povestea de weekend: Deschiderea mormântului domnitorului Ștefan cel Mare – în anul 1856. Procesul verbal oficial și descrierea unui martor ocular, prezentate în lucrarea profesorului Dionisie Olinescu, via Muzeul Național al Bucovinei

Stimați și dragi cititori ai publicației Suceava-smartpress, vă propunem ca la sfârșit de săptămână să evadăm din cotidian, aplecându-ne asupra lucrărilor de excepție, pe care, de o bună bucată de timp, mult mai intens, le aduce în mediul on-line Muzeul Național al Bucovinei.

Adaptat și obligat cumva de situația actuală, muzeul și-a deschis larg cuferele cu patrimoniu și a adus în fața publicului, prin paginile de socializare ale obiectivelor pe care le administrează, minuni de obiecte și istorisiri auzite și văzute mai rar, unele în premieră.

Azi vă redăm de pe pagina de facebook a Muzeului de Istorie, povestea descoperirii mormântul lui Ştefan cel Mare, ordonată de Guvernul austriac în anul 1856. Textul însoțește o ilustrată color din anul 1913, din colecțiile muzeului, care reprezintă mormântul marelui Voievod.

”Bun găsit, prieteni ai muzeului!
Vă prezentăm astăzi o ILUSTRATĂ COLOR aflată în colecția de Documente Istorice a Muzeului Național al Bucovinei, cu MORMÂNTUL LUI ȘTEFAN CEL MARE, Putna (Bucovina), din anul 1913, editura soc. ”Școala Română” Cernăuți.

Suntem în luna în care s-au împlinit 554 de ani de când Sfântul Voievod Ștefan cel Mare a pus piatra de temelie a Mănăstirii Putna în 10 iulie 1466, loc în care a ales să își doarmă somnul de veci acum 516 ani.

Iar pentru că istorisirile despre faptele de vitejie, domnia și viața lui Ștefan cel Mare sunt atât de importante pentru români, azi vă prezentăm un extras din lucrarea profesorului Dionisie Olinescu, membru corespondent al Societăţii Geografice Române şi al Comisiei c.r. de Arte şi Monumente Istorice din Viena – MORMÂNTUL LUI ŞTEFAN CEL MARE, 1898, Slatina, Tipografia Societății.

”Egumenul Artimon Bortnic al mănăstirii Putna ceru de la guvernul austriac din Cernăuţi, ca mormântul lui Ştefan cel Mare să se descopere şi rămășițele acestui mare Domnitor să se aşeze într-o criptă aşa construită, ca pelerinii cei din toate olaturile Moldovei să se adune la acest mormânt al eroului, nu numai mausoleul de afară să-l vadă ci chiar sicriul şi relicvele. (Arhiva guvernului austriac).
Guvernul austriac ordonă, în anul 1856, descoperirea tuturor mormintelor din mănăstirea Putna. Ancheta, ce se compunea dintr-un membru al consistoriului metropolitan, un impiegat al guvernului din Cernăuţi, un inginer al statului şi un medic, începu lucrările la 12 noiembrie 1856. Ne oprim la mormintele din naosul sau templul bisericii, unde este mormântul lui Ştefan cel Mare şi să vedem ce s-a descoperit în aceste rămăşiţe ale trecutului. Ne vom ţine aici de procesul verbal oficial al anchetei, cum şi de descrierea unui martor ocular, publicată într-un calendar din 1857 din Iaşi.

„Înaintea astrucării mormintelor, comisia orândui de a depărta tot arinişul din astă parte a bisericii, într-o adâncime până unde numaidecât ar trebui să se vadă toate mormintele, câte s-ar fi aflând pe această latură a bisericii. Se văzură două bolţi în stânga. A doua zi dimineaţa se mai află o boltă: a lui Petru şi Bogdan, fii lui Ştefan cel Mare, şi în partea dinspre răsărit câte o boltă neregulată. Se săpa în dreapta.”

«Încordarea e mare, zice martorul ocular» şi se exprimă pe faţa tuturor asistenţilor. Se dă de un corp al unei pietre netede, groase şi care seamănă a fi mare. Piatra se descoperă mai departe, căci lucrătorii chiar şi din al lor propriu străfund îşi îndoiesc puterile, spre a scoate la ţărm de pe lângă piatră. Se descoperă o lespede mare ca de şapte palme şi largă ca de 31/2 palme şi lucrată din daltă. Ea este acoperământul unui mormânt zidit din piatră albă cioplită. Nu e mai mult îndoială, acesta este locul repaosului rămăşiţelor lui Ştefan cel Mare.”
«Pe împrejur şi fără de a mai atinge mai departe mormântul acesta, se fac încercări de nu mai este vreun mormânt. Sfredelele de fier, întrebuinţate spre acest scop, ajung pe sub mausoleul lui Ştefan cel Mare până în pereţii bisericii şi într-o adâncime aşa de mare, încât mai dedesubt nu se mai poate să fie un mormânt.

Aici ajunse încordarea tuturor la cel mai mare grad, zice martorul ocular, şi tăcerea, ce urmă un minut, fu atât de adâncă şi universală, încât se auzea cum bate inima în fiecare piept şi cum clipa aceasta fu într-adevăr sacră.»
«Comisarul politic făcu acum întrebarea la acel ecleziastic şi consistorial, de poate să se ridice acum chiar şi lespedea de pe mormânt. Acesta însă răspunse că nu, până nu se va face ceremonialul bisericesc. Se cheamă, deci, întregul sobor mănăstiresc. Arhimandriţii, ieromonahii şi diaconii, se îmbrăcară toţi în ornate preţioase şi vechi veşminte date încă de însuşi Ştefan cel Mare acestei mănăstiri şi luând toţi în mână făclii, iar diaconii cu cădelniţe înconjurară mormântul lui Ştefan cel Mare şi săvârşind serviciul religios, opt români puternici se coborâră în adâncime, unde era mormântul, şi, deşi cu greutate, însă deodată ridică lespedea de pe mormânt.»

„Nu se văzură, zice martorul contemporan, acum ochi fără lacrimi şi chiar şi pe cei de alt neam, care se aflau de faţă, îi văd cu adevărat urniţi şi cutremuraţi în cea mai adâncă adâncime a inimii lor. Măreaţa şi lunga nedumerire o întrerupse abia «veşnica pomenire», intonată acum de întregul sobor călugăresc, în acompanierea tuturor clopotelor mănăstirii, care efectuă o comună lăcrimare şi plângere în tot cuprinsul cuvântului.”

„Spre a se vedea, zice mai departe martorul ocular, cuprins de un aer sacru şi reverenţios în apropierea rămăşiţelor lui Ştefan cel Mare, nu mai trebuie alt motiv decât a se fi uitat la bieţii noştri ţărani, cum ei, la descoperirea mormântului, ca de un instinct sacru mânaţi, toţi cu lacrimi pe genunchi picară, punându-şi mâinile la piept ca la rugăciuni. Feţele lor erau schimbate ca la o vedenie sfântă şi tăcerea cea generală, în biserică urmă acum şi care se mai înălţă prin acompanierea duiosului sunet al clopotelor mănăstireşti; era, într-adevăr, o scenă, care numai în fantezia cea mai mănoasă se poate închipui.”

„În mormânt, zice procesul verbal oficial, se vedea numai partea cea mai mare a capului, şi aceasta întoarsă cu partea despre grumaz, spre apus şi sub mantia domnească încă unele oase, cu un oarecare sicriu şi 13 şine late de fier. Mirarea fu foarte mare. Presupusul, cum că mormântul lui Ştefan cel Mare fu încercat, relicvele sale atinse şi preţioasele de pe dânsele luate, se exprimă îndată de toţi membrii comisiei şi se hotărî să se caute în arhiva mănăstirii, de nu se afla undeva vreo însemnare despre asta.

Se găsi între hârtiile vechi o scrisoare a mitropolitului Iacob din anul 7265 (1757) către egumenul de atunci al mănăstirii Putna, din care scrisoare se cunoaşte cam cu încredinţare, că presupusul este întemeiat. Scrisoarea aceasta este următoarea:
„Cuvioase Egumene a Putnei Kyr Benedict. Pentru d-lui, Ispravnicul de Suceava, că au venit la mănăstire şi au dezgropat mortul acela unde au fost presupusul şi n-au găsit alta nimic, afară de acele ce ne arată molifta sa, Dionisie în răvaşul său: bine au făcut de au venit şi n-avem nici o părere de rău, de vreme că a ieşit mănăstirea de presupusul ce era; şi moliftei sale Dionisie răspuns pe carte nu i-am mai făcut, însă, spune moliftei sale din gură, că am înţeles toate câte mi-au scris şi toate pietricelele cele ce s-au aflat şi inelele şi sârmele şi boldurile şi altele ce s-au aflat, toate să le pecetluieşti la un loc. Şi să pui pe Rafail, argintarul, ca să ia măsură de pe coroana ce este la Maica Precista cea făcătoare de minuni, şi de pe coroana mântuitorului Cristos, ce este tot întru aceeaşi icoană, pe o hârtie, cât îi coroana de mare şi fără flori, numai mărimea lor, şi atât pietricelele şi inelele, cât şi măsurile coroanelor cu om de credinţă, să ne trimiţi. Însă, să cauţi, împreună cu părinţii soborului, că este o pungă cu mărgăritare, pecetluită cu pecetea noastră şi să o deschideţi şi să luaţi din ea 500 de fire de mărgăritare, care să fie tot de un fel şi de o potrivă, şi mai sunt, nu ştiu 2 sau 300 de fire de mărgăritare cu nechiotul, ce au căzut de pe aer şi să ne trimiteţi mărgăritarul totodată, atât cele 500 de fire cât şi cele cu nechiotul, dimpreună cu lucrurile ce s-au aflat pe mort: că am socotit să facem coroana maicii Precista şi Domnului Christos altă făptură şi iscusită şi mai frumoasă şi să o împodobim cu pietrele cele şi cu mărgăritare.”

Această scrisoare se trecu în procesul verbal şi mormântul se acoperi. Ancheta a pus următoarele întrebări: ce să se facă provizoriu cu mormintele descoperite ale prinţilor şi prinţeselor şi cum să se lase mormântul lui Ştefan cel Mare, până la o altă hotărâre?

Se decise, ca mormintele să se lase aşa cum sunt, numai rămăşiţele scoase din ele să se pună în sicrie noi, fără însă a se acoperi cu ţărână. Mormântul lui Ştefan cel Mare, însă, să se acopere cu un val mare de doliu şi deasupra sa să se pună 4 candele de argint, cu făclii mari şi o sfântă cruce în mijloc pe o evanghelie. Timpul solemnității s-a fixat pe luna mai 1857, care însă n-a avut loc, guvernul fiind de altă idee.

Obiectele toate n-au fost scoase de mitropolitul Iacob, căci scrisoarea aminteşte numai de pietre scumpe, inele şi nici deloc de coroană, sabie etc. Aceste lucruri au fost, desigur, prădate de Vasile Lupul şi de ginerele său Timuş, când Vasile Lupul a stricat mănăstirea Putna, căutând după bani”.

Sursa text: https://www.facebook.com/permalink.php?story_fbid=149558033413567&id=113856810317023&__tn__=K-R  

Foto: Manastirea Putna

Vom reveni și cu alte istorisiri, dar până atunci nu ezitați să vizitați paginile de facebook ale principalelor obiective culturale ale Muzeului Național al Bucovinei. În aceste zile în care suntem bombardați de știri legate de pandemie, conținutul acestora ține loc de terapie pentru minte, trup și suflet.

Veți avea parte de numeroase povestiri și imagini din toate domeniile în care muzeul excelează: istorie, tradiții populare, port, meșteșuguri, științele naturii, arhitectură populară, arheologie, memorialistică, istoria celei maifrumos loc al Sucevei – Cetatea de  Scaun a Sucevei și multe, multe altele.

Iată și paginile:

MUZEUL DE ISTORIE SUCEAVA

https://www.facebook.com/Muzeul-de-Istorie-Suceava-History-Museum-113856810317023/?modal=admin_todo_tour

MUZEUL SATULUI BUCOVINEAN

https://www.facebook.com/MuzeulSatuluiBucovineanSuceava/

CETATEA DE SCAUN A SUCEVEI

https://www.facebook.com/Cetatea-de-Scaun-a-Sucevei-Suceava-Princely-Fortress-1032885156892068/?modal=admin_todo_tour

MUZEUL DE ȘTIINȚELE NATURII

https://www.facebook.com/Muzeul-de-%C8%98tiin%C8%9Bele-Naturii-Suceava-114551083594483/?modal=admin_todo_tour

MUZEUL ETNOGRAFIC HANUL DOMNESC

https://www.facebook.com/Muzeul-Etnografic-Hanul-Domnesc-Suceava-107993637591137/?modal=admin_todo_tour

Please follow and like us:

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *