Rolul precupețelor în economia de piață
Precupeață: Persoană care cumpără de la producător zarzavaturi, fructe, păsări, ouă etc., pe care le revinde apoi cu preț mai ridicat, în piață sau pe străzile orașului. Din bulgară prekupeč.
Le cunoaștem cu toții, cei încă dedicați piețelor agroalimentare ca preferință la procurarea de trufandale ori a altor fructe, legume, rădăcinoase, etc, de la taraba din piață, unde pui un leu, cumpărând marfa, în buzunarul româncelor, nu în cel al lanțurilor de magazine transnaționale.
Precupețele se trezesc dimineața la ora 4.00, merg la piața angros, umblă prin hipermarketuri, ginesc cele mai ieftine produse, le cumpără la un preț mai mic și mai apoi le vând cu câțiva leuți mai mult, în piață, celor comozi ori doar tradiționaliști. Nimic rău. Trăiește și producătorul, țăranul din Grecia, Turcia, Egipt, Spania, Ecuador, Galați sau Dăbuleni. Trăiește și importatorul, trăiește și angrosistul, trăiește și precupeața, trăiește și cumpărătorul, care plătește prețul final.
Dar dacă te enervează ceva, atunci când nu contează prețul plătit, dacă vrei să-ți faci un moft, este atunci când rogi precupeața să îți pună caise nițel mai crude, dânsa dă asigurări cu cocul aranjat ca la cumătrie că așa va face, tu neavând voie să atingi fructele din motive de pandemie iar când ajungi acasă constați că trei din zece caise pe care le-ai cumpărat, sunt de fapt fleașcă.
Și când te gândești că toată această mică negociere s-a produs pe fundalul sonor din colțul de la intrarea în Piața Mică, amplasament provizoriu, unde stimatele precupețe se înjură între ele ca la ușa cortului, spre distracția publicului trecător. Măcar cu atâta să ne alegem.
