Războiul cu Covidul. Suntem tari ca fularul

De mai bine de un an, viața românilor și a sucevenilor cuprinși între granițele țării este bulversată de pandemie. Nimic nou. La fel este și cu viața românilor și a sucevenilor prinși în afara granițelor, plecați acolo cu treburi. Le știm acestora necazurile din mesajele dese și triste de pe rețelele de socializare.

Dar de ce avem noi în țărișoara noastră și în județelul nostru, belele peste belele, produse de pandemie?

Punctez câteva lucruri, cronologic vorbind: Acum un an a venit Armata la Suceava, i-a carantinat pe cei care locuiau în municipiul reședință de județ și în comunele limitrofe. Mucles! Ordinul se execută, nu se discută! A plecat Armata după o lună și jumătate, lăsând Suceava – lombardia României – pe cont propriu. Cei care au supraviețuit stării de asediu s-au reorganizat,  luându-și viața din nou în piept cu restricțiile impuse la vreme de carantină, intrate de acum în sânge.

Astăzi, sucevenii sunt pe val,  incidențe de îmbolnăvire mici, cazuri de infectare puține, pot da lecții, ce mai încolo și încoace! Crește numărul de cazuri la București și la Timișoara? Ne-ar putea păsa nouă? Le păsa lor acum un an de noi, când ne plângeam singuri de milă iar cei de acolo ne blestemau și ne arătau cu degetul ca fiind vinovații țării pentru invazia armatei de coronaviruși? Nicidecum. Ne-am purtat crucea și am dovedit, într-un an, că putem ține piept pandemiei respectând niște măsuri convingătoare și folosind mintea cea bună a fiecărui sucevean.   

Ce vedem în țară? În orașele mari, de unde proveneau în bună parte acum un an stigmatizările, nu mai este loc pentru bolnavii covid în spitale dat tot acolo luptele  se dau pentru amânarea sau suspendarea carantinei cu multă energie. Suceava nu este nici București, nici Timișoara, ca număr de locuitori. Câți dintre aceștia sunt responsabili și câți nu, în fiecare unitate administrativ teritorială în parte, ne lipsesc datele.

Vedem  că se va schimba în zilele următoare, aproape sigur, metodologia de carantinare Covid, pentru a se mai găsi câteva portițe pentru marile orașe, pe ici acolo, nu pentru a câștiga o bătălie cu noul coronavirus. Dimpotrivă, pentru a accepta o nouă înfrângere în marele război purtat cu Covidul.

În alte țări, cu tradiții mai vechi într-ale democrației, deciziile se iau, se comunică, se pun în aplicare imediat, iar contestatarii sunt lăsați să își rupă  corzile vocale și să își spargă timpanele, agitând pancarde. La fel și în România., doar cu ceva mai multă lentoare. Proteste în stradă, secțiile ATI blocate, avalansă de bolnavi în stare critică, numărul de cazuri noi în creștere nestăpânită. Județul Suceava este acum un fel de enclavă verde într-un ocean  de scenarii galben – roșii. 

Și în acest fel vedem că măsurile luate în țara noastră și în afară pentru limitarea efectelor pandemiei sunt, vorba unui interlop: tari ca fularul. 

Please follow and like us:

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *