PRIMARUL, NOTARUL, AVOCATUL, HOȚUL SUB PAT!

O poveste provenită din cultura populară saxonă înglobată în strașnicele cărți de ”Povești nemuritoare”, publicate acum jumătate de veac și reeditate de curând, arată cum regulile bunei conviețuiri sociale pot fi implementate cu forța, dacă nu se poate altfel, chiar și de către oamenii simpli. Unul dintre aceștia, dintr-un sat saxon de acum câteva veacuri, sătul ca familia sa să fie tot prădată de hoți mai în fiecare an, s-a însurat cu o trupeșă domnișoară și s-a mutat la casa lui. A hotărât, de comun acord cu tânăra soție, să boteze viitorii copii, cum va crede el. Pe primul născut l-a botezat Primarul, pe al doilea Notarul, pe al treilea Avocatul iar pe al patrulea Hoțul. Timpul a trecut iar tinerii, măricei de-acum, plecaseră în sat, să fluiere pe la ferestrele domnișoarelor.
La casa bătrânilor a venit în acea seară hoțul cei adevărat. I-a legat fedeleș pe moșnegi și s-au pus pe jefuială. Scăpând cumva gura din căluș, bătrâna mamă a pornit a striga: Primarul, Notarul, Avocatul, Hoțul! Copiii umblau în continuare prin sat după tinere domnișoare dar adevărații primar, notar și avocat au venit repede și l-au găsit pe hoțul cel adevărat ghemuit sub pat, tremurând de spaimă. Bătrâna nu făcuse altceva decât să-și cheme fiii în ajutor. Au venit însă autoritățile din sat și i-au scos din belea, doar pentru că pe ultimul vlăstar, tatăl familiei a decis să-l boteze Hoțul.
Profesiunile publice și cele liberale erau la mare respect în legendele saxone și erau puse alături, acum câteva veacuri. Să fii primar, să fii avocat, să fii notar, însemna o responsabilitate față de cei din proxima comunitate, erau buni aceștia și se strângeau la un loc pentru a prinde hoțul, la o adică, dacă își uneau forțele.
Mai în glumă, mai în serios, avem alături de noi, în viața de zi cu zi, primari, notari, avocați, hoți, bătrâni, tineri distanțați de problemele celor de acasă, la fel ca acum câteva veacuri în satele saxone. Doar că drumurile pe care locuiesc sunt diferite, așa cum diferite sunt trotuarele de pe ulițele secundare unde își au birouri avocații și notarii ce fac legătura între străzile principale din orașul Suceava. Câțiva amploaiați de la cabinetele notariale, de avocatură, de cadastru ori de imobiliare, de pe străzile Trandafirilor și Anastasie Crimca s-au supărat azi când le fotografiam stabilimentele. Nu vedeau că atenția ne era, în egală măsură, răpită de starea deplorabilă a trotuarelor, care contrastau vizibil cu frontispiciile strălucitoare ale firmelor cu oferte din domeniul profesiunilor liberale.
Pe cele două străduțe, Trandafirilor, cu plecare în sens unic dinspre Bulevardul Ștefan cel Mare spre strada Mihai Viteazu, pe lângă parcul ”Trei Bărboși” și Palatul Justiției precum și Anastasie Crimca, ce coboară tot cu sens unic dinspre Mihai Viteazu spre Bulevardul Ștefan cel Mare, pe lângă ”Biserica monument al martirilor” se înșiră nenumărate cabinete de notari, avocați, etc. La etajul clădirilor în care aceștia își desfășoară activitatea locuiesc oameni la fel de doritori de dreptate precum eroul din legenda saxonă. Trotuarele din fața blocurilor vechi în care locuiesc, cu mari cabinete la parter, nu au mai fost reparate de pe vremea când Aleea Trandafirilor se chema așa pentru că pe îngustul spațiu verde dintre trotuar și stradă înfloreau cu adevărat trandafirii. La fel și pe cealaltă străduță din partea cealaltă a Palatului Justiției.
Se vede treaba că în zilele noastre, notarul și avocatul nu se mai înțelege cu primarul și de aceea oamenii care strigă ”hoțul”, de la etajul clădirilor de pe cele două ilustre străduțe ale Sucevei, nu mai pot pune bază pe legenda saxonă care spune că o coaliție între responsabilii satului, îi va scăpa de belea, dacă le va fi spartă casa.
De ce nu s-a continuat pavelarea trotuarelor dincolo de sediul PNL de pe strada Trandafirilor, ori mai sus de cabinele telefonice pe strada Anastasie Crimca, sunt bune întrebări rostite de locuitorii neangajați în structuri publice ori în profesiuni liberale. Răspunsul a fost de fiecare dată că aceste porțiuni de trotuar, nu mai lungi de 200 de metri, nu au intrat încă într-un proiect gestionat de municipalitate. Astfel că, cel puțin deocamdată, reclamele notarilor și avocaților vor continua să strălucească, vârstnicii proprietari de la etajele de sus ale blocurilor vor continua să se teamă de hoți iar trotuarele se vor afunda tot mai mult în pământ până când le va veni și lor rândul, dacă se poate, să fie integrate într-un proiect al primăriei.

Neculai Roșca

Please follow and like us:

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *