Profesor Virginel Iordache, senator de Suceava, intervenție în Parlamentul României: ”168 de ani de la naşterea matematicianului Spiru Haret”
Astăzi,15 februarie 2019, sărbătorim 168 de ani de la naşterea
matematicianului Spiru Haret. In calitate de profesor și fost director al
Colegiului Național de Informatică, ce poartă numele celebrului om de știință,
primul român doctor in matematică, consider că este de datoria mea, să amintesc
ce a însemnat celebru om de știință, pentru învăţământul românesc.
Distinşi colegi,
Reforma întreprinsă, în veacul trecut, de Spiru Haret ca ministru al
învăţământului, este astăzi des amintită ca o acţiune exemplară, într-un
domeniu în care, în timpuri mai apropiate, o atât de necesară reformă reală
întârzie să se producă – în pofida faptului că această necesitate este larg
conştientizată şi că au existat mai multe tentative în acest sens.
Pornind de la credinţa personală că „sistemul şcolar al unei ţări trebuie să
fie oglinda fidelă a trebuinţelor, aspiraţiunilor şi caracterului naţional al
poporului care o locuieşte” şi că „reforma şcolară, are ca obiect principal
realizarea acestui deziderat”, Spirul Haret a reuşit să modernizeze şi să
eficientizeze educaţia românească cum nu a mai făcut-o nimeni, într-o perioadă
când învăţământul românesc de masă era la începuturi şi existau diferenţe
enorme între şcolarizarea din ţară şi cea din ţările occidentale.
Conştientizând aceste aspecte, marele pedagog român a gândit cu profunzime atât
la cauze cât și la reformele necesare, menite să ducă la o schimbare radicală a
acestei situaţii.
Constantin Schifirneţ ne arată că „El a intuit, la fel cum au gândit Cuza,
Kogălniceanu, Maiorescu şi Eminescu, că o societate predominant agrară şi
ţărănească trebuie modernizată din interiorul ei de către instituţii adecvate
una dintre aceste instituţii este şcoala, concepută de Haret ca mijloc
fundamental în mediul ţărănesc” iar Alexandru Zub îl completează, arătând că pe
lângă şcoală, Spiru Haret „a introdus în societatea românească – cu autoritate
şi dezinteres personal – instituţii de un tip nou, participativ şi un alt tip
de acţiuni cu caracter obştesc, solidarist şi acţional”
Asta pentru că situaţia învăţământului nu era legată numai de instrucţia
cetăţenilor (cunoştinţe teoretice şi practice), ci şi de mai larga problemă a
situaţiei naţionale şi a statului.
“Cum arată astăzi şcoala va rămâne ţara!” afirma Spiru Haret în 1895. Drept
pentru care, „el era convins că învăţământul joacă un rol de regulator social
şi de remediu la numeroasele carenţe, plasând-o în miezul preocupărilor de
reformă, de remodelare „ştiinţifică” a statului […] Reforma a însemnat nu numai
legislaţie şi organizare şcolară, într-o epocă de mari convulsii, ci şi soluţii
de redresare a satului românesc (s.m.), în primul rând, soluţii pragmatice şi
mereu actuale.” Din aceste motive, măsurile luate corespundeau unei viziuni mai
largi, conform unui sistem coerent de gândire, un fel de „mecanică socială”.
În viziunea acestui pedagog exemplar, învăţământul „este chemat să
îndeplinească un întreit scop. În prima linie, el trebuie să formeze buni
cetăţeni . În a doua linie, el trebuie să procure tuturor tinerilor fondul de
cunoştinţe care este indispensabil oricărui om în viaţă, fără osebire de
treaptă socială. În fine, el mai trebuie să formeze contingente pentru toate
carierele cari sunt necesare pentru viaţa completă şi armonică a statului.
Învăţământul, ca să fie desăvârşit, trebuie să se îngrijească nu numai a
cultiva spiritul, înavuţindu-l cu cunoştinţe multe, dar a cultiva şi inima, a
forma caracterul, a face, în fine, ceea ce se numeşte educaţiunea tinerimei.”
Pornind de la această viziune extrem de complexă, Spiru Haret a luat o serie de
măsuri care au transformat întregul sistem de învăţământ, dar şi societatea în
ansamblul ei. Printre măsurile adoptate, amintim că a prelungit durata
învăţământului secundar de la 7 la 8 ani, împărţindu-l în două cicluri:
inferior (gimnaziu) şi superior (liceu) şi în trei secţii: reală (ştiinţe),
modernă (limbi străine) şi clasică (limbi străine, latină şi greacă).
Învăţământul secundar pentru băieţi s-a organizat în gimnazii şi licee, iar cel
pentru fete în şcoli secundare de gradul I (5 ani) şi II (4 ani) – cu studii
speciale necesare femeilor (ex: creşterea copiilor, igienă, farmacie).
Totodată, a sprijinit dezvoltarea învăţământului în mediul rural, înfiinţând
peste 1200 de şcoli la sate, a dezvoltat caracterul practic al învăţământului,
a susţinut educaţia fizică în şcoli, a înfiinţat cantinele şcolare şi
internatele, a introdus o dotare tehnico-materială şcolară adecvată, a stimulat
sentimentele naţionale ale elevilor, a introdus examenul de admitere în
învăţământul secundar, a introdus examenul de capacitate (de absolvire a
gimnaziului) şi a înlocuit bacalaureatului cu un examen general de absolvire a
liceului, a mărit numărul facultăţilor, a introdus examenul de la sfârşitul
fiecărui an universitar, a introdus legea pentru şcolile de copii mici ( a
grădinițelor), reorganizat şi susţinut învăţământul tehnic-profesional
împărțindu-l în 4 ramuri: agricol, silvic, meserii şi comercial.
Și pentru că deseori cifrele spun mai mult decât cuvintele, voi aminti că la
recensământul din 1899, procentul ştiutorilor de carte era de 22% din populaţia
ţării. După ministeriatele lui Spiru Haret, recensământul din 1912 a recenzat
aprox. 40% de ştiutori de carte. Practic, în 13 ani, populaţia alfabetizată a
României aproape se dublase, crescând exponențial.
La nivelul populaţiei rurale, majoritare (peste 80% din totalul populaţiei
țării), în 1899 erau doar 15,20% ştiutori de carte, iar în 1909, erau 34,70%.
În acelaşi fel, în 10 ani, populaţia alfabetizată din mediul rural aproape se
dublase, crescând cu 19,5% . Consider că aceste cifre sunt o dovadă în plus că
omul, sfințește locul…
Distinși colegi, închei această declarație politică subliniind faptul că fără
Spiru Haret nu am fi reușit să ajungem unde suntem astăzi ca oameni, ca țară,
ca popor. Fără importanța acordată de acest reformator, învățământului, n-am fi
putut recupera decalajul existent între noi și Occident.
Practic, prin reforma sa, este cel care a creat România modernă, România
știitorilor de carte, punând bazele unei societăți meritocratice, rezultatele
văzându-se îndeosebi în perioada interbelică, când țara noastră a înregistrat
un salt economic și cultural semnificativ, imposibil de realizat fără un sistem
educațional bine pus la punct.
Având în vedere meritele sale, la ceas aniversar, este de datoria noastră să
cinstim numele lui Spiru Haret așa cum se cuvine, multumindu-i pentru ceea ce a
făcut pentru învățământul românesc și pentru societatea românească.
Nu pot să scriu despre Spiru Haret fără să amintesc și despre activitatea
științifică a acestuia.
A publicat numeroase lucrări, studii, cursuri privind învățământul, știința,
astronomia, printre care: „Curs de trigonometrie” (1886),
„Aritmetică elementară” și „Aritmetică practică” (1888);
„Chestiuni de învățământ” (1897), „Activitatea extrașcolară a
învățătorilor” (1908); „Mecanica socială” (1910) — prin care a
pus, pentru prima dată la noi în țară, problema introducerii unor metode
matematice pentru studiul fenomenelor sociale;
“Despre accelerațiunea seculară a mișcării medii a Lunii” (1888),
„Pata cea mare roșie de pe planeta Jupiter” (1912).
Pentru meritele sale deosebite, Uniunea Internațională Astronomică a atribuit
în anul 1976, numele lui Spiru Haret unui crater de pe fața invizibilă de pe
Pământ a Lunii (1976).
Statuia lui Spiru Haret realizată din bronz in anul 1999, de un sculptor celebru, este amplasată în Parcul din fața Colegiului Național de Informatică din Suceava, al cărui patron spiritual este.
Profesor
Virginel Iordache
