Sărbătorile de iarnă, mirosuri și tradiții

În mai toate localitățile importante ale României s-au așezat, cheltuindu-se bani mulți din bugetele locale, pomi, copertine copleșitoare sau mari decoruri fastuoase cu inspirație din America Latină.
Parcă în nici un alt an pomii de Crăciun nu au fost mai verzi, n-au fost molizii mai brazi iar luminițele nu au fost mai strălucitoare ca la începutul acestui decembrie 2018. Parcă în niciun an criticii nu au fost mai puși pe șagă iar pomii de Crăciun din marile orașe ale României nu au fost mai criticați.
Cel de la Sibiu, edificiu metalic de zece metri înălțime a fost categorisit ca fiind o investiție nemțească, multifuncțională, reutilizabilă pentru mulți ani de acum încolo. Pomul de iarnă de la Suceava, care a fost trimis în derizoriu fiindcă e doar molid și nu este brad, și-a pierdut de asemenea prestigiul. Un brad de la Lugoj, a fost confiscat de poliție fiindcă municipalitatea din importantul oraș bănățean a decis să târâie cu TAF-ul pomul de Crăciun, prin mijlocul orașului.
Vin sărbătorile de Iarnă. Pentru sute de milioane de creștini de pe planetă, toate aceste sărbători înseamnă dragoste, îmbrățișări, prietenie. Sunt acțiuni publice organizate în principalele piețe ale municipiilor, orașelor și comunelor din România și  în mai tot spațiul creștin, de o parte și de cealaltă parte a oceanului Atlantic.
Că miroase vinul fiert într-un fel, că deranjează prăjeala cartofilor sau a pârjoalelor pe alții, că hamsiile au iz de pește prăjit (cum ar fi mirosit altfel?!), ce ar fi totuși dacă toate aceste miresme nu le-am mai simți în fosele noastre nazale și ne vom resemna să privim neutru peisajul gri al iernii din fața Casei de Cultură, șase luni pe an?

Please follow and like us:

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *