POVESTEA ÎNCÂLCITĂ DE LA MĂNĂSTIREA DRAGOMIRNA, O ALTĂ OPINIE

Disputa între Mănăstirea Dragomirna și vecinul, firma ”The Burac Company” SRL, a suscitat un interes real din partea cititorilor publicației ”Suceava – smart press”. Pentru a nu interfera cu punctul de vedere emis prin intermediul unui redutabil comentator al articolelor marca ”Suceava – smartpress”, publicăm un punct de vedere, așa cum a fost el transmis, în secțiunea editorială a ziarului on-line. Precizăm că acest text primit pe adresa redacției, fiind foarte elaborat și îndeajuns de lung, nu putea fi inserat doar în caseta de comentarii. Suntem deschişi în continuare pentru a lua notă de toate părerile cititorilor noștri.
Redăm integral comentariul la textul ”POVESTEA ÎNCÂLCITĂ A UNEI BĂTĂLII PENTRU AGONISIREA DE AVERI ÎN ACEASTĂ LUME, ÎNTRE O MĂNĂSTIRE DE MAICI ȘI UN PATRON, LA DRAGOMIRNA”, așa cum ne-a fost transmis:

”Ne straduim sa intelegem aiurea sau ne iese asta din prima pentru ca avem inzestrare in acest sens? Cred ca e inzestrare. Ca si cu jurnalismul care informeaza pe baza unui singur punct de vedere.
Nu e vorba, de buna seama, de proiecte europene care s-ar face la Manastire de 400 de ani, ci de grija de a intretine, gospodari și perpetua lacasul cu care azi ne place sa ne mandrim și chiar o inflorim fudui, cum ca ar fi unesco, de exemplu, fara sa fie. Asta e performanta vietuitorilor Manastirii (si chair a tuturor Manastirilor din zona), ca tin la averea cu care lacasul a fost inzestrat de ctitori și se bat sa o sporeasca si sa o faca vizibila, interesanta, atractiva. Performanta dlui lui Burac și chiar a Primariei locale care este? Ca s-au straduit sa inghesuie lacasul, sa puna mana pe terenuri confiscate Manastirii de Statul comunist ateu si transformate in crasme? Pictorii despre care pomeniti si turistii din nu stiu cate tari si de nu stiu cate limbi au venit la manelele dlui Burac sau ca sa vada Manastirea si sa-i respire aerul? Daca a câștigat proiecte europene (prin interes, munca, dedicatie, spirit gospodaresc), Manastiorea e de prtivit în ”context peiorativ”? Dimpotriva, ma gandesc eu. Ar trebui sa i se ia exemplul. Ar trebui sa-i lase acestui domn, pentru preparare si vanzare de mici, bere și manele, o parte din proprietate? Chiar nu aveti ideea ca instrainarea proprietatii este pacat de moarte pentru vietuitorii din Manastiri și pentru slujitorii Bisericii? Poate ca ar mai trebui sa stam si sa cantarim înainte de a ne alinia inculturii si aventurierismului fara credinta, tara și neam al lui #rezist! Noi, romanii, suntem ceea ce suntem în sensul bun, pozitiv si de urmat gratie darzeniei și rezistentei in istorie in primul rand a acestor oameni dedicați în chiliile și in altarul lor rugaciunii, meditatiei și neamului! Nicicum vreunui #rezist sau vreunuia din tagma dlui cu micii, berea, manelele si improprietarirea pe dania veche și sfanta a manastirilor! Nimic fara Dumnezeu, nimic fara tara, nimic fara adevarul etern! Nu va faceti pe doi arginti partizanul relelor si mincinoaselor cauze pierdute, domnule! Cugetati si abia dupa aceea raspăanditi stirile dv! Lucrurile frecvent invocate contra credintei, Bisericii și rugatorilor destinati pe viata acestei meniri sunt subtile, delicate, intelepte, mestesugit spuse, de descifrat pas cu pas, iar nu pripit de catre te miri cine. Ele stau deasupra masurii vulgului și comertului cu mici si manele. Este extrem de simplist sa despici mahmur si patimas negrul de alb. Este cazul sa mai zabovim in noi insine inainte de a ne arunca în judecati! Pace si lumina!
In acest context fatalmente peiorativ,sper sa nu va scape ca “micul complex turistic”,”mica afacere”,reprezintă doar un update al unei cârciumi jegoase ,așa cum erau toate ale cooperației de consum inainte de 1989,la care, când marele patron Burac desfacea pentru uzul mirenilor o prețioasă și râvnită sticlă de rachiu de drojdie, se cutremurau și căpriorii viitorului monument “protejat UNESCO” (De când?? Cum?? Unde? Nu luați de bun tot ce spune un anume domn Gheorghe,uneori exagerează din exces de bucovinism inflaționist…) de damph-ul licorii respective,de cădea calul precum și părul din nas…

Iar dacă tot au o hotărâre judecatorească rămasă definitivă,măicuțele au același drept ca orice alta comunitate sa-și apere proprietatea,ba mai mult,au dreptul să-i arate obrazul patronului Burac,deoarece,retrospectiv,in relația dintre manastire si susnumitul, partea care a profitat de reputația,amplasamentul,oportunitățile zonei a fost – ca să vezi! – ezact cârciuma domnului Burac,deoarece nici în glumă nu s-ar putea crede că mânăstirea a avut ceva de câștigat de pe urma putorii menționate mai sus…Aceleasi maicute sunt obligate si de dreptul canonic sa nu accepte ,sa nu comita nici o instrainare a unui bun al comunitatii manastiresti,sa nu asiste pasiv la o astfel de instrainare si sa nu se impace cu malversatiunile tagmei cârciumarilor…

Dar mai ales pentru ca această dispută este un model,un caz didactic,pentru cine ar vrea să înțeleagă esența concepției unui anume domn Nelu,mare om ,mare caracter,ca reprezentant mai mult sau mai puțin acoperit al unui cult neoprotestant,despre ecumenism… Adică,ecumenism ar fi atunci când noi punem bisericile,manastirile,monumentele de artă religioasă,iar ei pun cârciumile,ca să știm o treabă și ca să împărțim profitul tot ecumenic,adecă ce iese este al lor,al cârciumarilor si rătăcitilor apoi și al nostru ,însă doar în măsura în care nu ne afectează imaginea de măicuțe,călugari,ierarhi bisericești al unei biserici – nu-i așa – cam revolute,în sensul că ce vă trebuie vouă averi din moment ce scrie la scripturile voastre că voi le aveți doar pe lumea cealaltă,nu mai bine ne lăsați nouă fruptul iară voi să ramâneți cu onoarea și cu titlurile și cu UNESCO și cu ce vreți voi ,numa sa nu ne luați profitul ecumenismului,așa cum il înțelegem noi ?…
Ca să hai în Bukowina…”

Please follow and like us:

18 comentarii la „POVESTEA ÎNCÂLCITĂ DE LA MĂNĂSTIREA DRAGOMIRNA, O ALTĂ OPINIE

  • 16 iulie 2018 la 11:22
    Permalink

    Sincer…foarte bine scris acest drept la replica… DAR NESEMNAT !! Caut sa fiu obiectiv la un articol…la o confruntare pana la urma deschisa…online. Dar incerc din rasputeri sa nu strig : Cine esti tu… atotstiutorule ce combati cu atata vehementa un drept castigat legal si de buna credinta ? Oare nu vedem cu totii disperarea si virulenta cu care in acest caz Biserica ataca si revendica un bun material… o materializare in fond a lucrului lumesc si efemer ? De unde atata ura…de unde atata inversunare ? Din cartile sfinte …din cuvantul Domnului pe care …intru sfidarea tuturor legilor lumesti…il strigati spre a va putea bucura de toate cele nepercepute si neoranduite conform legilor si oranduirilor sociale , coercitive , dupa care toata lumea traieste ? Am un gust amar… si totusi bunicul meu a fost preot…

    Răspunde
    • 17 iulie 2018 la 7:05
      Permalink

      @A.L.Smoc.
      Să nu cumva să vi se tragă gustul amar de la altceva,de exemplu,de la împrejurarea că nu ati respectat Porunca a V-a,nu mă îndoiesc că o cunoașteți,așa rezultă și din contextul peiorativ dar și din subtext…Pentru că se întelege limpede că regretați că bunicul dvs. a fost preot,rezultă că,în renegarea ascendenților dvs.,adecă a părinților și bunicilor,ați comis o abatere de la cele 10 porunci,cum ar fi,ați încălcat linia continuă,ceea ce explică de ce cântați cântările firmei „Burac Company Limited”,sau cam așa ceva,mă rog!
      Apoi,cu tot respectul pentru fervoarea dvs. care sună oarecum also catehismul domnului Nelu,care (așa se zice printre inamicii săi…) și-ar fi băgat nițel coada in respectivul conflict,in sfidarea dreptului canonic,a dreptului civil,bazandu-se in mod nedemn pe dreptul genților si al încheietorului de companie,pe stil vechi…Domn Nelu, despre care se spune ca atunci când a fost re-botezat de cuviosul Axinte la vârsta maturității depline,pe la 45 de ani,să-i fi zăngănit tablele dumnealui,ale maturului prunc, când l-a cufundat a doua oară in cristelniță iar la a treia cufundare să fi dzis pruncul „servesc patria!”,confuzat de respectivul zornăit…Ceea ce,bineînțeles,este doar o ipoteză de pafletard (cum ar zice un anume activit c._cultural) intr-un context ,fatalmente,peiorativ-balacaristic.

      Răspunde
      • 17 iulie 2018 la 12:47
        Permalink

        Stii sa invarti cuvintele…dar te dai tot dupa anonime ,si uiti un lucru…Fii mai calm,si mai pune punct,ca iese naibii un ,,gulash ” ,,dupe spusele trosnite acolo… ,,in desart “…Daca este sa te deranjeze numele celui care scrie, uita-te mai intai sa vezi cam cum se scrie si se pune ,, î ” din ,,a” si dupa aia deschide gura….sau tastatura . ,,Chill “… Dumnezeu va orandui dreptatea, nu fii tu asa perspicace. Cat despre un om care nu isi asuma o parere macar, nu vorbesc de fapte , ascunzandu-se dupa acronime ,…patetic. ,,Grows up” mestere…sau mai da un acatist pentru luminarea mintii celei pierdute .

        Răspunde
        • 17 iulie 2018 la 16:49
          Permalink

          Păi, măi Zgăbearză Iftode! Tu scrii ”deși graiul le e neânțeles” (adică ”neânteles”) și ”că caut” (adica ”CA CA…”) și ”nu fii tu așa perspicace” (adica ”fii”) și altele și altele – și ții să-i înveți pe alții cum e cu limba româna?!… Ăi tu ăi, ce-ar fi sî șăz tu ghinișor ca sî nu ti paliesc, cî tu mai ai câti ceva di învațat pânî sî eș pi centru…

          Răspunde
          • 17 iulie 2018 la 18:59
            Permalink

            Te las….da si daca te gasesc…..

    • 19 iulie 2018 la 8:36
      Permalink

      Domnului Adrian Liviu Smochina
      Stimate Domnule, am dat din întâmplare peste dezbaterea în care dv. sunteți implicat și chestiunea aceasta mă intereseaza profesional, iar nu în sine ca dialog între niște persoane pe o temă concretă. Sunt psiho-sociolog, acesta e numele meu adevarat, nu ai cum să mă găsești deoarece nu sunt originar din zona dv. și nici nu trăiesc acolo, mă intereseaza niște elemente de psihologie și de mentalitate și niște profiluri umane în relație cu acestea, poate că și niște probleme tot în relația de care vorbeam. Puteam să mă adresez oricăruia dintre ceilalți participanți, dar v-am ales pe dv. pentru că sunteți cel mai aproape de unul dintre profilurile sociale românești pe care le investighez. Vreau să spun că, în contextul dat, spre deosebire de dv., interlocutorii dv. nu sunt fie suficient de clar așezați, fie autentici, în opinia mea, prin poziția pe care se situează în dialogul din jurul complexului atitudinal si comportamental care vizează instituția și personalul bisericesc ortodox. În ce vă privește, aveți autenticitatea de care vorbeam prin faptul că exprimați un curent de opinie, atitudine și comportament cu identitate bine conturată, hiperactiv și influent, constând într-o adversitate accentuată față de ceea ce înseamnă în prezent biserica ortodoxă, clerul ortodox, practicile, tradițiile și chiar specificul credinței ortodoxe. Nu cred ca sunteti un propagandist antiortodox pur si simplu, ci un combatant de pe poziția pe care v-o conferă și la care vă obligă apartenența la un cult neortodox aflat în expansiune și interesat să facă prozelitism și, de asemenea, posibil, din postura unui aspirant la condiția pastoratului sau a unui pastor începător. Ceea ce constat însă, și nu am de ce să vă ascund astfel de constatări, este că fie vă inspirați în limbaj și în mijloacele cu care vă exercitați, fi acestea sunt chiar produse și consacrate de cercul căruia aparțineți și preluate și folosite de alți combatanți antiortodocși, fără apartenență religioasă decisă ori chiar declarați ca atei sau măcar liber cugetători. Adică evocați situații, împrejurări, practici, intâmplări, segmente din tradiții, obiceiuri etc. pe care le declarați pe cont propriu ca fiind incompatibile cu ortodoxia – frecvent făra ca lucrurile să stea așa, adică o faceți exagerând și chiar mințind – dupa care le arătați cu degetul, le blamați și acuzați ortodoxia de înstrăinare și depreciere în varii înțelesuri, cu sublinierea mai subțire sau mai îngroșata a numelui adevaratei credințe. Profilul dv. este de departe vizibil: aveți psihologia și modul de a acționa specifice minoritarului și complexului de care suferă inevitabil toți cei care se situează deliberat și asumat în această postură, sunteți grăbit în aprecieri și în judecăți și de aceea nu uzați, doctrinar și cultural, decât de elementele care vi se par favorabile, iar în consecință, păreți frecvent, fără să vă pese de asta, necultural, acultural sau anticultural. Discursul de această factură este mai șchiop chiar și decât al politicianului care minte în campania electorală, însă deoarece exercițiul de tipul celui pe care dv păreți a-l face se desfășoară pe teritoriu sensibil al credinței și întrucât există o masă de ortodocși sensibili la ajutorarea materială pe care unele culte o practică, se poate vorbi despre un anume succes, dar mai ales despre o motivare și o încurajare a aplombului celui care cuvântează. Opinia mea este că, totuși, dincolo de zarvă, de spectacolul disputelor, de sprijinirea adultă iresponsabilă a alunecării tineretului în incultura lipsei de considerație pentru credință, biserică, înțelepciune, tradiții, profunzime și perfecționare interioară a omului, sunt numeroși români care mor ortodocși deși împrejrările vieții i-au făcut să îmrățișeze un cult neortodox. Asta probabil și pentru că românii au cu ortodoxia lor o relație un pic atipică, o ortodoxie a lor.
      Am trecut, Stimate Domnule, și la altceva decât ceea ce am spus ca mă interesează direct deoarece cred ca dacă veți găsi de cuviință să continuați disputa, voi avea și eu ocazia să adun date noi în zona care mă interesează.
      Tururor numai de bine, pentru că totul ține de viața noastră, chiar dacă nu totul ne este întotdeauna prielnic sau de folos.
      Un cuvânt special de laudă pentru administratorul acestui ziar!

      Răspunde
  • 16 iulie 2018 la 17:52
    Permalink

    Bunicul dumitale cu siguranta ca a fost cu mult mai mult si cu mult mai altceva decat o biata …smochina!
    Chiar n-ai inteles cine a castigat si cine e suparat ca a pierdut? Ca asta nu era greu de inteles.
    Felicitari dle Rosca pentru arta dumitale din ceasul al doisprezecelea de a pune alaturi lucruri felurite! E semn bun.

    Răspunde
    • 17 iulie 2018 la 12:53
      Permalink

      Inteligent raspuns… Cat poti sa fii de inteligent domnule…mult spus…necunoscut.Dar te respect ,si stii de ce ? Pentru ca caut si incerc sa inteleg toate vietuitoarele pe care le intalnesc in calea mea ,chiar daca nu le inteleg graiul de multe ori. Si atunci , imi place sa cred ca striga dupa ajutor ,desi graiul le e neanteles, si le ofer macar o mangaiere. Trist…

      Răspunde
  • 16 iulie 2018 la 20:54
    Permalink

    Frumos articol scris cu maiestrie manastireasca. Ori nu se spune ca averea manastireasca nu era praduita, ci mai degraba asezata dimpreuna, (la propunerea comisiei locale) pe un amplasament limitrof proprietatii M-rii Dragomirna. Insa vorba romaneasca “sa moara si capra vecinului” din pacate nu se opreste doar in lumea laica. Ea este bine impamintenita in fiinta romaneasca, ajungind si dincolo, in lunea slujitorilor religiosi. Cit despre articolul-comentariu, drept la replica sau ce o fi vrut sa fie, ce sa zic…slab, marcat doar de 3 cuvinte repetate obsesiv: mici, manele, bere….Primul si ultimul adevarate (asta face romanul la iarba verde, maninca mici si bea bere), insa “manele” (complet fals, nu stiu sa fi auzit asa muzica acolo) a fost mestesugit introdus pentru a crea mediul propice scriitorului de a-si varsa veninul…si a cersi compasiunea. Bine scris “maica”….”fara numar”

    Răspunde
    • 17 iulie 2018 la 6:38
      Permalink

      Frumos sau nu, articolul spune niste lucruri. Daca n-ati auzit acolo manele, atunci înseamnă că nu sunteti dl Burac. Ori sunteti, dar nu stiti diferenta dintre o manea și un cantec popular autentic. Care nici el nu este cazul sa se audă și să intre in concurență cu ambianța mănăstirii, liturghiei, rugăciunii etc. Dl Burac nu se poate să nu știe asta, dar s-a pus de-a curmezișul lucrurilor. Desigur, din corectitudine și nicidecum de dragul câștigului. Si hai sa ne întrebăm: nu cumva vecinătatea mănăstirii îi face dlui Burac piața și îi procură firfiricul? Daca n-ar fi așa, s-ar fi dus de mult să împută locul peste deal, la Pătrăuți! Nu cumva mai peste tot în Bucovina, turismul laic, frecvent veros și cu maniere discutabile, a crescut pe solul bine îngrășat ca atracție de existența mănăstirilor? Poate ca asta ar trebui să vedem mai des să judecăm în consecință. Si atunci, da, venin…
      Pe de alta parte, oare de unde sa vină potrivnicia asta actuală a românului (sau așa-zisului român) față de biserică și slujitorii ei, față de mănăstire și viețuitori acesteia? Pentru că, la oricât de puțină minte și cultură, aceste realități istorice ale lumii noastre nu sunt cauza răului nostru. Nu ne merge rau din această cauza, oameni buni! Și nu ne salvează de la vreun rău impozitarea veniturilor bisericești și mănăstirești! In plus, ceea ce se adună ca bunuri, ca avere, ca valori în biserici și in manastiri devine avere și valoare etnică și națională și probă a vânturării noastre pe pământ cu ceva urme… De la dl Burac ce rămâne? Ce s-a adunat până acum? Materia reziduală a tonelor de bere depusă sub gardul mănastiresc. Dacă Ștefan nu făcea si nu înzestra Putna?…
      Adica noi chiar nu știm asta? Și chiar nu știm, nu banuim, nu intuim câti bani nefiscalizați se adună în jurul nostru în lumea laică? Oare de ce această pornire irațională împotriva unor oameni care au renunțat la cele lumesti personale și se roagă pentru noi? Nu în numele propriu al vreunei călugărițe Mănăstirea a revendicat si a redobândit pământul de pe care dl Burac nu vrea să plece!
      Hai sa ne mai si trezim si sa ne revenim, oameni buni! Ura asta nemotivata este mai intai boală si abia
      dupa aceea altceva, insa nu vreun lucru bun, ci prostie!

      Răspunde
  • 18 iulie 2018 la 7:14
    Permalink

    Vad ca nu stii …era sa zic ,,domnule “…individule ,, g.c ” ( presupun ca inseamna ,,gica contra ” ) , deci nu stii sa iti exprimi o parere intr-un mod civilizat ci numai sustinand-o cu jigniri si tot felul de apelative. Inca o data o spun , neasumandu-ti raspunderea semnaturii, ascunzandu-te in spatele unui acronim , esti un anonim , iar ceea ce spui e asemeni continutului unei ,, anonime ” pe care orice persoana responsabila o ignora…o arunca la cos. Acest lucru intamplandu-se in ambele articole legate de acest subiect. Iar ,in fine , ar mai trebui sa stii , dar nu te acuz ( probabil ai si o problema medicala cu auzul ) , personajul cu care faci asocierea mea se numeste ,, Zgăbearţă Iftode ” , din piesa ,,Doi Vulpoi ” interpretata de regretatul Dem Radulescu si Vasile Murariu… nu ,, Zgăbearza “…tipule. Din respect pentru cititori…nu pentru tine si pentru alt acronim ,,Rot “… alt anonim , ce ati dat o turnura infantila acestui articol si dreptului la opinie al fiecarui cetatean , voi face cateva clarificari referitoare la acest subiect : Nu am nici o afinitate fata de acest loc , nu il cunosc pe proprietarul acestuia si nu am fost niciodata la aceasta locatie. Stiu insa ca am trait mai demult sentimentul amar cand , alta bucata de pamant marginasa Manastirii, a fost revendicat si a trecut in proprietatea Manastirii. In acel loc mergeam inca de la varsta de 3-4 ani cu parintii in Duminica Rusaliilor, de Hramul Manastirii, ziua Pogorarii Sfantului Duh ,iar in afara de frumoasa slujba , se serba , cat se poate de laic pe locul denumit ,,In Brazi “, se organizau frumoase petreceri , …ne bucuram . Acel teren s-a cuvenit Manastirii …s-a infaptuit Lucrarea Domnului. Aceasta senzatie am retrait-o si la citirea acestui articol , insa , am ramas stupefiat si mahnit de modul cum s-a pus in practica iar…o astfel de ,,lucrare ” …. Sa ma iertati va rog , insa modul in care s-a desfasurat actiunea , asocierea vestmantului monahal cu haina jandarmeriei ,interventia in forta in contextul in care , in plina zi ,la acel moment se aflau si turisti veniti din tara acolo, turisti din strainatate …m-a consternat. Vreau sa fiu bine inteles…nu cunosc cauza…nu cunosc persoanele…nu contest nici un drept al cuiva castigat , ci numai si numai modul in care s-a facut interventia, rautatea si dusmania raspandita in jurul acestui caz. Oare astea sunt mijloacele…uneltele Domnului de a infaptui o Lucrare ? Prin forta , prin ura , prin ponegrire …prin folosirea asemeni soldatilor romani a jandarmilor de catre niste oameni ai Bisericii spre a se impune ? Sa ma iertati inca o data va rog…eu doar mi-am exprimat responsabil un drept la opinie. Faptul ca gresesc sau nu…poate fi aratat de oricine , dar inca o data o spun , cu asumare si fara a jigni . Cu respect .

    Răspunde
  • 18 iulie 2018 la 8:27
    Permalink

    @A.L. Smochina,in atenția dumnealui…
    Faceți mai multe greșeli mai mult sau mai puțin intenționate,ceea ce nu vă avantajează deloc,dar deloc,in disputa in care singur v-ați băgat… In primul rând,a vă erija în îndrumător ortografic și ortoepic,în milițian de punctuație,este un sport alunecos,deoarece puteți avea surprize extrem de neplăcute în încercarea dvs. de a-i învăța pe alții cum se scrie,cum se folosește „î” din „i” sau din „a”… Dar, dacă este mai bine să folosim ,de pildă, Ż,in loc de „J”,sau „ĕ”,in loc de „ă”,sau „k” in loc de ”c”,care ar fi problema dumitale,in măsura în care optantul dovedește că are o idee mai bună decât a dvs. cu privire la spiritul limbii române,la aria permisivității în materie de licențe,la genuri literare,la forța de sugestie a pamfletului,a parafrazei,a parodiei?
    Deoarece este chiar mai complicat decât trecerea de la volanul pe stânga ,la volanul pe dreapta,fără aprobare,regulile sunt diferite iar uzul ascultă de alte reguli și principii…
    Ca să nu mai spunem ca deplasarea de accent,mutarea centrului de greutate al unei discuții de la tema principala la chestiuni colaterale sau chiar fără legatură cu subiectul, imping discuția intr-o zona frivola,a oțiului cel fără de astâmpăr (așa zice Eminescu,întro traducere,„…oțiul fără astâmpăr ne zbuciumă…”)
    Apoi,înainte de a va minuna și de a vă scârbi de așa-zisele năravuri proaste ale clericilor BOR,de gustul lor pentru averi pământene,nu ar strica sa faceți apel și la bruma dvs. de cunoștințe de drept,zona principiilor,mai ales,pentru că înteleg că ați trecut prin sau pe lângă o facultate de drept,așa cum se face in ziua de azi,când facultățile se fac fie la foarte mare distanță,fie pe mail,fie la foarte puțină frecvență… Deci,pretindeți (și nu am motive să nu vă cred!) că gustul amar vi se trage de la picnicurile pe care in copilarie le făceați cu părinții la doi pași de manastire,in locul numit „..la brazi”,de unde erați bine plasat ca să ascultați și slujba și să vă înălțați spiritual,pe acel fond de mici și bere și muzică de frații Petreuș,Ileana Sărăroiu și Irina Loghin.. Pe un teren revendicat și obținut de manastire,deci executați un guleai pe moșia lor! Vă scapă,evident,din vedere că în timp ce dvs. beneficiați de spiritul ecumenic al comunismului matur care lua de la bogați și mai dădea și la săraci,inclusiv cu duhul,bietele călugărițe care produceau acea slujbă religioasă agreabilă erau,fatalamente,obligate să vă asculte,in aceeași logică,muzica dar și producțiunile familiale cu titlu de karaoke… ??!!??
    Mai pe scurt,inclusiv domnul care semnează cu un acronim (e discutabil dacă este acronim,dar mă rog…) vă comunică următoarele: domnul Burac nu devine proprietar doar pentru ca anterior a fost cârciumar al statului pe un teren care a fost și este al manastirii,cu sute de ani,inainte de tot neamul său, al meu, dar și al dvs….
    Chestiunea cu anonimatul de care faceți caz: veți ști că opinia publică ,inclusiv aceea care nu are păreri identice cu ale dvs.,are,in primul rând,această aparență de anonimitate…Asta face ca orice pretenție la declinarea unei identități să devină irelevantă,chiar și într-un context peiorativ,deoarece eu nu mă revendic din zona de exclusivitate a lui – să zicem – Gheorghe.G.Gheorghe,Ion.I.Ion,Marin M.Marin.ci din zona (care nu este de interes public mai mic sau nesemnificativ !)al consumatorului de cultură,de țintă al operațiunilor de manipulare,de abatere,de îmbrobodire… Acest segment al opiniei publice are dreptul său să se apere,să se afirme și să dea peste nas tuturor acelora care cred contrariul. Iar condiția de a ști ezact ( va aigur că știu exact cum se scrie…) dacă se impune să scrii cu „î” din „a” sau din „b” sau cu căciulă sau fără,este ultima și cea mai puțin importantă..
    Vă sugerez,deci, să renunțați judicios la amenințarea că îl veți aștepta la cotitură pe emitentul acronimului „g.c.”,cu manivela în mână,ca să-i arătați cum e cu uzul dar și abuzul de „Δ,deoarece este vadit că vă faceți de râs,ca să nu zic altfel și pentru a nu accentua contextul peiorativ-balacaristic…

    Răspunde
  • 18 iulie 2018 la 9:35
    Permalink

    #Amin, in atentia dumnealui…
    Spun ,,pas” , cu vreo doua amendamente. Unul ar fi acela ca referitor la studiile mele, le-am facut cu mare efort , intrucat ma trag dintr-o familie modesta dpdv financiar, nu din mari ,,boieri ” …avand si servici , familie , copii de crescut , asa incat nu pot sa nu observ aceasta insinuare facuta iarasi in spiritul agresivitatii comentariilor unora de pe aici …Iar cat despre ,,manivela “…iarasi ma jigniti ,nu sunt adeptul unor astfel de ,,clarificari ” Si mai apoi…
    ,,g. c.17 iulie 2018 la 16:49
    Permalink
    Păi, măi Zgăbearză Iftode! Tu scrii ”deși graiul le e neânțeles” (adică ”neânteles”) și ”că caut” (adica ”CA CA…”) și ”nu fii tu așa perspicace” (adica ”fii”) și altele și altele – și ții să-i înveți pe alții cum e cu limba româna?!… Ăi tu ăi, ce-ar fi sî șăz tu ghinișor ca sî nu ti paliesc, cî tu mai ai câti ceva di învațat pânî sî eș pi centru…”
    Va salut. Topic inchis.

    Răspunde
  • 18 iulie 2018 la 10:02
    Permalink

    Ei,chestia cu manivela era o figura de stil…
    Cf. „…Te las….da si daca te gasesc…..”,care,desigur,inseamnă ca ,daca te gasesc, o sa facem un schimb de adrese …
    Dar sunt de acord ca tonul trebuie coborât…

    Răspunde
  • 18 iulie 2018 la 12:36
    Permalink

    Dlui “pas cu vreo doua” …ce-or fi ele:
    Domnule, te apuci sa dai altora lectii de scriere corecta si dai in gropi cu scrisul propriu.
    Ba n-ai fost si nu cunosti, ba ai fost pe acolo o lecutaca numai, dar te amesteci in discutie si dai cu biciu in maicute de numa-numa. Asta in timp ce inteleg ca ai studii de drept, fire-ar ele sa fie de studii de drept, cu limba romana si ci judecarea lucrurilor si cu opiniile cam …sectante cu tot!
    Cum adica, poate un slujitor al justitiei sa spuna asemenea prostii ca ale dumitale! Da de ce sa nu se asocieze orice strai, inclusiv cel calugaresc, cu orice uniforma? De maicute ]n cazarma, in transee, in spitale de front ai auzit?…
    Ca ai facut greu, cu mare efort studiile… Se vede asta dupa ce si cum gandesti, te exprimi si scrii. Profii aia, mai ales daca a fost prin corespondenta facuta facultatea si te-au vazut cu romana pe care o stii si cu judecata pe care o expui… Cred si eu ca a fost cu efort!
    Iar aia cu familie mare, grea, oameni simpli si saraci, remuneratie mica etc. (ca vad ca tot te pricepi le a teatru), nu merge , domnule. Nu mai trage cu prostia asta, s-ar putea sa-ti sara in cap o multime de lume. Nu numai boieri, ci si oameni foarte simpli. Pentru cei silitori au existat burse, studiile superioare au fost si sunt frumoase indiferent cat mananci si cu ce te hranesti. Daca nu te dau afara din casa invidiile, geloziile, furiile cu radacina ideologica…
    Cu Zgabearza sau Zgaberata, si pe asta las-o naibii! Daca nu te interesai pe net ce si cum, nu scriai titlul piesei gresit (cu majuscula) si numeai autorul, ba poate ca stiai ceva si despre pronuntia altui actor.
    In fine. Te arunci in apa ca sa te vada lumea inotator, dar ai probleme cu apa si cui inotul, e cazul sa fii, daca acestati-e intr-adevar numele adevarat, ceva mai prevazator, ca traiesti intr-o lume in care firma personala conteaza de-adevaratelea, iar dupa naivitati si superficialitate, pari a mai avea ceva de trait in atare lume. Sporire si lumina, domnule!

    Răspunde
  • 27 iulie 2018 la 14:24
    Permalink

    Cam multa ura in cele scrise. Sa inteleg ca ” #Amin, g.c, Gi, Gibs ” sunt una si aceeasi persoana?! Cam multe trăsături în comun aveti….e greu sa primesti multe săgeti in piept in acelasi timp si de aceea va ascundeti adevăratul nume? Ok, am inteles, este dreptul vostru/al tau ca numele sa fie anonim. E greu sa rămâi in viata drept,chiar si atunci cand il slujesti pe Dumnezeu.

    Răspunde
  • 29 iulie 2018 la 12:15
    Permalink

    Doamna sau Domnisoara Andreea, eu am constatat de mai mult timp ca am multe trasaturi în comun cu mine însumi și mă tem, adica sunt convins ca asta nu e de bine, iar acum dv. dati cu inca o sageata in pieptul meu si asa subrezit de frica.
    Da, aveti mare dreptate, este greu sa ramai în viata drept chiar si atunci cand il slujesti pe Dumnezeu. Am constatat si asta. Norocul celor care nici nu au interesul si nici nu vor sa ramana drepti, nu le pasa de asta si nici nu-l slujesc pe Dumnezeu. Unde mai pui la socoteala ca este o mare problema ”sa ramai drept”. Asta inseamna ca ai fost candva asa. Cand ai fost drept? Ca noi toti ducem cu noi pacatul nostru omenesc, iar aceste presupune cu siguranta si o deteriorarea a insusirii de a fi drept, poate si a stiintei despre a fi drept, poate si a putintei în acest sens, a trebuintei interioare de asa ceva. Nu-i usor, imi dau seama.
    Daca nu cumva eu complic prea mult lucrurile din cauza ca am multe trasaturi in comun cu mine. Se poate sa fie asa, nu?

    Răspunde
    • 29 iulie 2018 la 14:57
      Permalink

      In sfidarea alegațiunilor doamnei/domnișoarei Andreea Tanasă (între noi fie vorba,eu cred ca este mai mult Tanasă,dar nu contest dreptul persoanei de a se da anonim,inclusiv ca sex…),eu declar că sunt mulțumit cu explicațiile dvs. despre cal ca obiect dar și subiect de bluetooth,pe secțiuni,însă ,în contextul peiorativ,să-mi dați voie să observ că și această persoană incalcă cel puțin o poruncă din decalog,respectiv, o secțiune din porunca a zecea!
      Deci ,față de exigențele poruncii a zecea,formulate astfel (citez după WIKIPEDIA,dintr-un tabel comparativ al traducerii,varianta atribuită credinței creștin-ortodoxe,pe care mi-o asum și eu; ce credință o fi având presupusa doamna/domnișoară tanasă,nu-mi pasă,deoarece este o chestie de opțiune,ca și anonimatul…)
      „Să nu poftești casa aproapelui tău; să nu poftești nevasta aproapelui tău, nici robul lui, nici roaba lui, nici boul lui, nici măgarul lui, nici vreun alt lucru care este al aproapelui tău.”
      …Iar eu înțeleg din citatul de mai sus că ,în rezumat,domnul Burac care,în ordinea lucrurilor,a fost proprietar calp pe un teren care aparținea,cu toate drepturile ,sfintei manastiri caută cu orice preț subterfugii care să-i perpetueze dumnealui rezultatul încălcării poruncii a zecea,în secțiunea în care aceasta se referă la bunuri imobile…
      Nu-ți trebuie,stimate Tanasă,multă minte ca să pricepi că tiradele filozofarde nu folosesc la nimic atunci când logica se întâlnește și cu legile omenești care spun că un proprietar vătămat în dreptuul său pe o cale abuzivă trebuie repus în dreptul său,ceea ce s-a și întâmplat.. Deoarece ,observând noi că,fatalmente,manastirea a fost în dreptul său de proprietate înaintea domnului Burac ,că pe dumnealui l-a făcut proprietar un anume tip de stat,nici cal,nici măgar,deci observând că măicuțele care vă cam deranjează pe voi sunt în dreptul lor,inclusiv cel lumesc,ce putem să facem? Putem ,veți concede,să o spunem și să și subliniem,in sfidarea tuturor rătăciților,vericine vor fi aceștia,astăzi și mâine…
      Incă ceva: fenomenul discreditului pe care unii rătăciți îl împrăștie printre cei ce se recunosc a fi dintre slujitorii sau credincioșii păstoriți de către BOR este mai amplu si mai complex chiar decât pare la prima vedere,această răbufnire de ură nefiind nici o noutate și nici lucru puțin! Iată ce zice un domn pictor de la Fălticeni,domnul G.T.,opinie consemnată pe un jurnal digital nervos,nuanță trandafirie:
      „…Mănăstirea îşi revendică teritoriul din prisma daniilor voievodale, uitând intenţionat de secularizarea averilor mănăstireşti…”
      Acesta este nivelul confuziei,al neștiinței de carte,al lipsei de responsabilitate și la deplina acomodare cu ofensa și cu insulta colectivă…Deoarece,stimate Tanasă, secularizarea averilor manastirești nu s-a produs in Bucovina,care era inclusa la vremea aceea in imperiul austriac ,ci în Principatele Unite,adica in formațiunea statală rezultată din Unirea cea Mica,de la 1859,dintre Moldova și Țara Românească,in vremea domniei lui Cuza…
      Confuzia este foarte raspândită nu numai cu privire la aceste subiect,să nu uităm că ,in pregătirea Centenarului Unirii de la 1918,un mare șef de CJ,a declarat intr-un interviu,pătruns până la os,că Bucovina s-a unit „..cu Principatele…”,însă nu oricum ci,din păcate, „fără condiții”!
      In aceste condiții,stimate Tanasă,eu mă simt mai degrabă onorat că dumneata crezi că sunt una și aceeași persoană cu domnul Gi,deoarece,n-ai să crezi,dar încă mai există bucovineni în Bucovina care nu sunt topiți după noroaiele in care plutiți unii dintre dvs.,mai mult sau mai puțin rătăciți…
      Ba aș putea să-ți mai spun,in contrapartidă,că fenomenul de sens contrar,respectiv sprijinul față de dreptul și pretențiile sfintei mănăstiri este foarte raspândit,că apogeul malversațiunilor voastre a fost depășit încă din momentul în care un anume domn Nelu a fost dat în fapt ca având liceul finalizat cu un bacalaureat luat la 29 de ani prin ordin de zi pe unitatea de învățământ,cu cca doi ani de liceu confecționați prin mijloace specifice,cu alte dulcețuri din aceeași zona,astfel încât dumnealui nu va mai ajunge niciodată unde a mai fost,intr-o anumită comisie din Parlament,deoarece și ocheadele pe care i le făcea un anume kior s-au perimat…
      Ceea ce poate să-i cauzeze definitiv domnului Burac&Comp.

      Răspunde

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *